PORTRET: Mugur Isărescu, cel mai longeviv guvernator al unei bănci naţionale din întreaga lume

de Răzvan Moceanu

Miercuri, 1 august, Guvernatorul Băncii Naţionale a României, şi fost prim-ministru, Mugur Isărescu, împlineşte 69 de ani. El este considerat, de ani buni, una dintre cele mai de încredere personalităţi din spaţiul public românesc şi este cel mai longeviv guvernator al unei bănci centrale din lume, îndeplinind această funcţie în ultimii 28 de ani şi având un mandat valabil până în anul 2019.

Instalarea guvernatorului Bancii Nationale a Romaniei. In prim plan: Mugur Isarescu (stg), guvernatorul BNR si Adrian Severin (dr). 6.09.1990

Mugur Constantin Isărescu s-a născut la 1 august 1949, la Drăgăşani, jud. Vâlcea, într-o familie de intelectuali. Tatăl său, Constantin, era profesor de matematică şi, pentru o lungă perioadă, chiar director de bancă, fiind omul de la care s-a născut pasiunea sa pentru cifre. Mama sa, Satina, casnică, fiică de preot, l-a învăţat ce înseamnă „ruşinea în faţa lumii”, după cum recunoaşte Isărescu.

Cea mai mare parte a copilăriei şi-a petrecut-o la ţară, la Şirineasa, jud. Vâlcea, la bunicii din partea mamei.

În perioada 1967-1971 a studiat la Academia de Studii Economice din Bucureşti, Facultatea de Comerţ, pe care a absolvit-o în specialitatea comerţ exterior.

În anul 1989 a obţinut doctoratul în ştiinţe economice, tot la Academia de Studii Economice Bucureşti, cu teza „Tendinţe în politica guvernamentală a cursurilor de schimb pe plan internaţional şi incidenţa lor asupra relaţiilor economice externe ale României”, coordonator ştiinţific prof. dr. Costin Kiriţescu.

În perioada august 1971 – februarie 1990, a fost cercetător ştiinţific la Institutul de Economie Mondială, cercetător ştiinţific principal, gradul III din 1980 şi cercetător ştiinţific principal, gradul I din 1990.

Din martie până în septembrie 1990, a fost secretar cu probleme economice şi monetare al Ambasadei României din Washington.

Din septembrie 1990 până în prezent este preşedinte al Consiliului de administraţie şi Guvernatorul Băncii Naţionale a României, fiind numit de Guvern în 1990, cu un mandat încredinţat de Parlament în 1991 şi reînnoit în decembrie 1998, noiembrie 2004, octombrie 2009, şi iunie 2014.

Din anul 1998 este profesor universitar la Academia de Studii Economice Bucureşti, în cadrul Facultăţii de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori.

În 1997 este numit director al Institutului de Economie Mondială, dar este suspendat pe durata îndeplinirii mandatului de Guvernator al BNR.

În perioada decembrie 1999 – decembrie 2000 a fost prim-ministru al Guvernului României, elaborând strategia economică de aderare a României la Uniunea Europeană.

La alegerile din 26 noiembrie 2000, a fost candidat independent la Președinția României, fiind susținut de CDR, dar a obținut doar 9,54% din voturile românilor în primul tur de scrutin.

Instalarea guvernatorului Bancii Nationale a Romaniei, Mugur Isarescu (in imagine, 1990).

Din anul 2001 este membru corespondent al Academiei Romîne, iar din 2006 – membru titular, fiind ales preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Economice, Juridice şi Sociologice a Academiei Române.

La data de 1 iulie 2005, a realizat denominarea monedei naţionale, după liberalizarea contului de capital.

În luna iulie 2009, Mugur Isărescu a fost desemnat de World Records Academy drept cel mai longeviv guvernator al unei bănci centrale, având, la acea vreme, 19 ani în funcția de guvernator al BNR.

În această funcţie, a fost autorul unui plan economic de tip liberal care a condus la redresarea României printr-o politică monetară extrem de inteligentă, care a presupus, printre altele, o politică activă în privința dobânzilor acordate la credite şi a siguranței băncilor, un control ferm al cursului valutar şi, de asemenea, o politică intensivă de consolidare a rezervei valutare a ţării.

A deţinut şi deţine mai multe funcţii în organisme internaţionale, între care le amintim pe cele de membru în Consiliul General al Sistemului European al Băncilor Centrale, guvernator pentru România în Consiliul Guvernatorilor al Fondului Monetar Internaţional, viceguvernator pentru România în cadrul Consiliului Guvernatorilor al Băncii Mondiale, preşedinte al Clubului Guvernatorilor băncilor centrale din Zona Mării Negre, Balcani şi Asia Centrală (2003-2004).

