Într-o perioadă în care chinezii de peste 40 de ani abia își mai amintesc de România, și asta datorită schimburilor bilaterale intense care au avut în loc în anii ’70 – ‘80, iar pentru tinerii din China, România, ca și alte țări din Europa Centrală și de Est, continuă să fie o necunoscută, un tânăr din capitala provinciei Yunnan, Kunming, a dorit foarte mult să învețe limba lui Eminescu pentru a cunoaște poporul lui Ștefan cel Mare, Mihai Viteazu, Cuza.
Yin Yuguo, la numai 16 ani, a ajuns la Bacău pentru a învăța limba română și, ulterior, să studieze literatura română. Pentru realizarea visului său, Yuguo a contactat universități din România și Centrul Cultural Român (CCR) din Beijing.
Într-o scrisoare adresată CCR Beijing, în februarie 2018, Yuguo motiva dorința sa de a ajunge în România: “Studiind istoria României, am aflat că romantismul din literatura română a venit, mai întâi, din Europa de Vest, din Franța, și a fost dezvoltat de români în secolul 19 și începutul secolului 20. Prin combinarea stilului romantic cu cultura locală, mari scriitori, inclusiv Eminescu, au creat și stabilit identitatea romantismului literaturii române cu caracteristici proprii României. Îmi place cu adevărat literatura română și am învățat modul romantic al românilor de a explica propria lume, propriile gânduri sau propriile atitudini față de iubire, viață și amintiri.”
Despre cum a ajuns Yuguo să manifeste un interes atât de mare pentru România ne spune mama sa, doamna Cai Qing, profesor universitar, ca și tatăl, Yin Yonglin, la Universitatea Yunnan din orașul Kunming: “Încă de la vârsta de 10 ani a avut un interes deosebit pentru țările Europei de Est; a citit multe cărți din literatura acestor țări, din Polonia, Ungaria, Cehia, România. În China este un redactor și autor, totodată, domnul Gao Xing (n.red: Gao Xing este un foarte apreciat românolog chinez, redactor șef al revistei ‘Literatura Universală’). El a scris o serie de volume cu titlul ‘Cartea Albastră a Europei de Est.’ În această lucrare amplă sunt și multe cărți românești. Eu i-am spus băiatului că în timpul copilăriei mele mi-au plăcut foarte mult filmele românești: ‘Trandafirul galben’, ‘Zile fierbinți’, ‘Explozia’ etc, am văzut foarte multe filme. I-am spus că mi-au plăcut mult subiectele, peisajele, dar și arta cinematografică. Apoi, trebuie să-ți spun că avem o emisiune foarte populară aici, în China, ‘Top 100 de exemple/modele’ iar realizatoarea, Ma Ruifang, a petrecut 16 zile în România. La întoarcerea în țară, oamenii au întrebat-o de ce a stat atât de mult timp în România, iar ea a răspuns: ‘Am pentru această țară un sentiment deosebit, sunt mândră că am fost în România. Această țară înțelege și apreciază foarte bine literatura, are o cultură foarte bogată. Românii sunt foarte ospitalieri și iubesc cultura, îndeosebi literatura.’ Băiatul meu a început anul trecut (n.red: 2018) să scrie o serie de articole, unele au avut ca subiect România, precum ‘Cele trei culori ale României.’ În camera lui de-acasă a așezat drapelul României, iar în timp ce își făcea temele cânta, deseori, muzica imnului României. Și eu am învățat-o, ascultați…. (cântă muzica primei strofe). Încă de la 14 ani asculta imnul României. A găsit un volum cu poezii scrise de Eminescu, publicat în anii ‘80 și, după ce a citit, a fost fascinat de acesta, îl considera ca fiind Li Bai al românilor, o personalitate extraordinară. El considera, chiar, că se aseamănă cu Eminescu. I-a scris domnului Lupeanu (n.red: Constantin Lupeanu, directorul Centrului Cultural Român din Beijing), că dorește să traducă, din limba engleză în chineză, gratuit, poeziile lui Eminescu, pentru ca tot mai mulți chinezi să le poată citi. Avea o caracteristică: odată de iubea ceva, transforma acel ceva în pasiune elaborată. În ziua în care i-am expediat domnului Marian fotografii din telefonul său, am descoperit una în care se observă drapelul României în camera sa de cămin. Am pus acest drapel, în aceeași poziție, în camera lui de acasă. El a pus drapele ale României, de diferite dimensiuni, atât în cameră, cât și în exterior. Și acasă avea 3-4 steaguri. Dragostea lui era mai mare, chiar, decât mi-am imaginat. Inima lui, cred eu, tindea către inimă de român.”
Desigur că Yuguo ar fi fost acceptat de universitățile cărora le-a transmis solicitări pentru studierea limbii și literaturii române. Dar el mai avea o dorință, dupa cum reiese dintr-o altă scrisoare trimisă CCR Beijing: “Sper din tot sufletul să ajung în România anul acesta, înainte de 1 Decembrie, deoarece vreau ca participarea mea (n. red: la manifestările de la Alba Iulia) să fie un dar oferit României la sărbătorirea Centenarului Marii Uniri.”
