Am aflat cu mare tristețe vestea trecerii la cele veșnice a academicianului Dinu C. Giurescu.
Prezent alături de familia mea încă din primele zile ale anului 1990, profesorul Giurescu a fost un sprijin ferm, discret și dătător de confort spiritual, mai ales pentru sora mea, Sofia, și pentru mine.
În acei primi ani ai întoarcerii, Dinu Giurescu a fost ca o rocă de neclintit, răspunzând de fiecare dată când era chemat, păstrând discreție, încurajând și aducând sfaturi competente, indecând necunoașterea cu erudiția sa tăcută.
În cei aproape 30 de ani care s-au scurs de la prima noastră întâlnire, aproape totul s-a schimbat, atât în țară, cât și în viețile noastre. El a rămas însă, constant, pe parcursul a trei decenii, răspunzând prezent ori de câte ori Coroana avea nevoie de el, niciodată cerând nimic pentru sine, niciodată atins de complexe de inferioritate sau de superioritate.
Dinu Giurescu nu a fost doar un demn supus al Coroanei, ci și un prieten al nostru. În numele întregii Familii Regale, adresez condoleanțe și profunde regrete familiei îndoliate!
Majestatea Sa Custodele Coroanei române
