Bucureştiul vrea să demonstreze Europei că poate conduce semestrul. De la Brexit până la alegeri
L’AVVENIRE (Italia), 9 ianuarie 2019 – La doisprezece ani după aderarea sa la Uniunea Europeană, la treizeci de ani după căderea regimului comunist al lui Nicolae Ceauşescu, România a preluat pentru prima oară, la 1 ianuarie 2019, preşedinţia rotativă a Consiliului Uniunii Europene. Consiliul reprezintă guvernele celor 28 de state membre, iar politicienii români vor avea sarcina de a prezida şedinţele din următoarele şase luni, de a conduce negocierile pentru adoptarea legislației comunitare privind economia, securitatea dar şi de a gestiona dosare sensibile precum Brexit, zona Schengen, bugetul post-2020, imigraţie, alegerile europene care se vor desfăşura în luna mai. Cadrul este complex şi dacă la toate acestea vom adăuga şi îndoielile care au fost exprimate la Bruxelles împotriva Bucureştiului, atunci putem vorbi de o preşedinţie destul de împovărată. Printre preocupările Bruxellesului se numără situaţia politică, socială şi economică din România. Europa urmăreşte cu puţină îngrijorare reformele Justiţiei dorite de guvernul de stânga şi protestele de stradă care au început cu doi ani în urmă, aspecte care alimentează controversa dintre guvern şi preşedintele României, Klaus Iohannis. Acelaşi preşedinte care declara luna trecută că în realitate, România nu ar fi pregătită să-şi asume preşedinţia.
La rândul său, preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a reiterat recent faptul că ţara este pregătită din punct de vedere tehnic, dar a ţinut să precizeze că guvernul de la Bucuresti pare să nu fi înţeles «ce înseamnă a prezida ţările UE». Există multe îndoieli cu caracter politic deoarece, a subliniat Junker – o acţiune preveintoare are nevoie de disponibilitatea de a-i asculta pe ceilalţi. Pentru primul-ministru al României, Viorica Dăncila, fost europarlamentar, îndoielile sunt nefondate. Şi ar fi mai oportun să se vorbească despre sloganul optimist pentru preşedinţie: „coeziunea, o valoare europeană comună”. În România, coeziunea politică lipseşte şi adesea, ţara se confruntă şi la nivel european cu dificultăţi în această privinţă.
Însă premierul vorbeşte despre o Românie puternic legată de ideile europene şi reasigură că preşedinţia va acţiona pentru a reduce diferenţele de dezvoltare care continuă să persiste în cadrul Uniunii, pentru a promova accesul egal la beneficii, pentru a elimina factorii care generează separaţii sau ierarhii între statele membre. Bucureştiul speră să fie inclus în zona Schengen: în decembrie, Parlamentul European a solicitat în mod oficial Consiliului UE ca România şi Bulgaria să poată fi admise în sistemul de liberă circulaţie a persoanelor.
Bucureştiul consideră că îndeplineşte de şapte ani toate criteriile necesare, investind în securitatea frontierelor, şi că acum este nevoie doar de votul politic unanim al Consiliului. Securitatea frontierelor este o prioritate pentru preşedinţia României, fiind înţeleasă chiar din punctul de vedere al propriei aderări. Cu toate acestea, rămân valabile preocupări privind felul în care România intenţionează să modifice legile justiţiei, în timp ce UE nu ezită să conteste adoptarea unor măsuri care ameninţă să slăbească lupta împotriva corupţiei, de către guvernul social-democrat, în contextul în care autorităţile de la Bruxelles au senzaţia că se fac paşi înapoi în loc de paşi înainte.