Dna Cai Qing: “Așa este, iar noi l-am aprobat în totalitate. Am dorit ceea ce și-a dorit el. Cu toate acestea, nu știam dacă va putea pleca în anul 2018. Dar încă din luna ianuarie a făcut un desen, o schiță, ‘România – 100 de ani’ pe care a așezat-o în camera lui și spunea că dorința lui este de a ajunge la timp, în România, pentru a participa la istoricul eveniment al sărbătoririi Centenarului. Și tot de atunci a început să-și pregătească plecarea.”
Universitatea “Vasile Alecsandri” din Bacău a fost singura care i-a oferit prilejul de a începe cursul pregătitor de învățare a limbii române în luna noiembrie 2018. Odată ajuns la Bacău, Yuguo s-a adaptat foarte repede și a căpătat simpatia profesorilor, colegilor, precum și a oamenilor din afara universității. Prima persoană din Bacău cu care a comunicat, încă din China, a fost Adrian Apăvăloaiei, secretarul șef al Universității “Vasile Alecsandri” din Bacău. El a devenit, în scurt timp, cel mai bun prieten al lui Yuguo. În discuția avută cu reporterul nostru, el a spus: “Noi am mai avut studenți chinezi și trebuie să spun că, la prima întâlnire, nu a ieșit în evidență. Cunoscându-l mai bine, ulterior, am înțeles si motivul: Yuguo era foarte politicos și modest. Nu încerca absolut deloc să se evidențieze prin vorbe sau declarații. Mi-a spus că i-a citit pe Eminescu, pe Sadoveanu, dar și materiale referitoare la istoria României. Știa ce înseamnă Unirea de la 1859, ce este Marea Unire, știa că suntem în anul Centenar. Avea o dorință, o implicare extraordinară de a cunoaște orice despre România.”
Reporterul a avut privilegiul de a vorbi și cu profesorul Ioan Dănilă, dascăl ce își merită cu prisosință supranumele de ‚Domnul Trandafir’ în comunitatea băcăuană. Domnia Sa a aflat cu surprindere și deosebită plăcere, de la părinții lui Yuguo, faptul că acesta îl considera ca fiind unul dintre cei mai titrați oameni de cultură, sperând să-i devină, totodată un discipol apropiat. Cu emoție profundă, profesorul Dănilă a spus: „Rememorez momentul în care a apărut, ca o pată de culoare, în peisajul Universității ‘Vasile Alecsandri’ din Bacău, un tânăr înalt, cu pas mare, apăsat, hotărât și totodată, foarte binevoitor. Purta cu el un zâmbet mare, natural, care îl apropia de oameni. Când am aflat că va fi cursantul nostru a fost bucuria și mai mare, am așteptat cu emoție prima întâlnire, primul curs de limba română.
Încă de la început doresc să remarc performanța de a asimila limba română, într-un timp foarte scurt, la un nivel la care alți cursanți străini ar fi avut avut nevoie, probabil, de un an întreg. Avea o curiozitate constantă de tot ceea ce înseamnă limba română, dar în primul rând față de cultura română, istorie, valorile locale ale Bacăului, ale Moldovei. Pentru că, din ceea ce mi-a spus, dorea să-l traducă pe Eminescu în limba chineză. Era fascinat de Eminescu. Încă de acasă, din China, era fascinat de cultura română, în general, și de Eminescu în special. Gândul mă duce către Rosa Del Conte, italianca fascinată de Mihai Eminescu; a tradus, a predat și în România și în Italia poezia lui Mihai Eminescu. Cunoscându-l pe Yuguo, gândul m-a dus la aceeași devoțiune față de o cauză culturală, până la urmă. Cert este că el a venit cu Eminescu în suflet din China. Îl știa încă de acolo și avea această ambiție, dar și pregătire psihologică, până la urmă, pentru a asimila poezia lui Eminescu.”
In ziua de 1 Decembrie 2018, data sărbătoririi a 100 de ani de la unirea tuturor teritoriilor românești și realizarea României Mari, reporterii de la Recorder.ro au publicat un clip video în care îl prezentau pe tânărul chinez sosit la Alba Iulia, orașul Marii Uniri. Clipul video a devenit viral pe internet, atât datorită faptului că a fost singurul chinez prezent la această sărbătoare a românilor, dar și pentru modul educat și politicos în care a vorbit: “Sunt student în Bacău și iubesc cultura și literatura română. Azi sunt aici pentru a sărbători cu toată lumea. La mulți ani, România! Doresc României și românilor să aibă un viitor strălucit.”
Într-un articol publicat în revista “Ateneu” din Bacău, stimulat de profesorul Dănilă, cel care a intuit potențialul tânărului chinez, Yuguo a povestit despre cele două zile petrecute la Alba Iulia.