Este, de asemenea, vicepreşedinte al Comitetului interministerial pentru trecerea la euro, membru al Clubului de la Roma (din 1993) şi preşedinte al Asociaţiei Române a Clubului de la Roma, membru fondator al Societăţii Economice Române (SOREC) şi vicepreşedinte al Asociaţiei pentru Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale (ADIRI).

Deţine numeroase titluri ştiinţifice şi didactice, cum sunt cele de membru corespondent al Academiei Regale de Ştiinţe Economice şi Financiare din Barcelona (2008), membru corespondent al Academiei Regale a Doctorilor din Spania (2009), precum şi o serie de titluri de Doctor Honoris Causa al unor instituţii universitare de prestigiu din ţară şi străinătate.

Este autor, coautor, sau coordonator al unui număr de 30 de cărţi, a publicat 15 lucrări ştiinţifice, a participat la peste 100 de comunicări ştiinţifice în cadrul unor reuniuni financiar-bancare interne şi internaţionale, a elaborat peste 60 de studii şi a coordonat circa 10 studii de cercetare în perioada activităţii de cercetător ştiinţific la Institutul de Economie Mondială (1971 – 1990). Temele de cercetare abordate sunt relaţii şi instituţii monetar-financiare internaţionale, conjunctura economiei mondiale, îndeosebi în ţările occidentale, relaţiile economice externe ale României, sau probleme ale formării şi funcţionării mecanismelor internaţionale de credit, cursuri de schimb şi preţuri.

A primit numeroase premii şi distincţii, cum sunt  Ordinul „Marea Cruce a Sudului”, cea mai înaltă distincţie braziliană acordată străinilor (septembrie 2000), Ordinul naţional „Steaua României” în grad de Mare Cruce (1 decembrie 2000), „Guvernatorul anului 2001”, titlu acordat de revista „The Banker”, componentă a grupului „Financial Times”, Bancherul anului 2002, titlu acordat de revista „Piaţa Financiară”, Bancherul deceniului, titlu acordat de revista „Capital”, în 2003, Ordinul naţional „Steaua României” în grad de Colan (26 ianuarie 2010), Ordinul naţional al „Legiunii de Onoare” în grad de ofiţer, acordat de către Ambasada Franţei la Bucureşti (4 martie 2011), Crucea de Merit în Ordin de Comandor al Republicii Polone (decembrie 2012), Decoraţia regală „Nihil Sine Deo”, conferită de Majestatea Sa Regele Mihai I.

Vizita premierului ,Mugur Isarescu in SUA;
-Participarea la Forumul Economic Mondial SUA 200,organizat de World economic Forum -Davos si de Camera de Comert a SUA .
– 22.05.2000.

Este căsătorit cu Elena Isărescu, cu care se cunoaşte din copilărie, şi cu care are doi copii, un băiat, Costin (31 de ani) şi o fată, Lăcrămioara (41 de ani).

Deţine o firmă – SC Măr SRL din Drăgăşani, care include o pensiune şi o activitate în domeniul viti-vinicol, care produce vinuri precum „Crâmpoșie” sau „Negru de Drăgășani”, sub marca denumită „Casa Isărescu”.

A avut numeroase iniţiative de sponsorizare şi caritabile cum sunt dotarea mai multor biblioteci, sau refacerea, din iniţiativa sa, a Mănăstirii Horezu, ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu.

În ultimii ani, Mugur Isărescu a fost printre cele mai de încredere personalităţi în opinia românilor, sondaje realizate în ultimii ani cifre cuprinse între 40 şi 60 % încredere – multă şi foarte multă – a românilor în guvernatorul BNR.

În discursul „Laudatio” susţinut cu ocazia primirii, în 2013, a titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii Politehnice Bucureşti, se arată că „ …(Mugur Isărescu n.n) şi-a clădit cu inteligență și eforturi susținute o poziţie unică în România și recunoaștere internațională, demne de toată prețuirea și admirația. Vocea sa este ascultată, respectată şi elogiată ori de câte ori este auzită. Echilibrul său interior impune încredere şi siguranţă în luarea celor mai grele şi delicate decizii. Există opinia general acceptată că, sub conducerea domniei sale, echipa băncii centrale din România a fost cea care a salvat ţara de la colaps, crescând rezervele valutare ale BNR, la cote de siguranță, a introdus leul nou şi a coborât inflaţia la un nivel care să asigure economiei româneşti stabilitatea atât de mult căutată”.