Printre modificările social-democraţilor se află şi amnistia, aşa-numita măsură pentru ”salvarea politicienilor corupţi”, care îl va salva de la închisoare pe Liviu Dragnea, cel mai influent lider al ţării, preşedintele Partidului Social Democrat şi considerat primul-ministru de facto al ţării (din cauza problemelor sale cu legea nu a putut ocupa postul de premier ci ‘doar’ pe cel de preşedinte al Camerei Deputatilor). Pentru PSD, Dragnea – acuzat de infracţiuni de corupţie cu fonduri UE – este o victimă a justiţiei din România. În noiembrie, Comisia Europeană a avertizat deja România despre riscul unei detaşări de progresele realizate de la aderarea sa la UE, în special în ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei, statul de drept şi independenţa justiţiei. Prostii, spun liderii de la Bucureşti care reafirma libertatea de a guverna ţara în conformitate cu programul lor de guvernare, respingând criticile expeditorului.
Atitudini care plasează România – din voinţa politicienilor săi – spre suveranismul Ungariei lui Viktor Orbán şi spre cel al Poloniei lui Mateusz Morawiecki, două ţări urmărite îndeaproape de Bruxelles. În timp ce la Strasbourg europarlamentarii au condamnat intervenţia violentă şi disproporţionată a jandarmeriei în timpul protestelor anti-corupţie din august, la care s-au alăturat şi români care trăiesc în străinătate. Aceste manifestaţii de protest în apărarea Justiţiei şi împotriva corupţiei agresive care împiedică progresul ţării continuă deja de doi ani.
În faţa criticilor Bruxellesului, guvernul român a optat pentru un discurs eurosceptic, care în cele din urmă a contribuit la o uşoară deteriorare a încrederii românilor în instituţiile europene. În timp ce Brexitul a mărit în general aprecierea europenilor pentru integrarea în Uniunea Europeană, în ceea ce-i priveşte pe români (cunoscuţi în trecut pentru entuziasmul lor faţă de Europa) efectul a fost opus. Conform ultimului Eurobarometru, în septembrie 2018, 49 % dintre români considerau pozitivă aderarea la UE, un procent mai mic cu 10 puncte faţă de cel din aprilie anul trecut.
România a fost în ultimii ani ţara europeană cu cea mai mare creştere economică. La sfârşitul anului 2017, cu o creştere de aproape 7 % a fost numită ”tigrul Europei”. În al treilea trimestru al anului 2018, creşterea economică a rămas de 1,9 %, ocupând locul 2 în UE, după Malta. Pentru a menţine promisiunile electorale, guvernul a mărit salariile şi pensiile, care continuă să rămână printre cele mai scăzute din Uniune. Cu o inflaţie de 3,2 % în luna noiembrie, România ocupă în schimb primul loc în UE în ceea ce priveşte costul vieţii. Noul an a adus o creştere a impozitării: guvernul a „inventat” taxa pe „lăcomie” pentru întreprinderi. În efortul de a păstra deficitul public mai jos de 3 % din PIB, a crescut impozitarea pe profiturile băncilor şi au fost introduse noi impozite pe companiile de energie şi de telecomunicaţii. Potrivit unui studiu realizat de Banca Naţională Română (BNR), din cauza „taxei pe lăcomie” în ţară vor rămâne în picioare doar două bănci.
Patru sunt priorităţile semestrului preşedinţiei române a UE: o Europă a convergenţei, o Europă mai sigură, Europa ca un actor global puternic, Europa valorilor comune. Potrivit primului-ministru al României, Viorica Dăncilă, «în Uniunea Europeană nu trebuie să mai fie cetăţeni de categoria A şi cetăţeni de categoria B. Este necesar ca toţi cetăţenii să aibă acces în mod egal la resursele UE, astfel încât să consolideze Uniunea şi viitorul său».
Între timp, guvernul trebuie să rezolve o problemă de comunicare instituţională şi să ajungă la o clarificare cu șeful statului, Klaus Iohannis, pentru a decide cine va reprezenta ţara la Consiliul European: România este o republică semiprezidenţială iar această chestiune nu a fost încă abordată.
https://www.avvenire.it/opinioni/pagine/chi-ha-paura-della-romania-alla-presidenza-unione-europea
Articol de Mihaela Iordache
Traducerea: Cătălina Păunel