“Privind înapoi la călătoria mea în Transilvania mă simt, încă, foarte entuziasmat. Evenimentele uimitoare, atmosfera înflăcărată și oamenii minunați nu m-au lăsat indiferent. Amintirile legate de participarea mea la celebrarea Marii Uniri mă vor însoți o perioadă foarte lungă. Am ajuns cu trenul la Alba Iulia în dimineața zilei de 30 noiembrie. […] Înainte de a ajunge la hotel, am trecut prin porțile cetății, am vizitat zona vechiului oraș și, mai târziu, am urmărit principalul eveniment din acea zi: omagierea lui Mihai Viteazul. Oameni în costume tradiționale jucau, alții suflau din buciume sau se prindeau în mici hore. Un tânăr ofițer de poliție a cerut să facă un videoclip cu mine și am fost de acord. Când am vorbit, am exprimat cele mai bune urări pentru România. […] Înainte de a merge înapoi la hotelul meu, mi-am cumpărat un steag. În magazin, vânzătorul a spus că steagul costă 15 lei, dar când i-am dat o bancnotã de 100 de lei, mi-a dat 90 și mi-a spus ‘Multumesc’. I-am mulțumit și eu și am fost foarte fericit. Când m-am întors la hotel am întâlnit un om din Constanța care locuia în același hotel. Mi-a dat o eșarfă tricoloră, o căciulă cu tricolor și un drapel. […] Sigur că nu am avut suficient timp pentru somn, dar când m-am trezit în dimineața zilei cea mare, 1 Decembrie, n-am simțit oboseala: eram foarte entuziasmat. […] Mergând odată cu parada, a fost o experiență foarte interesantă pentru mine: pe stradă noi cântam și fluturam steaguri, iar pe ambele părți ale drumului oamenii ridicau mâinile și steagurile către noi. Imaginea poporului entuziasmat a fost uimitoare. Toată lumea era încântată. […] Poate că parada militară din Alba Iulia n-a fost la fel de mare ca în București, dar au existat evenimente culturale mult mai interesante și a fost, desigur, mai multã motivație pentru a merge la Alba Iulia în acest an.”
Yuguo a vorbit cu mama sa despre vizita la Alba Iulia. Doamna Cai Qing își amintește: „Înainte de a pleca la Alba Iulia ne-a spus că este foarte emoționat, nici nu putea dormi. Ne-a spus că este fericit că, în cele din urmă, a reușit să fie prezent la acest moment excepțional. Ne-a spus că pe tot drumul până la Alba Iulia, în tren, a cântat imnul României. A vorbit cu veterani, cu oameni veniți din diferite zone, și toți l-au primit cu brațele deschise, a fost foarte binevenit. Când a ajuns la Alba Iulia a mers împreună cu noile sale cunoștințe în centrul orașului, iar seara, împreună cu noi prieteni din Constanța, a servit masa, a băut vin fiert și a cântat. Mi-a spus că în acea noapte a dormit numai două ore, au discutat despre tot felul de subiecte, despre istoria României, a fost foarte emoționat. În acele două ore mi-a dat telefon și mi-a spus: ‚Mama, eu voi participa la marea paradă. Ei (n.red: prietenii din Constanța) sunt de acord să mergem împreună. Voi fi cu ei, în mijlocul mulțimii.”
Revenit la Bacău, Yuguo a continuat să manifeste foarte mare interes atât pentru studii, cât și pentru obiectivele culturale din oraș. Tincuța Horonceanu Bernevic este scriitor, poet și muzeograf la Casa Memorială “George Bacovia” și își amintește de vizita pe care a făcut-o acesta pentru a-l cunoaște pe Bacovia:
“Pe data de 4 ianuarie, o zi geroasă de iarnă, cu multă zăpadă, a sosit la ușa Casei Memoriale ‘George Bacovia’ un tânăr înalt, cu trăsături asiatice, care mi-a spus că este din China și studiază limba română în Bacău. De asemenea, a spus că a dorit foarte mult să viziteze această Casă fiind pasionat de poezia lui Bacovia. Fiind o zi mai lejeră, am putut petrece mai mult timp împreună, am ascultat vocea poetului, am vorbit despre viața lui la Bacău, Universitate, colegii pe care îi are. Mi-a vorbit despre cât de grea și de frumoasă, în același timp, este limba română. Avea cu sine, într-o servietă neagră, un manual foarte gros de limba română. L-a deschis la Bacovia, în timp ce ascultam vocea poetului, și mi-a arătat poezia ‘Decor’:
Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar
Decor de doliu funerar …
Copacii albi, copacii negri.
În parc regretele plâng iar …
Se străduia să recite cât mai corect și se scuza de greșelile făcute spunând că este grea limba română, dar este pasionat să o învețe. Se vedea o determinare puternică în vocea și în atitudinea sa care m-a convins că va ajunge să cunoască și să vorbească la perfecție limba română. Se citea pe fața lui acea sclipire de pasiune și dăruire și un strop de nebunie care te face să-ți urmezi visul. Era atras în general de literatura română și chiar de spațiul fizic, geografic, al acestei țări. Era îndrăgostit de oraș, de limbă, de oameni, se vedea în atitudinea lui. Când mergea pe stradă, din comentariile pe care le-am primit pe Facebook de la cei care l-au întâlnit, parcă era desprins dintr-un alt timp. Afișa o stare de fericire pe care la puțini tineri o vedem. Era pasionat de ceea ce făcea și afișa fericirea pasiunii sale.
