PORTRET: Un an fără istoricul Dinu Giurescu

de Razvan Moceanu

Miercuri, 24 aprilie, se împlineşte un an de la plecarea la Domnul a academicianului, istoricului, profesorului şi omului politic Dinu C. Giurescu, membru al unei cunoscute familii de istorici.

A fost licenţiat şi doctor în istorie, a fost profesor la Universitatea de Artă, Secția Istoria și Teoria Artei-Muzeografie, a fost președinte al părții române în Comisia româno-bulgară de istorie şi profesor universitar la Facultatea de Istorie a Universității din București. A fost membru titular al Academiei Române din anul 2001, membru în Consiliul Științific al Institutului Revoluției Române şi vicepreședinte al Academiei Române, ales pentru un mandat de patru ani.

Dinu C. Giurescu, istoric, membru titular al Academiei Romane (1990)

Dinu C. Giurescu s-a născut la 15 februarie 1927, la Bucureşti, într-o cunoscută familie de istorici, tatăl său fiind Constantin C. Giurescu – istoric de seamă, fost deținut politic în infama închisoare de la Sighet.

A urmat cursurile Colegiului ”Sf. Sava”, apoi cursurile Facultăţii de Istorie din Bucureşti, obţinând licenţa în anul 1950.

Trebuie spus că Dinu C. Giurescu nu şi‑a putut găsi rostul în domeniul cercetării sau învăţământului, ci a lucrat la Sovromconstrucţii nr. 6, ca normator pe unul dintre şantierele Republicii Populare Române, timp de peste cinci ani, în perioada 1950-1955, în răstimpul în care tatăl său ispăşea la Sighet vina de a fi fost demnitar în anii regimului regelui Carol al II‑lea.

Între anii 1956-1964, a fost muzeograf la Muzeul de Artă din Bucureşti, secţia ”Artă veche românească”.

În anul 1959, publică primul studiu de istorie, dedicat anaforniţelor brâncoveneşti, în „Glasul Bisericii”, cu aprobarea patriarhului Justinian Marina, cel care îl va ajuta pe Constantin C. Giurescu să se mute în două camere dintr‑o casă parohială, ceea ce reprezenta un salt uriaş faţă de locuinţele în care au fost aruncaţi membrii familiei Giurescu.

Între anii 1964-1968 a fost cercetător în domeniul istoriei diplomaţiei la Oficiul de Studii şi Documentare al Ministerului de Externe.

În anul 1968, obţinea doctoratul în istorie, la Facultatea de Istorie din Bucureşti.

În perioada 1968 – 1987 a fost profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, titular al cursului de istoria civilizaţiei europene, iar între anii 1988 – 1990 a fost profesor invitat (”visiting professor”) în SUA, la William Paterson College, Wayne, New Jersey şi la Texas A&M University, College Station, Texas.

În anul 1989, a lansat lucrarea „The Razing of Romania’s Past”, prin care milita împotriva demolării unor importante monumente istorice şi de artă.

După Revoluţie, la 13 noiembrie 1990, a devenit membru corespondent al Academiei Române, iar între anii 1990 – 2011, a fost profesor, apoi profesor consultant la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti.

Istoricul Dinu C. Giurescu a publicat peste 30 de volume de autor şi volume în colaborare şi a semnat zeci de prefeţe sau postfeţe, îngrijiri de ediţii, articole, fiind, de asemenea, autorul (în colaborare) a două manuale didactice. A participat, de-a lungul timpului, la numeroase conferinţe, expuneri, mese rotunde, emisiuni la televiziune şi la radio. A participat la numeroase reuniuni ştiinţifice din ţară şi străinătate (Aix-en-Provence, Berna, Cambridge, Dallas, Geneva, Londra, New York, Oxford, Paris, Washington ş.a.).

Are o activitate ştiinţifică absolut remarcabilă, numeroase studii şi lucrări care acoperă o arie bogată şi diversă: arta românească a secolelor XIV-XVIII („Contribuţii la studiul broderiilor de la Trei Ierarhi” – 1960, „Arta metalelor preţioase în Ţara Românească în secolele XIV-XVI” – 1962, studiul civilizaţiei române în secolele XIV-XVIII – „Ţara Românească în secolele XIV-XV” – 1973, lucrare recompensată cu Premiul „Nicolae Bălcescu” al Academiei Române, caracteristici ale feudalismului românesc şi relaţii economice – „Relaţiile economice ale Ţării Româneşti cu ţările Peninsulei Balcanice în perioada feudalismului timpuriu” – în 1964, „Relaţiile economice ale Ţării Româneşti cu Peninsula Balcanică în secolele XIV-XVI” – în 1965, istoria diplomaţiei româneşti – ”N. Titulescu, Documente diplomatice” – 1967 – şi ”M. Kogălniceanu, Documente diplomatice” – în 1972.

