PORTRET: Nat King Cole – de la copilul sărac, la Rege al Jazz-ului

de Razvan Moceanu

Duminică, 17 martie, se împlinesc 100 de ani de la naşterea lui Nat King Cole, pianist, compozitor, interpret de jazz și actor de film american. Multiplu câştigător de Premii Grammy, el continuă să fie unul dintre cei mai vânduţi artişti din întreaga lume.

A fost primului artist afro-american care a reușit să spargă barierele rasiale ale vremii, având propriul show la radio și mai apoi la televiziune şi a reușit foarte repede să se impună pe piața muzicală americană, într-o vreme în care încă se simțea puternic discriminarea.

În scurta sa existenţă, a reușit să facă din fiecare cântec interpretat unul de referință pentru genul muzical, a rămas în memoria colectivă prin hit-uri precum „Mona Lisa” sau „When I Fall In Love”, iar „Unforgettable” a rămas melodia sa de referinţă, aceasta fiind înregistrată în anul 1952 și reluată, peste ani, de către fiica sa, Nathalie Cole, în 1991.

(Photo by ERIC SCHWAB / AFP)

Nathaniel Adams Coles, pe numele avut la naştere, a venit pe lume la 17 martie 1919, la Montgomery, Alabama, SUA, într-o perioadă dificilă de după război.

El provine dintr-o familie foarte săracă din Sudul Africii, drumul spre împlinirea visului de a deveni artist fiind presărat cu nenumărate dificultăţi.

La doar patru ani, a început să cânte la pian, cu ajutorul mamei, care conducea corul bisericii, iar tatăl său fiind pastor, este lesne de în ţeles de ce a început să cânte muzică religioasă.

Cartierul în care trăia – Bronzeville din Douglas – avea să îi influenţeze însă cariera, aici fiind foarte prezente viaţa de noapte şi cluburile de jazz.

Astfel a început să descopere cu adevărat frumuseţea blues-ului şi a jazz-ului, şi a decis să renunţe, pentru o perioadă, la şcoală, fiindcă „numai aşa, se putea dedica în totalitate pasiunii sale”.

În anii adolescenţei a studiat pianul clasic, dar a abandonat acest stil, în favoarea pasiunii sale, jazzul, una din sursele sale de inspiraţie fiind Earl Hines, liderul unei trupe de jazz modern a acelor ani.

La vârsta de 15 ani a renunțat definitiv la școală, s-a dedicat carierei de pianist de jazz, iar doi ani mai târziu, alături de fratele său, Eddie, realizează prima înregistrare profesionistă.

A urmat, apoi, particparea sa ca pianist, la un turneu național cu musicalul ”Shuffle Along”.

În 1937, Nat s-a însurat cu dansatoarea Nadine Robinson, însă cei doi au divorţat în martie 1948.

În anul 1941, debuta în film în „Citizen Kane”, în rolul unui pianist, apoi şi-a jucat propriul personaj, în 1943, în „Here Comes Elmer”.

A pus, apoi, bazele a ceea ce avea să devină King Cole Trio, cu care a efectuat turnee și au intrat în topuri în 1943, cu piesa „That Ain’t Right”, iar în 1944, „Straighten Up and Fly Right” a devenit un alt hit al grupului.

Însă King Cole Trio avea să intre în topuri şi cu cântece de sărbători, câteva exemple fiind „The Christmas Song” sau balada „(I Love You) For Sentimental Reasons”.

(Photo by ERIC SCHWAB / AFP)

A urmat căsătoria cu cântăreaţa Marrie Ellington, printre copiii lor numărându-se şi Natalie Cole, viitoare cântăreaţă de succes.

În anii ’50 Nat King Cole a început să devină cunoscut şi ca solist, lansând numeroase melodii care aveau să prindă la public, „Nature Boy”, „Mona Lisa”, „Too Young” și, mai ales „Unforgettable”, cea care avea să rămână melodia sa de referinţă.

A început să imprime cu unii dintre artiștii de top, între care Louis Armstrong, Ella Fitzgerald, sau Frank Sinatra, cu aranjamente muzicale realizate de Nelson Riddle.

Între noiembrie 1956 şi decembrie 1957, Nat King Cole a avut propriul său show de varietăţi, la postul  TV NBC, în care i-a avut ca invitați pe Count Basie, Peggy Lee, Sammy Davis Jr. și Tony Bennett. De asemenea a mai apărut în alte programe TV populare, ca Ed Sullivan Show, Garry Moore Show, The Jackie Gleason Show, The Perry Como Show, The George Gobel Show sau The Steve Allen Show.

În 1957, apare în film în drama lui Errol Flynn ”Istanbul” şi în drama de război ”China Gate”, alături de Gene Barry și Angie Dickinson, însă rolul său major pentru marele ecran este considerat cel din drama ”St. Louis Blues”, unde a jucat alături de Eartha Kitt și Cab Calloway.

A urmat o scurtă perioadă de declin în muzică, până în anul 1962, când a revenit în topuri, cu melodia cu influențe country „Rambin’ Rose”.

În primăvara anului 1963, lansează hit-ul „Those Lazy-Hazy-Crazy Days of Summer”, apoi două balade – „I Don’t Want to Hurt Anymore” și „I Don’t Want to See Tomorrow”.

În vara anului 1964, Nat King Cole a aflat că are cancer la plămâni, el fiind un fumător înrăit. În ultimii ani ai vieţii, se spune că ajunsese să fumeze chiar şi trei pachete pe zi, fiind de părere că tutunul îl ajută să-şi păstreze vocea răguşită şi acordurile cât mai joase. Pentru a-şi îndeplini aceste dorinţe, înainte de înregistrări sau concerte, Cole fuma ţigară după ţigară timp de 20 de minute…

În anul 1965 se produce ultima apariție în film, în ”Cat Ballou”, alături de Jane Fonda și Lee Marvin şi ultima înregistrare a sa, pentru albumul ”L-O-V-E”.

Nat King Cole a câștigat numeroase de discuri de aur pentru hituri precum „Sweet Lorraine”, „Too Young”, „Mona Lisa”, „Christmas Song”.

Nat King Cole a părăsit această lume la 15 februarie 1965, la doar 45 de ani, în Santa Monica, California, SUA.

Peste 30 de milioane de oameni l-au condus atunci pe ultimul drum, pe acordurile de neuitat ale piesei „Stardust”, o melodie care aminteşte despre cât de mult a însemnat muzica în viaţa lui Nat King Cole.

Fiica sa, Nathalie Cole, care a devenit o cântăreață renumită, a înregistrat, în 1991, hitul tatălui său „Unforgettable” în care a realizat un duet suprapunând vocea ei cu vocea tatălui.

(Photo by – / AFP)

Nat King Cole a primit și numeroase distincții şi onoruri post-mortem, cum sunt mneţionarea în „Grammy Hall Of Fame”, în 1973, premiul „Grammy Lifetime Achievement Award”, în 1990, a fost inclus în „Alabama Music Hall of Fame”, „Alabama Jazz Hall of Fame”, „Down Beat Jazz Hall of Fame”, în 1997, Rock and Roll Hall of Fame, în 2000, Hit Parade Hall of Fame, în 2007, şi Latin Songwriters Hall of Fame, în 2013.