Mi-a plăcut foarte mult educația și bunul simț care se desprindeau din atitudinea lui, din gestică, cu o decență pe care mi-aș dori să o văd mai des la tinerii noștri. Și gândindu-mă la trecut, la copilul meu… m-am gândit că aș fi putut avea un copil cu această atitudine. Mi-aș fi dorit să fie copilul meu, ca să mă fac mai bine înțeleasă.
El abia venise de doua luni in Romania, dar înțelegea limba română și vorbea cu un accent ușor străin. I-am făcut ghidajul Casei, în propoziții scurte, și a înțeles. Când a vizitat Casa a cerut să scrie în cartea de onoare și, fiind foarte înalt, a făcut un gest de extremă pietate, am considerat eu: s-a așezat în genunchi pentru a scrie, nu s-a așezat pe fotoliul alăturat. Așa l-am fotografiat, și l-am întrebat dacă este de acord să public pe Facebook această fotografie.
Era foarte tânăr și avea tot timpul, toată viața în față să studieze tot ceea ce îi plăcea și sunt convinsă că ar fi învățat foarte bine limba română, ar fi fost un excelent cunoscător al limbii și literaturii române dacă viața i-ar fi permis.”
Profesorul Ioan Dănilă afirmă că Yin Yuguo a fost cel mai dinamic dintre cursanții străini, cel mai silitor, cel mai conștiincios:
“Nu pot uita data de 7 ianuarie când, la prima întâlnire de după Anul Nou, eram convins că nu vor ajunge cursanții mei. Într-adevăr, ceilalți nu, dar Yuguo a venit și, de la ora 10 și până la ora 14, am dialogat despre limba română. Dar prin literatură, și nu prin oricine, ci prin poezia lui George Bacovia.
Discuția noastră are loc, acum, chiar în Casa Memorială ‘George Bacovia’ pe care el a vizitat-o, atenție, din proprie inițiativă, în data de 4 ianuarie. Așa încât, iată, am avut un suport pentru dialogul cu el la primul curs din acest an și am vorbit despre poezia lui Bacovia. Am discutat vreme de trei ore fiecare cuvânt, fiecare sintagmă, fiecare vers, muzicalitatea, cadența… A fost realmente o încântare. Merita filmată prestația lui Yin Yuguo, în parteneriat cu profesorul, pe tema poeziei lui Bacovia. El era fascinat de talentul acestui poet simbolist. Îl iubeam, pur și simplu, pentru inocență, pentru dragostea de cultură în general, nu numai pentru cultura română. Trăia o voluptate a noului, a culturii, a ceea ce îi poate folosi pentru a se integra. El ar fi rămas aici, în Bacău, pentru studii，următorii 4-5 ani. Eu am rămas uluit de faptul că avea doar 16 ani. Avea o maturitate manifestată nu numai fizic, dar și a gândirii. Vă spun, pentru ceilalți studenți era un model, erau și ei fascinați de hărnicia lui, de conștiinciozitatea lui.”
Dar Yuguo nu era atras numai de facultate, de studii. Simțea plăcere să stea de vorbă cu oameni obișnuiți, pe stradă, să-i asculte, să-și facă prieteni. El dorea, astfel, să înțeleagă societatea, problemele cu care se confruntă aceștia și să ofere sprijin.
Dna Cai Qing: Mi-a spus că iubește oamenii de acolo, eu nu știam din ce motiv. Mi-a mărturisit că foarte devreme, acasă fiind, și-a ales un supranume, „Dragonul Carpaților” (n. red: pe o rețea de socializare din China) și acum, în cele din urmă, a reușit să ajungă în zona Carpaților. A spus: „M-am întors acasă. Vorbesc cu elevi, cu studenți, cu toți oamenii din jurul meu, cu cerșetori, cu vânzătorii din piață. Toți sunt foarte buni cu mine. Mai ales profesorii mei. Nu știu cum, dar în fiecare zi simt bucurie. Vreau să scriu o carte despre Bacău, s-o scriu în chineză pentru ca și chinezii să afle despre acest oraș și despre oamenii lui.” Spunea că acel loc este casa lui. Chiar dacă era singur, în sufletul său se considera foarte împlinit. Un oraș atât de mic, dar plin de cultură, de activități culturale, cu acțiuni dedicate lui Eminescu. Mi-a spus că sunt foarte mulți oameni și situații interesante. Și nu numai. A fost singur la Brașov, mi-a spus că și acolo sunt oameni deosebiți și foarte ospitalieri. „Eu cu adevărat sunt acasă”, așa mi-a vorbit.
Red.: A ajutat si oameni săraci.
