Precipitate sau nu, evenimentele semnalate în presa internaţională relevă o lume care încearcă cu disperare să îşi găsească liniştea şi pacea. Dar paginile ziarelor ne fac mai degrabă să credem că speranţele în acest sens sunt destul de slabe.
„Un important oficial al armatei iraniene afirmă că, în pofida unui eventual acord ruso-israelian care ar asigura retragerea miliţiilor iraniene din sudul Sirei, Iranul nu-şi va retrage trupele din Siria”, informează săptămânalul american „Newsweek”. Citând un general de brigadă al armatei iraniene, acelaşi „Newsweek” precizează că, „în pofida eforturilor disperate ale Statelor Unite şi Israelului, situaţia nu se va schimba”. Şi tot legată de Iran, o altă veste pare şi mai îngrijorătoare: „Conducătorul suprem al Iranului, Ayatollahul Ali Khamenei, a ordonat Organizaţiei iraniene pentru Energie Atomică să înceapă fără întârziere pregătirile în vederea sporirii cotei de îmbogăţire a uraniului”, anunţă publicaţia iraniană „Iran Daily”. “Din câte se spune, se pare că unele guverne europene se aşteaptă ca naţiunea iraniană să suporte sancţiunile, să renunţe la activitatea nucleară şi să continue să respecte limitele admise conform acordului. Le spun acelor ţări că acest vis urât nu se va adeveri niciodată”, a declarat Khamenei citat de acelaşi cotidian.
Deşi nu ştim ce fac deocamdată guvernele la care se referă ayatollahul Khamenei, ştim însă ce face premierul israelian. „Netanyahu se află la Paris ca să discute despre Iran cu Macron”, titrează cotidianul israelian „Ha’aretz”. „Prevenim atacuri îngrozitoare, inclusiv pe cele de-aici, din Franţa”, le-a spus evreilor din Paris premierul israelian. „Netanyahu îşi continuă la Paris ofensiva împotriva Iranului”, titrează cotidianul francez „Liberation”. „Netanyahu se află la Paris ca să discute subiecte delicate”, scrie publicaţia „Le Point”. Iar mai ironic, ziarul francez financiar „Les Echos” titrează: „Netanyahu, în manevre prin Europa ca să bage Iranul sub presiune”.
Trecând din Franţa puţin mai la est, în Italia, constatăm că presa italiană se ocupă mai degrabă de problemele interne, şi pe bună dreptate. „E un moment important pentru mine şi pentru ţară”, a declarat premierul desemnat, Giuseppe Conte, în faţa senatului italian, care urma să acorde guvernului său votul de încredere, el fiind citat de ziarul italian „La Repubblica”. „Ne prezentăm, astăzi, în faţa dvs. ca să vă cerem să acodaţi încrederea nu doar unei simple chipe guvernamentale, ci unui proiect pentru schimbarea Italiei”, a subliniat Conte, citat de acelaşi ziar. Dar publicaţia „Il Fatto Qutidiano” oferă alte citate: „Suntem populişti? Da, dacă asta înseamnă să-i asculţi pe oameni”; „Vom fi prin tradiţie legaţi de Statele Unite, dar vom susţine şi o deschidere spre Rusia”. Apoi, în discursul său din senat, Conte a mai promis să pună capăt „businessului cu migranţi, dar nu vom fi rasişti”, a promis el. Ziarul lui Silvio Berlusconi, „Il Giornale”, publică însă o opinie care, ce-i drept, nu-i aparţine, ea fiind aceea a unui comentator al ziarului american „The New York Times”: „Xenofoba Ligă şi nihilista Mişcare 5 Stele înglobează laolaltă bigotismul şi incompetenţa la un nivel nemaiîntâlnit. Sunt hoarda mizeră adusă de mareea antiliberală mondială”. Dar tot „Il Giornale” conchide: „O opinie respectabilă, dar niciun italian nu ar cataloga drept mizerabil guvernul unei ţări suverane”.
(Alexandru Danga, Agenţia de presă RADOR)
