PREMIANȚII FĂRĂ PREMII – ediția 136

Campania „Premianții fără premii” continuă și vă propune ca în fiecare săptămână să oferim fiecare dintre noi timp drept premiu pentru un om pe care îl admirăm și îl respectăm. Acesta este modul în care încercăm să spunem tuturor că noi știm să ne prețuim valorile, dar mai ales că ne deprindem cu căutarea trăsăturilor pozitive ale semenilor noștri. Într-o lume tot mai măcinată de tensiuni și conflicte, la Deva oamenii ies săptămânal în stradă pentru a spune „Mulțumesc!” celor merituoși. Pentru sâmbăta aceasta, credem noi, avem parte de un alt invitat special, care a acceptat să vină la întâlnirea noastră. Este vorba despre Nicu Covaci, cel care a trecut dincolo de cultura națională, devenind, în timp, un element al culturii universale.

Nicu Covaci este compozitor, cântăreț, chitarist, pictor și grafician român, cunoscut ca fondator și lider al formației Phoenix. A crescut fără tată până în jurul vârstei de 11 ani, tatăl lui fiind deținut politic la Canalul Dunăre-Marea Neagră timp de vreo 10 ani. În toată această perioadă a fost crescut de mama sa, Tamara, o croitoreasă nevoită să muncească mult pentru a-și crește copilul cum a știut ea mai bine. A început de mic copil să ia lecții particulare de pian, acordeon și limbă franceză, germană și engleză. Mai târziu, după ce a învățat singur să cânte la muzicuță, a luat și lecții de chitară. A urmat secția germană a școlii primare, secția română a școlii generale, liceul de arte plastice și Institutul de Arte Plastice din Timișoara.

Anul acesta a împlinit 71 de ani de viață și a sărbătorit 55 de ani de la înființarea trupei Phoenix, care a fost și continua să rămână un nume de referință pe scena muzicală românească, dar și internațională. În octombrie 1976 a reușit să fugă de sub nasul Securității comuniste în occident, dar nu singur, ci împreună cu toată formația pe care o înființase. Efectele acestui gest nu s-au lăsat așteptate, mama sa a avut foarte mult de suferit.

Este limpede că oricât ne-am strădui, nu am putea cuprinde într-un comunicat de presă întreaga personalitate a lui Nicu Covaci. Am scris aceste rânduri doar pentru a fi punctul de plecare pentru reamintiri, în cazul celor mai maturi dintre noi, sau pentru o documentare individuală, în cazul celor mai tineri dintre noi. Când îi spui numele, te gândești imediat la istoria muzicii românești, la cultura universală și la tenacitatea de a rămâne devotat valorilor în spiritul cărora ai fost crescut.

Pentru modul în care a contribuit la cultura românească, pentru modul în care a sprijinit poziționarea acesteia în cadrul culturii universal, vă invităm să ne întâlnim cu acest artist inimos și să-I spunem, așa cum lui îi place să spună, că nu a fost totul în zadar. Sâmbătă, 19 Mai 2018, ora 11.00, Nicu COVACI vine să-l întâlnim. Aveți ocazia să-l priviți în ochi, să-i spuneți o vorbă caldă și să fiți parte dintre cei care îi vor mulțumi oficial printr-o diplomă și un buchet de flori, venind în Piața Victoriei, din Centrul Devei.

Despre proiectul „Premianții fără premii”

E vremea să facem ceva.

A trecut sau ar fi trebuit să apună perioada lui „să se facă”. Dintr-un singur şi banal motiv pentru că se face. Societatea a mers înainte până acum, poate uneori destul de încet faţă de cum ne-am fi dorit, şi merge în continuare. Proiectul social „Premianţii fără premii” se vrea o modestă răsplată din partea societăţii pentru valorile noastre, cele autentice.

Ei sunt oamenii a căror muncă este de folos tuturor. Ei sunt cei care ne fac viața mai frumoasă prin munca lor. Artiști, inventatori, meșteșugari și alții care ne arată că frumosul și utilul sunt aici, lângă noi.

Astfel, proiectul vă invită să ieşim în stradă, de data asta nu pentru a protesta, ci pentru a mulţumi celor care, prin munca lor, prin ceea ce fac, prin preocupările lor, ne dau motive de mândrie. Propunerea este ca în fiecare sâmbătă să ne vedem în centrul Devei, la statuia ecvestră a lui Decebal. Vom invita de fiecare dată un om valoros, care prin munca lui, strădaniile lui, face ca România să existe. Vom merge acolo să-l cunoaştem, să-i mulţumim că există şi să-i strângem mâna în semn de preţuire şi respect.

Vă invităm să fiţi parteneri ai unui proiect care doreşte să descopere şi să redescopere valorile României.