Dna Cai Qing: Mi-a mai spus că mulți tineri au plecat din Bacău. „Și eu sunt tânăr. Mi-am făcut prieteni români, ei mi-au spus să-i ajut, să facem ceva împreună. Aș fi foarte bucuros să putem realiza ceva, mă pot angaja să fac unele lucruri pentru Bacău.” Mi-a spus că multe fabrici din Bacău au fost închise, mulți oameni au plecat, mulți sunt șomeri. El nu putea fi indiferent față de oamenii din jurul său, a văzut și oameni sărmani. El era elev, nu avea salariu, nici nu cheltuia prea mult pentru că se gândea la noi, se temea că ne-ar putea crea greutăți. Cu toate acestea, într-o zi de luni, la prânz, a văzut un cerșetor, apoi încă unul care se afla într-o condiție destul de proastă. Împreună cu primul cerșetor a chemat o ambulanță pentru a-l trimite la spital pe cel de-al doilea. I s-a părut că primul cerșetor era un om bun și i-a dat 75 de lei, mi-a spus că erau banii pentru mâncarea lui pe trei zile, dar a fost bucuros că a putut ajuta. Deseori întâlnea cerșetori, le dădea câte 2-3 lei, iar dacă nu avea bani la el era mâhnit pentru că nu i-a putut ajuta. Într-o altă zi, în apropierea căminului său, a întâlnit un părinte care i-a cerut 5 lei, familia sa locuia acolo. El nu avea bani, numai cardul, și a fost trist din acest motiv. Mi-a povestit acest lucru și mi-a spus că de Crăciun trebuie să viziteze acea familie. A cumpărat lapte, carne și pâine și în ziua de Crăciun a mers în casa acelei familii. Chiar dacă nu avea prea mulți bani, dorea să-i ajute, spunea că el poate să mănânce mai puțin și să le ofere lor ceva alimente. După acea vizită, unul din membrii acelei familii l-a întâlnit pe stradă și i-a spus: „Îți mulțumim, chinezule, îți mulțumim pentru ajutorul dat unor români!” Yuguo, în sinea lui, a gândit că a făcut o faptă foarte bună. Era hotărât să continue studiile la Bacău, inclusiv masteratul. Apoi, pentru doctorat, ar fi trebuit să meargă la Iași, Timișoara sau Cluj, dar mi-a spus că indiferent de orașul în care va ajunge, viitorul său este în România.
În fiecare an, în ziua de 15 ianuarie, românii sărbătoresc Ziua Culturii Naționale, aceasta este și data nașterii poetului național al românilor, Mihai Eminescu (1850 – 1889). Yuguo a aflat despre o activitate de omagiere a lui Eminescu programată la un centru cultural din Bacău. A luat cu el volumul cu poezii și a uimit participanții prin faptul că a citit în limbile română și chineză câteva versuri din poezia “Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”. După cum a afirmat unul dintre organizatori, prestația lui a crescut nivelul valorii evenimentului.
Din dragoste pentru Eminescu și români, Yuguo însuși a scris, în anul 2018, o poezie cu titlul “Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”
Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,
Țara lui Eminescu, țară strălucitoare?
La trecutu-ți mare, mare viitor!
Așa cum Eminescu ți-a dorit, așa cum poporul tău dorește încă.
Să sărbătorim cu mândrie, spiritul revoluției spumege pocalul.
Să toastăm din nou, noi toți avem aceeași dorință:
Fie ca România să fie din nou măreață!
Aceasta este și dorința mea pentru tine, dulce Românie,
Aceasta este dorința poporului pentru iubita Românie.
Drumul tău spre progres este ca o pădure, plină de spini,
Dar gloria invincibilă este cu tine, spada nu îți părăsește brațul;
Drumul tău spre înainte niciodată nu va fi lin,
Dar ai mărețul tău popor care te apără.
Ei poartă unelte în mâinile lor, și armele cu care luptă pentru tine,
Tu trebuie să devii mai bună, pentru binele copiilor eroicei Românii.
Asta-ți doresc eu ție, dulce Românie,
Și asta meriți, iubita mea Românie.
Slavă, draga mea Românie!
Noi îți urăm mulți ani,
Apoi vom închina din nou paharul
Ca să ai succese, dulce Românie,
Și să revii în triumf,
Tu trebuie să ai o revenire triumfală!
La numai 16 ani, Yuguo avea o mare pasiune pentru cunoașterea literaturii și civilizației țărilor din Europa Centrală și de Est, îndeosebi din România și Polonia. Având oportunitatea de a studia în România, atât înainte de sosirea lui la Bacău, dar și în scurta perioadă petrecută aici, s-a străduit să înțeleagă poziția geo-politică și istoria României, relaționarea țării noastre cu vecinii și probleme mai mult sau mai puțin cunoscute în afara acestui spațiu. După studii și analize, Yuguo și-a stabilit unele obiective care depășesc domeniul literaturii. Amănunte aflăm, în continuare, din interviul acordat de mama sa.
Dna Cai Qing: Yuguo a aflat că România are o istorie îndelungată, are foarte multe muzee. Despre Bacău mi-a vorbit încă din 6 decembrie, mi-a spus că sunt trei muzee, două parcuri și urma să le viziteze. Apoi, în funcție de timp, urma să ajungă și în alte orașe. Dorea să viziteze multe muzee, să facă fotografii și să le posteze pe site-uri din China, să le prezinte chinezilor. În telefonul lui am descoperit foarte multe fotografii, din nefericire doar o mică parte din tot ceea ce ar fi dorit să facă….
Red.: În afară de studiu, ce planuri de viitor avea?
