La începtul anilor ’80, în timp ce capitala României era distrusă de buldozere şi de bile gigantice care uneori ştergeau peste noapte orice urmă a vreunei clădiri, locuitorii Bucureştiului asistau la un nou gen de mutilare a oraşului lor.
Mai grav decât cel de-Al Doilea Război Mondial, mai devastator decât puternicul cutremur din 1977, marele proiect de reconstrucţie era poreclit Ceauşima, o denumire care amintea atât de numele dictatorului comunist Nicolae Ceauşescu – care dorea să construiască „prima capitală socialistă a noului om socialist” – cât şi de bombardamentul atomic de la Hiroshima.
Şi totuşi, în timp ce demolarea continua, Eugeniu Iordăchescu, un profesor inginer care lucra şi pentru primăria oraşului, s-a simţit atras de o mică biserică ortodoxă care se numea Schitul Maicilor. Construită în jurul anului 1726, ea se număra printre multele biserici destinate demolării şi era totodată „o bijuterie care trebuia salvată cu orice preţ”, după cum a declarat ulterior Dr. Iordăchescu pentru Agenţia France Presse.
Chinuindu-se să găsească o modalitate de salvare a clădirii, Dr, Iordăchescu s-a gândit luni în şir până când, după cum a spus el, „Dumnezeu m-a luminat”.
Apelând la un sistem inspirat de „chelnerul care poartă pe o tavă pahare pline fără să verse vreo picătură”, el a pus la punct o metodă conform căreia o „tavă” de beton a fost amplasată sub fundaţia clădirii, astfel încât biserica a fost ridicată cu pompe hidraulice, iar nişte cabluri electrice înfăşurate în jurul ei au făcut ca ea să poată fi deplasată pe nişte şine. La fel ca un tren care îşi croieşte încet drumul pe şine, tot aşa a fost deplasată şi biserica pe o distanţă de 250 de metri, astfel încât, în 1982, ea şi-a găsit un nou lăcaş în spatele clădirii unde se află în prezent sediul Serviciului Român de Informaţii.
Dr. Iordăchescu, care a devenit cunoscut sub numele de „inginer venit din Rai” şi totodată drept „îngerul păzitor al bisericilor” din România pentru că a reuşit să deplaseze în siguranţă aproape 30 de clădiri – printre care 12 biserici, o bancă, un spital şi mai multe blocuri de apartamente împreună cu conductele lor de aprovizionare cu gaze şi apă – avea 89 de ani când a decedat, pe 4 ianuarie.
Decesul său a fost anunţat de Biserica Ortodoxă Română, care anterior i-a acordat cele mai înalte titluri, dar fără să precizeze unde şi cum a murit. Nora sa, Ligia Iordăchescu, a declarat pentru Associated Press că decesul s-a datorat unui atac de cord.
În timp ce unele clădiri istorice erau uneori dezasamblate în vederea strămutării, câteva au urmat modelul masivelor operaţiuni ale dlui Iordăchescu, acesta depăşind Bucureştiul şi fiind folosit în mai multe structuri din România rurală. Cu mai puţin de un deceniu înainte, o clădire de opt etaje din Bogota, Cudecom, a fost mutată la aproximativ 30 metri distanţă pe role de oţel – strămutare care, deşi semnificativă, a pălit prin comparaţie cu ingineria vrăjitorească a Drului Iordăchescu.
„Am fost uimiţi de lucrările acelea, considerând că, pentru o ţară ca România, ele erau comparabile cu o aselenizare”, declara pentru „The Guardian”, în 2016, Valentina Mandache, istoric specializat în arhitectură care a asistat la mai multe strămutări de biserici.
Acţiunile drului Iordăchescu aveau loc în timp ce Ceauşescu instituise planul naţional de restructurare cunoscut sub numele de sistematizare. În parte inspirat de o vizită în Coreea de Nord, liderul comunist se gândea să modernizeze România reconstruind sate şi oraşe întregi, ridicând blocuri de apartamente, iar în Bucureşti, ridicând palatul-colos numit Casa Republicii, care acum adăposteşte parlamentul ţării şi se numeşte Casa Poporului.
După venirea sa la putere în 1965, Ceauşescu a tolerat, dar a menţinut sub un strict control Biserica Ortodoxă Română, ai cărei conducători s-au aflat în relaţii amicale cu regimul şi au înscris ziua de naştere a lui Ceauşescu în calendarul bisericii. Pe parcursul sistematizării, dictatorul nu a făcut prea mari eforturi să salveze bisericile, iar uneori chiar părea să le vizeze direct. Ulterior, Drul Iordăchescu a estimat că, în urma Ceauşimei, au fost demolate 29 de biserici şi aşezăminte religioase.
„Pe Ceauşescu îl deranja să vadă o biserică”, a declarat pentru AFP Alexandru Budişteanu, fost arhitect-şef al Bucureştiului. „Atâta vreme cât nu erau la vedere, nu conta dacă ele erau demolate sau strămutate”.
Drul Iordăchescu s-a născut la Brăila, un oraş din estul României, pe 8 noiembrie 1929; data exactă variază de la o sursă la alta. Potrivit unei biografii întocmite de AGIR, o societate românească de inginerie, el a absolvit Institutul de Inginerie Civilă din Bucureşti în 1953, iar în 1984 şi-a luat doctoratul. A fost căsătorit şi a avut doi fii. O listă completă a urmaşilor nu a putut fi găsită.
Drul Iordăchescu şi-a continuat activitate ca inginer şi a continuat să predea după Revoluţia din România, încheiată în decembrie 1989 prin execuţia soţilor Ceauşescu şi printr-un impresionant anunţ la postul naţional de radio: „Oh, ce veste minunată în această seară de Crăciun. Anticristul e mort”.
Articol de Harrison Smith
THE WASHINGTON POST (SUA) – 8 ianuarie
Traducerea: Alexandru Danga
