PORTRET: Octavian Cotescu – un actor inegalabil

de Razvan Moceanu

Joi, 14 februarie, se împlinesc 88 de ani de la naşterea actorului de teatru şi film Octavian Cotescu. A interpretat magistral zeci şi zeci de roluri în teatru şi film şi a fost preferatul producţiilor de teatru TV şi teatru radiofonic. A avut o carieră didactică apreciată fiind profesor universitar şi rector al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC) „I.L. Caragiale” din București, unde a modelat viitori actori de succes precum Horațiu Mălăele, Stelian Nistor, Dan Condurache, sau Maria Ploae.

Octavian Coteţ, pe numele real la naştere, a venit pe lume la 14 februarie 1931, la Dorohoi, fiind fiu al maistrului ceferist Ilie Coteț și al Anastasiei Lazăr. Casa părintească se afla pe aceeași stradă cu cea a fraților Rodica și Ștefan Tapalagă, strada Gloriei.

Când împlinea trei ani, tatăl se mută cu serviciul şi familia la Iași, unde vor locui în pavilioanele CFR, pe strada Aurora, din Copou.

În copilărie îşi petrecea perioade scurte la bunicii dinspre tată, țărani din comuna Miroslava, județul Iași.

Între anii 1938 – 1942, Octavian Cotescu a urmat ciclul primar la şcoala din strada Toma Cosma din Iaşi.

În anul 1942, mama se angajează telegrafistă la Gara CFR Iași iar în perioada 1942-1943, a urmat Liceul Național din Iaşi – o perioadă în care a început să joace în piese de teatru, în colectivul de teatru al organizaţiei „Apărarea patriotică” – , apoi a studiat pentru o scurtă perioadă la Liceul Militar din Iași.

În anul 1943 părinții săi divorțează, apoi bunicii din Botoșani și cei doi copii pleacă la Timișoara, unde mama sa va lucra ca telegrafistă în Gara Timișoara, iar tatăl său este detașat cu serviciul la Cîineni, județul Vâlcea.

Octavian va studia apoi la licee din Timișoara și Pitești, iar în 1945, a revenit la Iași unde a reluat cursurile Liceului Național.

În perioada liceului, vacanţele de vară le petrecea cu mama și cu sora sa, Mioara, la Botoșani, la bunicii dinspre mamă, Petru și Maria Lazăr.

În toamna anului 1946, a susținut examenul de intrare la Conservatorul de Artă Dramatică ieșean reușind cu rolul Mircea Vadu din „Cumpăna”. A fost repartizat la clasa profesoarei Gina Sandri-Bulandra.

În anul 1950, a susținut examenul de diplomă la Institutul de Teatru ”Matei Millo” (noul njume al conservatorului ieşean).

După absolvire, a fost repartizat la Teatrul Bulandra din București (Teatrul Municipal la acea vreme), prima sarcină pe scenă fiindu-i încredințată de Moni Ghelerter, un rol de figurant în „Vad nou” de Lucia Demetrius. A debutat la 12 mai 1951, în „Pădurea” de A.N. Ostrovski, alături de Lucia Sturdza Bulandra, Ștefan Ciubotărașu, Jules Cazaban, Emil Botta și debutanta Ileana Predescu.

La Bulandra a fost primit de directoarea Lucia Sturdza Bulandra, care avea să îi descopere uriașul talent, însă regizorul Moni Ghelerter l-a sfătuit să-și schimbe numele în Cotescu, după ce în prealabil doamna Bulandra propusese Coteanu. Sugestia maestrului Moni a fost, se pare, mai convingătoare.

La Bulandra a jucat zeci de personaje, fiind coleg cu actori excepţionali precum Ion Besoiu, Toma Caragiu, Ștefan Bănică, Marin Moraru, Gina Patrichi, Victor Rebengiuc, Florian Pittiș, Rodica Tapalagă, Ileana Predescu, Petrică Gheorghiu sau Irina Petrescu. Cu Lucia Sturdza Bulandra, Octavian Cotescu va juca în spectacole memorabile timp de zece ani, până la moartea acesteia, în septembrie 1961.

Octavian Cotescu (1983)
ROMPRES Foto/ ARHIVA

Printre rolurile interpretate de Octavian Cotescu se află Bertrand din “Sfânta Ioana”, de George Bernard Shaw, regia Liviu Ciulei – în 1958, Tom în “Menajeria de sticlă”, de Tennessee Williams, regia Dinu Negreanu – în 1960, Gogu în “Proștii sub clar de lună”, de Teodor Mazilu, regia Lucian Pintilie – în 1962, Nae Girimea în “D-ale carnavalului” de Ion Luca Caragiale, regia Lucian Pintilie – în 1966, Iordache în “Acești nebuni fățarnici” de Teodor Mazilu, regia Emil Mandric – în 1970, Cațavencu în “O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale, regia Liviu Ciulei – în 1972. De asemenea, Octavia Cotescu a mai jucat în piesele “Revizorul”, de Nikolai Gogol, regia Lucian Pintilie – în 1972, “Interviu” de Ecaterina Oproiu, regia Cătălina Buzoianu – în 1976, “Tartuffe” de Moliere, regia Alexandru Tocilescu – în 1982 şi “Cabala bigoților” de Mihail Bulgakov, regia Alexandru Tocilescu – în 1982.