Dna Cai Qing: Obiectivul său principal era studierea literaturii române. Doi mari poeți români erau din Bacău, iar poeziile acestora nu sunt traduse în limba chineză. După ce învăța foarte bine limba română dorea să traducă, pe lângă poeziile lui Eminescu, operelor acestor doi mari poeți, Bacovia și Alecsandri. Aceasta era prima, principala sa dorință. În al doilea rând, dorea să prezinte cât mai multor chinezi Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, pentru ca tot mai mulți studenți chinezi să studieze aici. El dorea ca universitatea să devină una de top, dorea învețe foarte bine pentru ca universitatea să fie mândră de Yuguo, și el, la rândul său, să fie mândru de această universitate. Era visul său. Următoarea sa dorință era în domeniul politic. Ar fi dorit, de asemenea, să contribuie la armonizarea relațiilor dintre popoarele român și ungar, să facă interviuri cu cetățeni români și unguri, să scrie o carte. Mi-a spus că în Bacău este o comunitate mică de etnici maghiari, iar aceștia au relații foarte bune cu românii. El considera că trebuie depășite limitele impuse de granițe și de politic, să fie lăsați oamenii obișnuiți să se manifeste și să decidă viitorul acestor relații. Dorea ca în cei patru ani de studii să înțeleagă mai bine cele două națiuni, prin studierea momentelor istorice comune, să scrie o carte pentru promovarea armoniei între ele, pentru a trece peste problemele din trecut. Și tot în domeniul politic mai avea un vis: acela ca, în timpul vieții sale, să fie martor al revenirii totale și definitive a Moldovei în interiorul granițelor României. Mi-a mărturisit că, dacă va fi posibil, va merge în Moldova să înțeleagă situația de acolo și ceea ce ar putea face cetățenii celor două țări. Acesta era un alt mare vis al său, revenirea Moldovei la România.
Revenind la relațiile cu Ungaria, el considera că problemele izvorăsc din lipsa de înțelegere reciprocă. Își dorea să promoveze armonizarea acestor relații din perspectiva unei terțe părți, și aceasta în beneficiul celor două popoare, pentru că s-ar dezvolta comunicarea, comerțul, schimburile la nivel de cetățeni și solidaritatea între cele două guverne.
După sosirea la Bacău și familiarizarea cu specificul Universitatii „Vasile Alecsandri”, Yuguo a dorit să sprijine activitatea acesteia, inclusiv prin implicarea directă a mamei sale, potrivit afirmațiilor acesteia: “Știți, în trecut, eu am fost și profesoară de limba chineză pentru studenți străini. Din acest motiv, Yuguo mi-a propus să vin la Bacău și să predau, gratuit, limba chineză. M-am gândit la propunerea lui. Cu toate că am mai pierdut din cunoștințele de limba engleză, pentru copilul meu aș fi făcut acest pas. Urma să mai discutăm, nu știam dacă putem realiza acest proiect. El dorea să facă foarte, foarte multe…”
Într-adevăr, Yuguo dorea să realizeze foarte multe, avea întreaga viață înaintea sa. Din păcate, în ziua de 26 ianuarie 2019, întreaga presă din România – ziare, radio, TV – a transmis titluri de știri precum: “Chinezul nostru a murit”, “Patriotul nostru a murit în gara Roman”. Un accident absurd care a îndoliat întreaga familie din Kunming și a lăsat, în România, amintiri de neșters.
Ioan Dănilă: Yin Yuguo rămâne o amintire luminoasă pentru Bacău, pentru România. El rămâne un model pentru generația actuală de atașament față de o cauză, de un crez, față de limba și literatura română care, iată, s-au dovedit a fi de mare valoare chiar și pentru cineva aflat la mare distanță. După tragicul eveniment care ne-a marcat pe toți, studenți și profesori, am ajuns la concluzia comună că Yin Yuguo a fost mai mult decât un simplu cursant. Prin urmare, conducerea Universității „Vasile Alecsandri” a aprobat oferirea, anual, a unei diplome „Yin Yuguo” acelui student, masterand, doctorand care s-a remarcat în procesul de asimilare a limbii române ca limbă străină sau în procesul de promovare a limbii și culturii române în străinătate.
Yuguo Yin, o amintire luminoasă și dureroasă, în același timp. Dar lumina prevalează asupra durerii pentru că a lăsat aici, în Bacău, o amintire de neșters. Pasiune, hărnicie, luminozitate, atașament pentru o cauză înaltă: slujirea limbii și culturii românești. Multumim, Yuguo Yin!
Adrian Apăvăloaiei: Yin Yuguo este studentul străin care a arătat cea mai mare dragoste față de România. A venit în România pentru a învăța limba română și să depășească bariera care îl împiedica să ne cunoască și mai bine și să-și exprime dragostea față de România. Ne pare rău… Am vrea să mai avem studenți ca el.
Dionis Pușcuță, artist plastic: Prezența acestui tânăr și faptul că ne-a recitat în chineză acele versuri de Eminescu, dragi nouă, cred că au dat un grad prețios manifestării. Se va vorbi mult despre aceasta. Cred că acel moment, când s-a adresat publicului, cu siguranță ar fi fost foarte binevenit în foarte multe evenimente culturale viitoare. Păcat că cei ce ne iubesc, ca nație, ca limbă, ca istorie, se trec atât de repede!
