Cancelarul german Angela Merkel, cu ocazia vizitei sale în Spania, a solicitat schimbarea legislaţiei europene referitoare la imigraţie.
În prezent, procesul este reglementat prin Regulamentul CE nr. 343/2003 al Consiliului din 18 februarie 2003 de stabilire a criteriilor şi mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil, prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei ţări terţe. Acest act a înlocuit Convenţia de la Dublin, încheiată în anul 1990 şi care a intrat în vigoare în anul 1997. Potrivit reglementărilor în vigoare, un imigrant care a depus o cerere de azil într-un stat membru al UE are drept de şedere în acel stat până la soluţionarea cererii sale.
Angela Merkel crede însă că este nevoie de o nouă procedură pentru primirea şi distribuirea solicitanţilor de azil. Aceasta a declarat în cursul convorbirilor purtate cu prim-ministrul spaniol Pedro Sánchez, că sistemul stabilit prin Convenţia de la Dublin nu mai poate să funcţioneze. Cancelarul german a arătat că teoretic un imigrant nu ar putea ajunge niciodată în Germania (pentru că ar trebui să fie înregistrat în prima ţară a Uniunii Europene în care a intrat şi acolo ar trebui să fie examinată cererea sa de azil n. r.), practica însă arată cu totul altfel. Politicieni din UE – în special cei care reprezintă ţările cel mai afectate de imigraţie – critică deja de mult timp sistemul dublinez, din cauză că le obligă la un efort financiar prea mare. Chiar şi Angela Merkel – a fost acuzată de opoziţie că s-a comportat prea tolerant cu imigranţii în anul 2015 – a declarat chiar de anul trecut pentru publicaţia Welt am Sonntag, că toată lumea trebuie să ia la cunoştinţă că sistemul stabilit la Dublin care reglementează problema refugiaţilor la nivelul UE, nu mai suportă această povară. Este inacceptabil – a adăugat aceasta – ca toată problema să rămână pe umerii Greciei şi ai Italiei, doar datorită poziţiei lor geografice, întrucât în aceste state ajung inițial refugiaţii care vor să ajungă în UE. De aceea, este nevoie de o distribuire mai judicioasă a lor. Merkel a pledat acum pentru o nouă convenţie care să asigure mai multă echitate în tratarea acestei probleme. Totodată acei solicitanţi de azil – spunea cancelarul german – cărora le-a fost refuzat dreptul de şedere, trebuie să fie întorși în ţările lor de origine.
Noul proiect al Comisiei Europene susţinut de către Angela Merkel şi de preşedintele francez Emmanuel Macron stagnează momentan, din cauză că ţările din Grupul de la Vişegrad (Cehia, Polonia, Slovacia Ungaria) şi Italia refuză să accepte dreptul Bruxelles-ului de a repartiza imigranţii în Europa, fără acordul statelor în cauză. Argumentul acestora este acela că imigraţia este problema Germaniei, pentru că refugiaţii acolo vor să ajungă – scria ieri Süddeutsche Zeitung.
Întâlnirea Merkel – Sánchez a avut loc sâmbătă la Sanclúr de Barrameda din Spania. Cei doi politicieni nu au ales întâmplător localitatea din apropiere de Costa de la Luz, loc în care săptămânile precedente au ajuns mai multe mii de refugiaţi din Africa de Nord, precum şi din ţările care se află la sud de Sahara. De la începutul anului, 25 de mii de solicitanţi de azil au fost înregistraţi aici. Această cifră este cu aproape 4000 mai mare decât numărul celor înregistraţi în anul 2017 în cursul întregului an. Sâmbătă a intrat în vigoare un acord între Spania şi Germania privind imigraţia. În sensul acesteia, Madrid îi va reprimi pe acei refugiaţi care au fost înregistraţi în Spania, dar au plecat mai departe către Germania. Acest acord se referă însă la relativ puţini imigranţi. Este vorba despre acele persoane care au trecut pe la graniţa austriaco-germană. Merkel l-a asigurat pe omologul său spaniol că va sprijini solicitarea Spaniei la Bruxelles astfel încât aceasta să primească fonduri mai mari pentru gestionarea crizei refugiaţilor.
Cei doi politicieni au subliniat că este necesar ca UE să-și întărească cooperarea cu ţările africane. „Nu doar despre Africa, ci cu Africa trebuie să discutăm.” – spunea Angela Merkel. Potrivit lui Pedro Sánchez, cu cât va fi mai mare prăpastia dintre Europa şi Africa în domeniul dezvoltării economice şi sociale, precum şi în ceea ce priveşte drepturile omului şi stabilitatea politică, cu atât mai dramatică va fi situaţia din Marea Mediterană. Din acest motiv, politicienii au datoria să estompeze aceste diferenţe.
În urma întâlnirii dintre Merkel – Sánchez putem concluziona că noul proiect al Comisiei Europene a primit un sprijin puternic din partea Spaniei. Întrebarea însă rămâne, ce va face tandemul Merkel – Macron cu viceprim-ministru italian, Matteo Salvini (preşedintele Ligii Nordului) care a refuzat clar proiectul prezentat de Jean-Claude Juncker la finele lunii iunie?
Székely Ervin, Rador
