Se apropie vremea ca Mugur Isărescu să decidă dacă își va prelungi mandatul de peste un sfert de secol în calitate de șef de bancă centrală care s-a aflat cel mai mult în funcție în întreaga lume.
Guvernatorul de 69 de ani al Băncii Centrale a României a trăit de toate, de la hiperinflație și situația în care țara sa s-a aflat în pragul falimentului până la criza financiară globală din 2008. Ceea ce va face el atunci când i se va încheia actualul mandat, în octombrie, ar putea depinde mult de situația periculoasă în care se află independența băncii centrale într-o eră a populismului.
România, țară cu 20 de milioane de locuitori, asigură oficialilor UE cea mai nouă durere de cap a lor, în condițiile în care ei se chinuiau deja să țină piept amenințărilor la adresa normelor democratice existente în alte țări ale estului fost comunist al blocului. Ungaria și Polonia au deja comitete de stabilire a ratelor dobânzilor înțesate de aliați ai guvernului. Isărescu ar putea înclina mai degrabă să plece dacă există o amenințare similară și la adresa conducerii băncii din România, tuturor membrilor acesteia venindu-le acum rândul să fie ori re-numiți, ori înlocuiți.
„Dacă actuala conducere e înlocuită de loialiști politici de slabă calificare, atunci randamentele pentru obligațiunile românești probabil se vor mări, iar leul va ajunge probabil sub o presiune reînnoită”, a declarat Blaise Antin din Los Angeles, șef de cercetare a piețelor suverane în curs de dezvoltare la TCW Group Inc., companie care deține de vreme îndelungată datorii guvernamentale românești. „Mă tem că, dacă nu va fi Isărescu, va fi cineva mai puțin credibil și mai puțin influent.”
Pentru România, nu este un moment potrivit pentru o asemenea restructurare. După o creștere rapidă, economia va încetini acum, în vreme ce deficitul bugetar este pe o traiectorie de a exploda dincolo de plafonul UE la anul, iar deficitul de cont curent este cel mai mare de după 2008. Cum până la finalul lui 2020 vor avea loc deopotrivă alegeri parlamentare și prezidențiale, necesitatea unei mâini sigure este limpede.
Isărescu este cu siguranță așa ceva. El a jucat un rol-cheie pentru accederea României în UE în 2007 și a fost o ancoră a stabilității în vreme ce multiple guverne se prăbușeau. Sub îndrumarea sa a economiei, hiperinflația a fost înfrântă și creșterea a ameliorat sărăcia. Următorul punct de referință ar fi adoptarea monedei euro, obiectiv fixat recent pentru 2024.
Isărescu are totodată prestanță pe plan internațional. A colaborat pe parcursul mandatelor sale cu omologi de la Alan Greenspan la Mario Draghi, a primit 17 titluri universitare onorifice și este membru al Grupului Bilderberg, un club exclusivist al politicii globale.
Însă autoritatea lui Isărescu a fost atacată. El s-a plâns că guvernul nu l-a consultat în nici o privință, de la reduceri de impozite la impunerea pe neașteptate a unei „taxe pe lăcomie” asupra băncilor – prima măsură a ațâțat inflația, iar a doua a provocat cea mai mare prăbușire a bursei din ultimul deceniu.
Dacă în anii anteriori un „gentleman’s agreement” între marile partide din parlament permiteau băncii centrale să-și mențină o componență diversă și echilibrată în conducerea sa, opoziția afirmă că de data aceasta social-democrații (PSD) aflați la putere vor controlul deplin. PSD afirmă că se va ocupa de banca centrală după alegerile europene de luna aceasta.
Posibili înlocuitori ai lui Isărescu
– Florin Georgescu: prim-viceguvernator din 2004
– Aura Socol: profesoară la Academia de Studii Economice din București, având legături cu PSD
– Cristian Socol: soțul Aurei și coleg cu ea la Academia de Studii Economice
– Leonardo Badea: un economist având legături cu PSD, șeful Autorității de Supraveghere Financiară
Câțiva dintre colegii lui Isărescu au anunțat deja că vor pleca. Viceguvernatorul Liviu Voinea va accepta un post la Fondul Monetar Internațional din Washington, în vreme ce o membră a conducerii fără funcție executivă, Agnes Nagy, va permite unui alt candidat să intre în cursă, conform șefului partidului etnic unguresc care a susținut-o.
Deocamdată, guvernatorul își ține cărțile bine acoperite, tachinându-i pe reporteri cu aluzii cum că vârsta sa îi va influența decizia. E posibil și ca el să solicite un nou mandat, dar mai scurt.
„Am aproape 70 de ani, nu-i așa?”, îi întreba el pe reporteri acum un an, spunând că nu mai poate continua. Întrebat din nou în ianuarie, el s-a mulțumit să spună că „parlamentul va decide” și că „ceea ce contează cu adevărat este tăria acestei instituții”.
Articol de Irina Vilcu și Andra Timu
Traducere: Andrei Suba/