La câteva săptămâni după tragicul eveniment, redactorul postului nostru a vorbit cu părinții lui Yuguo, reveniți la Kunming. Doamna Cai Qing a descris reacția prietenilor, rudelor și cunoscuților dupa aflarea tragicei vesti:
“Mai întâi, toți prietenii au simțit o mare părere de rău, au considerat ca fiind o mare tragedie dispariția unei asemenea inimi. În al doilea rând, au spus că este un moment foarte dificil de suportat. În al treilea rând, ei și-au exprimat nedumerirea, cum de a fost posibil ca Yuguo să fie atât de atras, și într-un timp atât de scurt, de această țară necunoscută nouă. Li s-a părut foarte curios, de ce a iubit atât de mult România?! Eu le-am spus tuturor: “cu toate că avea fața de chinez, inima lui era inimă de român, el s-a întors la casa lui.” Mulți ne-au întrebat, pe mine și pe tatăl lui, dacă avem regrete pentru că l-am lăsat să plece în România. Noi nu regretăm… (suspine) … nu avem, nu avem niciun regret… Pentru că cea mai mare dorință a părinților, în privința copiilor, este de a vedea îndeplinite visurile acestora. Chiar dacă aceste aspirații sunt foarte înalte și îndepărtate, noi trebuie să le permitem să pășească pe calea îndeplinirii acestora. Dacă ne temem să urmărim îndeplinirea visurilor, atunci nu vom putea avea nimic. Ca părinți, ne-am exprimat dragostea față de el prin a-i permite să-și materializeze dragostea pentru România. Noi l-am lăsat să aleagă singur.
Domnule Marian, eu vreau să adresez tuturor românilor un singur lucru: (suspine)… Vă mulțumesc pentru dragostea arătată fiului meu, pentru tot ce ați făcut pentru fiul meu! Dragostea lui a primit foarte multe atitudini și sentimente reciproce. Suntem mândri pentru aceasta. Noi avem, acum, un sentiment foarte profund: Bacăul este casa lui. Pentru că este în Carpați, pentru că a petrecut 80 de zile foarte fericite în Bacău. Ne spunea în fiecare zi despre oameni, despre păsări, despre școală, despre tot felul de lucruri. Era foarte, foarte bucuros. Mulțumim oamenilor din Bacău, ei s-au purtat foarte frumos cu Yuguo! Purtăm în inimă profunda noastră recunoștință pentru tot ceea ce au făcut pentru fiul nostru.
Acum, eu vreau să continui unele dintre ideile sale, să mențin supranumele său (n.red: Dragonul Carpaților). Am început să citesc cărți despre România, despre literatura română, iar apoi intenționez să scriu articole, sau poate voi scrie cartea pe care o dorea Yuguo pentru prezentarea, pentru descrierea României.
Eu, ca și soțul meu, avem aceleași sentimente ca Yuguo, iubim România.
Dragă Românie, îți dorim să devii tot mai puternică!”
În ziua de 14 martie, în Amfiteatrul „Dumitru Alistar”, al Universităţii „Vasile Alecsandri”, a avut loc a XV-a ediţie a activității intitulate „Întâlniri cu… tâlc”. Sub genericul „Liber-arbitru sau destin?”, profesorii și studenţii s-au reunit pentru a-i aduce un omagiu celui care a fost îndrăgostit de poetul Mihai Eminescu și de România.
A doua zi, 15 martie, când Yuguo ar fi împlinit vârsta de 17 ani, în cadrul ședinței extraordinare a Consiliului Local al Municipiului Bacău s-a votat, în unanimitate, proiectul de hotărâre pentru acordarea titlului de Cetățean de Onoare, post-mortem, cetățeanului chinez Yin Yuguo. El a devenit, astfel, cel de-al patrulea cetățean chinez care primește titlul de cetățean de onoare al unui oraș din România. Ceilalți sunt doi foști ambasadori ai RP Chineze în Romania și un fost consul general. Așa cum a afirmat profesorul Ioan Dănilă, „nu întâmplător s-a vorbit, astăzi, despre ambasadorul Yuguo în România și, în general, al spiritului uman.”
În prezentarea de motive, primarul municipiului Bacău, Cosmin Necula, a menționat: „Într-o scurtă perioadă de timp, Yin Yuguo a reușit să se prezinte în fața cetățenilor municipiului Bacău ca un tânar care a simțit și a trăit, prin intermediul limbii și literaturii române, prin intermediul poeților noștri, un sentiment pur românesc.
Faptul că un cetățean al RP Chineze și-a exprimat atât de mult atașament și atât de multă înțelegere față de fenomenul românesc, consider că reprezintă, pentru noi, un simbol demn de urmat.
Regretăm enorm tragicul eveniment. Suntem convinși că, dacă tragicul eveniment nu ar fi avut loc, Yin Yuguo ar fi devenit nu numai unul dintre ambasadorii reprezentativi pe care România i-ar fi avut în RP Chineză, ci și un reprezentant al românismului, în general.”