De-a lungul carierei, a mai colaborat cu Teatrul Mic din București și cu teatre din provincie, din Satu Mare sau Oradea. Astfel, în 1965 şi între 1978 și 1980, Octavian Cotescu joacă și la Teatrul Mic, în rolul Harry Berlin din „Amooor” de M. Schisgall, în regia lui Dinu Cernescu, Edek din „Tango” de S. Mrozek, în regia lui Radu Penciulescu, alături de Victor Rebengiuc, Olga Tudorache, George Constantin, Eliza Plopeanu, Vali Cios și Florin Vasiliu, în Unchiul Vanea (1978), de Cehov, în regia lui Laurențiu Azimioară, în „Maestrul și Margareta”, alături de Ștefan Iordache, Dan Manolache și Dan Condurache (1980), o dramatizare după Bulgakov realizată de Cătălina Buzoianu și Mihaela Tonitza Iordache şi în rolul Minetti, eroul lui Thomas Bernhard din piesa cu același nume, în regia Ancăi Ovanez Doroșenco.

L-a întruchipat, în 1984, la Oradea, pe Pronin din „A douăsprezecea cămilă” de Samuil Alioșin, în regia lui Victor Ioan Frunză şi tot acolo a jucat în „În ale vieții valuri” de Tudor Mușatescu, în regia lui Ion Cojar.

Octavian Cotescu a jucat în peste 50 de filme, alături de alți mari actori, ca Toma Caragiu sau Dem Rădulescu.

După debutul pe marele ecran, în 1961, în ”Portretul unui necunoscut”, au urmat, printre altele, în 1967, rolul din “Diminețile unui băiat cuminte”, regia Andrei Blaier, unde s-a aflat în distribuţie alături de Irina Petrescu, Ştefan Ciubotăraşu, Sebastian Papaiani, Ion Caramitru, Mariana Mihuţ sau George Constantin, “Atunci i-am condamnat pe toți la moarte” – în 1972, a fost perceptorul în “Păcală” – în 1974, “Toamna bobocilor” – în 1975, “Operațiunea Monstrul” – în 1976, “Iarna bobocilor” – în 1977, “Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii” – în 1978, “Eu, tu, și… Ovidiu” – în 1978, “Buletin de București” – în 1983, în rolul simpaticului Costică Popescu, “Sosesc păsările călătoare” – în 1984, “Secretul lui Bachus” – în 1984, “Căsătorie cu repetiție” – în 1985, în rolul aceluiaşi Costică Popescu.

Octavian Cotescu în rolul Caţavencu

Octavian Cotescu a apărut şi în distribuţia a numeroase producţii pentru televiziune, printre acseta aflându-se “Un orfelin iubea o orfelină” – 1976, “De ochii lumii” – 1971, sau serialul “Iubirea e un lucru foarte mare” – 1962.

Remarcabil a fost Octavian Cotescu în duet cu actriţa Coca Andronescu, în serialul umoristioc al TVR din anii ’70, ”Tanța și Costel”.

A jucat şi în numeroase piese de teatru radiofonic, printre acestea aflându-se „Răposatul” – în anul 1974 – , după piesa omonimă a dramaturgului sârb  Branislav Nuşici, publicată în 1937, în care s-a aflat alături de Toma Caragiu şi Dem Rădulescu, “Comedia banilor” de Marin Držić, regia artistică: Dan Puican, în care a jucat alături de Rodica Tapalagă, Dumitru Furdui, Tamara Buciuceanu, Emil Hossu, Horia Căciulescu, Virgil Ogăşanu, Melania Cârje, Victor Ştrengaru, Ovidiu Schumacher, “Harță Răzășul” – în 1977, după comedia-vodevil scrisă de Vasile Alecsandri între anii 1864-1865, în care s-a aflat alături de Dem Rădulescu, şi Vasilica Tastaman, sau “Povestea vorbii” de Anton Pann – în 1974.

Fie că se auzeau la radio sau erau imprimate pe discuri de vinil, vorbele marelui actor au încântat amatorii de poveşti şi basme – copii şi nu numai – mulţi dintre noi îşi amintesc astăzi, cu plăcere, de vorba caldă, domoală a povestitorului din „Darul spiriduşilor” de Fraţii Grimm, din „Greuceanu” al lui Petre Ispirescu, din „Harap-Alb” al lui Ion Creangă, din „Motanul încălţat” de Charles Perrault, din „Fetiţa cu chibriturile” a lui Hans Christian Andersen, ori de glasul motanului din „Familia Chiţ-Chiţ” a lui Ion Pas.

Din anul 1966 a fost căsătorit cu actriţa Valeria Seciu, care îi fusese studentă între anii 1960-1964. Rodul iubirii celor doi a fost Alexandru, născut în anul 1968 şi devenit călugăr la Muntele Athos, la Mănăstirea Vatopedu, luând numele de Daniil.

Între anii 1975 – 1980, Octavian Cotescu a fost deputat în Marea Adunare Națională.

Actorii Octavian Cotescu si Petre Gheorghiu, alaturi de tineri actori in sala de teatru, citind scenariului piesei ‘Ras si Plans’ de Ivan Radoev. (1983)

Începând cu anul 1960, a fost profesor și, din 1981, rector al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică, printre cei mai buni studenți ai săi aflându-se Horațiu Mălăele, Stelian Nistor, Dan Condurache, sau Maria Ploae.

În anul 1967 a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a ”pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”, iar în anul 1985, a primit premiul ACIN pentru întreaga activitate.

Octavian Cotescu a trecut la Domnul, la doar 54 de ani, la 22 august 1985, la Sinaia, în urma unui atac de cord.

În anul 1993, la Editura Meridane, a apărut volumul care îi este dedicat, „Octavian Cotescu”, îngrijit de Ileana Berlogea și Ion Toboșaru.

Numele marelui actor se regăseşte printre cele 200 de nume de mari artişti încrustate pe soclul ”Gongului Thaliei”, un binecunoscut simbol al teatrului, amplasat pe Aleea Celebrităţilor, în Piaţa Timpului din centrul Capitalei.