Este autor sau coautor al unor sinteze de istorie naţională şi/sau contemporană – „Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi” – 1971, „Istoria românilor” – 1974-1975, „Istoria ilustrată a românilor” – 1981-1982. monografia „Ion Vodă cel Viteaz” – 1974, ”Guvernarea Nicolae Rădescu” – 1996, ”România în al doilea război mondial” – 1999, ”Imposibila încercare. Greva regală 1945” – 1999, ”Cade Cortina de fier: România 1947” – 2002.

În anul 2003 a apărut, la Editura Enciclopedică, volumul „Istoria României în date”, în coordonarea academicianului Dinu C. Giurescu.

La 10 iunie 2010, a fost lansat volumul „România şi comunismul: o istorie ilustrată”, autori Alexandru Ştefănescu şi Ilarion Tiu, sub coordonarea lui Dinu Giurescu.

La 26 noiembrie 2011, la Târgul de Carte „Gaudeamus”, organizat de Radio România, a fost lansat volumul „O istorie ilustrată a diplomaţiei româneşti (1862-1947)”, ediţia în limba română, avându-i ca autori pe Dinu C. Giurescu, Rudolf Dinu şi Laurenţiu Constantiniu.

La 21 decembrie 2001, a fost ales membru titular al Academiei Române, a fost Preşedinte de Onoare al Asociaţiei Tradiţia Militară (ATM), reprezentantă a României în Uniunea Europeană a Asociaţiilor Istorico-Militare, iar între anii perioada 2001-2005, a fost director al Muzeului Ţăranului Român.

A încercat să contribuie la dezvoltarea societăţii româneşti şi din poziţie politică, fiind ales deputat în Parlamentul României, la alegerile din 9 decembrie 2012, din partea Partidului Conservator, pe listele USL, fiind decanul de vârstă al Camerei Deputaţilor în acea legislatură. A făcut parte din Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, precum şi din Grupul parlamentar de prietenie cu Marele Ducat de Luxemburg.

În anul 2013, au apărut în spaţiul public o serie de acuzaţii la adresa sa privind furnizarea de informaţii către fosta securitate, însă nu i-au fost aduse acuzaţii de colaborare cu aceasta.

Tot în anul 2013, Dinu Giurescu şi-a donat întregul fond de carte, reprezentând mii de volume, Bibliotecii Judeţene ”Alexandru şi Aristia Aman” din Craiova.

În anul universitar 2013-2014 profesorul Dinu C. Giurescu s-a reîntors la catedră, susținând în cadrul masterului de Istorie și politică militară, cursul „România în al Doilea Război Mondial”.

La 12 mai 2014, a demisionat din funcţia de deputat şi s-a retras din politică, pentru a putea îndeplini funcţia de vicepreşedinte – din partea domeniului umanist – al Academiei Române, începând cu 24 aprilie 2014.

Luna august 2014 venea însă cu probleme grave de sănătate pentru academician, el fiind operat cu succes pe cord deschis. În urma acestor probleme s-a retras din funcţia de vicepreşedinte al Academiei.

Pentru remarcabila sa activitate, a fost distins cu numeroase premii şi distincţii: Președinția României l-a decorat în anul 2000 cu Ordinul Național în grad de Cavaler, Fundaţia „Societatea civilă” i-a acordat în 2010 „Premiul de excelenţă Opera Omnia”, la 11 mai 2011 i-a fost conferită, de către Regele Mihai I, distincţia „Nihil sine Deo”, iar în cadrul Galei Premiilor Flacăra din 5 decembrie 2011 i-a fost decernat un premiu la secţiunea ”Ştiinţă”.

La 3 decembrie 2014, la Gala Premiilor Brâncoveanu, decernate de Fundaţia Alexandrion, istoricului Dinu C. Giurescu i-a fost decernat un premiu, la secţiunea ”Cariere”, pentru întreaga activitate, iar la 15 martie 2016 a fost desemnat membru de onoare al Fundaţiei Europene Titulescu, la aniversarea a 25 de ani de la constituirea acesteia.

BUCURESTI, ROMANIA: Vernisajul expozitiei temporare „Povestea caselor” a Muzeului Svabilor Dunareni din Ulm, Germania, la Muzeul Taranului Roman, 29 aprilie 2004. In imagine: Dinu Giurescu, directorul general al Muzeului Taranului Roman. „STIRE PE FLUX” ROMPRES Foto/ Cristian NISTOR

La 28 februarie 2017 Consiliul General al Capitalei a adoptat o hotărâre prin care istoricului Dinu C. Giurescu i-a fost acordat titlul de cetăţean de onoare al municipiului Bucureşti.

La 15 ianuarie 2018, Dinu C. Giurescu s-a aflat printre personalităţile culturale ajunse la senectute care au fost omagiate, la Ateneul Român, cu ocazia Zilei Culturii Naţionale.

Istoricul Dinu C. Giurescu a murit la 24 aprilie 2018, la vârsta 91 de ani, în urma unui infarct.

În februarie 2019, în Amfiteatrul „Ion Heliade Rădulescu” al Bibliotecii Academiei Române, se lansa volumul „Mărturia unui istoric singuratic. Convorbiri cu academicianul Dinu C. Giurescu”, de Narcis Dorin Ion, publicat la Editura RAO.