La finalul ceremoniei, studenta Sorina Constandache a dat citire scrisorii transmise special, pentru această ocazie, de către părinții lui Yuguo:
„Mulțumim Universității ‘Vasile Alecsandri’ din Bacău pentru căldura cu care l-ați primit pe fiul nostru, pentru entuziasmul cu care ați descoperit că a citit literatura română și pentru faptul că a putut să fie martor, astfel, la istoricul moment al sărbătoririi Centenarului Marii Uniri. Suntem recunoscători domnului decan, domnului profesor Dănilă, domnului Adrian Apăvăloaiei, tuturor cadrelor didactice și întregului personal pentru dragostea și sprijinul pe care le-au oferit fiului nostru.
Mulțumim domnului primar și tuturor cetățenilor orașului Bacău pentru căldura și afecțiunea pe care i-au acordat-o, asemenea cu cea oferită unui membru al propriei familii. El a iubit atât de mult orașul în care a trăit o perioadă de numai 80 de zile… El a simțit iubire în fiecare om, în fiecare stradă, în fiecare pasăre, și a dorit să ofere tuturor o iubire și mai mare. Deși viața lui a încetat, Yuguo și dragostea lui vor fi mereu acolo. Sufletul său va dori și se va ruga, cu siguranță, pentru o cât mai amplă dezvoltare a orașului Bacău.
Mulțumim Universității din Bacău și orașului Bacău pentru tot ceea ce au făcut pentru fiul nostru, suntem recunoscători pentru înaltele onoruri pe care i le-ați acordat.
Fie ca toate gândurile, toate visurile, tot ceea ce și-a dorit să realizeze fiul nostru să stimuleze și mai mult gândirea și inspirația oamenilor; fie ca orașul Bacău, Universitatea din Bacău și întreaga Românie să cunoască o cât mai bună dezvoltare; fie ca poporul român să aibă un viitor mai bun; fie ca prietenia dintre China și România să devină și mai profundă!
Noi suntem dispuși să facem tot ceea ce putem pentru prietenia chino-română.”
Cele trei culori ale României
Aceste culori au onoare străveche, reprezintă o națiune vitează
Albastrul este devotamentul, loialitatea pentru scumpa noastră țară
Pe malurile râului Milcov, în jurul munților Carpați, există viteaza națiune română. Deși sunt înconjurați de slavi, prin venele lor curge, de fapt, sângele romanilor. Poate din acest motiv, cultura românească este atât de diferită, în comparație cu vecinii ei, dar foarte apropiată de Franța.
Francezii consideră că nobilii au sânge albastru. Aceasta, pentru că francezii privesc albastrul ca având un înalt simbol, iar devotamentul este considerat a fi caracterul de bază al nobilimii. Cavalerii sunt devotați nobililor, nobilii sunt devotați monarhului, ei asigură unitatea țării și forța care se opune cuceririi sale de către străini.
Poate că românii au fost influențați de francezi, sub acest aspect, iar albastrul de pe steag este privit ca simbol al devotamentului. Sau, poate, soldații armatelor române, atunci când străjuiau Carpații, își ridicau capetele, privind stelele ce luminau albastrul profund al Cerului, și vorbeau cu sufletele lui Decebal, Ștefan, Mihai, acești mari români. Ei au primit călăuzire, și-au întărit credința de sacrificiu pentru patria mamă și au ales, pe steag, albastrul care simbolizează devotamentul.
Roșul este flacăra ce arde pentru sfânta libertate
După 47 de ani de guvernare autoritară, lumea din afară nu și-ar fi imaginat că lumina scânteilor din Timișoara ar putea aprinde întregul teritoriul al României în scurtul timp de numai o săptămână. Nici dictatorul nu și-a putut imagina, când a convocat o adunare de zeci de mii de oameni, că din colțurile pieței centrale a partidului pot izbucni strigătele “Jos Ceaușescu.”
Numai românii știau foarte clar că în cei 47 de ani inimile lor au fost pline de dorință pentru sfânta libertate, tot așa cum inimile românilor aflați sub stăpânire otomană erau pline de iubire pentru patrie.
În acea seară, împușcăturile luptelor din stradă au spart liniștea nopții din București, nori sângerii s-au lăsat către zorii celei de-a doua zi. Sângele vărsat de revoluționari a marcat pentru totdeauna piața din fața sediului central al partidului. În lumina roșie a dimineții, ei au anunțat prin sânge intensitatea valului revolutionar. În focul aprig al revoluției, dictatura brutală a devenit cenușă.
Auriul este strălucirea Soarelui, gloria perpetuă
Luptătorii revoluției au îndepărtat stema guvernării autocratice, noul steag a fluturat pe Cerul Bucureștiului. Razele Soarelui pătrund prin rotundul galben al drapelului și luminează întreg pământul românesc, fără a fi, vreodată, prea fierbinți.
Atâta timp cât Cerul și Pământul există, România va avea aceste trei culori. România are o glorioasă reputație, iar poporul ei, un viitor strălucit!
Yin Yuguo, 2018
Radio România Internațional, secția Chineză.
Redactor: Marian Mizdrea
