„Puneți-i și lui un vot, acolo!” – Alegerile parlamentare din 1946 (VI)

de Silvia Iliescu

Blocul Partidelor Democrate, alianţa electorală a guvernului condus de Petru Groza, era format din Partidul Comunist, Partidul Social-Democrat, Frontul Plugarilor, Partidul Liberal-Tătărescu, Partidul Ţărănesc- Anton Alexandrescu şi Uniunea Patrioţilor · semnul electoral al BPD era „Soarele” · partidele democratice importante erau Naţional Liberal, Naţional Ţărănesc şi Partidul Social-Democrat Independent · guvernul a promulgat o nouă lege electorală care a extins dreptul la vot pentru toţi cetăţenii cu vârsta de peste 21 de ani şi pentru femei · campania electorală a fost neprincipială şi agresivă · din motive neexplicate, rezultatul alegerilor a fost anunţat cu 48 de ore întârziere  · guvernul a anunţat că BPD are 79% din voturi, adică 378 de mandate în Parlament, dintr-un total de 414 · diplomaţii şi corespondenţii de presă occidentali au afirmat că rezultatelele alegerilor au fost falsificate.

Doctorul Miltiade Ionescu (1924-2008) a absolvit  în 1949 Facultatea de Medicină ca șef de promoție. Apoi a devenit medic la Institutul de Igienă și Sănătate Publică. În 1951 a fost arestat și condamnat la 15 ani de închisoare pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Era un convins „dușman al regimului”, iar ca student participase la toate acțiunile anticomuniste organizate în București.

„În alegerile alea din noiembrie ‘46 propaganda a fost de intensitate puţin obişnuită, așa-zisa <propagandă electorală>. Și bineînţels noi ne transformaserăm, fără a fi organizaţi, în nişte propagandiști autentici. Semnul Partidului Țărănesc, era <Ochiul> și toată lumea era cu <Ochiul> […] și convingerea noastră era aşa.

Fieful nostru, al studenţilor în Medicină Militară, era Calea Griviţei. Calea Griviţei la vremea aceea era o arteră faimoasă în tot Bucureştiul, era mai pestriţă, aşa, mai… incitantă, uneori şi mai romantică decât era calea Griviţei. Acolo se întâmplau toate, pe Calea Griviţei, și puteai întâlni pe oricine. […] Și pe-acolo ne făceam și propaganda, vorbeam cu toată lumea, toţi erau de acord că trebuie să iasă <Ochiul>, să se termine cu ăştia care aveau ca simbol <Soarele>. Era Blocul Partidelor Democrate…

Și, în sfârşit, a venit şi acea zi faimoasă de 19 noiembrie când am mers la vot. Dom’le, era un entuziasm!.. oamenii erau așa de încrezători şi de siguri! Și pe urmă au venit rezultatele…

Nu s-a votat cu incidente, pentru că n-aveau nevoie. Ei au operat organizat, pur şi simplu au furat urnele şi-au pus altele pregătite. A fost de o simplitate toată operaţia, cum nu se mai poate! Și-au asigurat oamenii lor în comisiile de votare, tot era în regulă, magistraţi din ăştia pe care reuşiseră să-i acapareze.

Dar partea amuzantă a fost alta: după terminarea alegerilor şi aflarea rezultatului am fost convocaţi la acelaşi spital militar, în amfiteatrul de acolo, unde avuseseră loc ciocnirile dinainte, ca să ni se comunice oficial rezultatul. Și ne-am dus, eram pleoştiţi, că noi cam ştiam despre ce-i vorba şi atunci a apărut un personaj. Un personaj despre care noi nu prea aveam cunoştinţă şi nu îl ştiam. Îl chema Dumitrescu şi era grădinarul spitalului, cel care se ocupa cu straturile de flori… și proaspăt secretar al Organizaţiei de Bază nou înfiinţată în Partidul Comunist. Și care, cu un tupeu şi cu o o brăznicie din asta care le era lor caracteristică, a început întâi să ne facă un preludiu aşa, foarte interesant, o introducere despre ce înseamnă lupta care s-a dat cu ocazia  alegerilor şi cum se înfruntă forţele progresului cu cele retrograde şi cum… Eu am rămas un pic aşa, cam… stupefiat şi blocat: dom’le, ce vrea ăsta?! Ce rost are tirada asta? Ca până la urmă să ne comunice despre zdrobitoarea victorie a clasei muncitoare şi a reprezentanţilor ei! Aşa am aflat proporţiile lor oficiale! Noi ştiam că alegerile, adică numărătoarea pe care au făcut-o le-a dat câştig de cauză, știam chestia asta…

Dar nu ştiaţi cu ce procent…

Ca, el să ne comunice că… Deci au inversat total rezultatele, adică scorul a fost pur şi simplu răsturnat! Atunci este singura dată, adică una din puţinele dăţi când ţărăniştii au obţinut, aşa, aproape unanimitate! Ceea ce se va întâmpla ulterior, ştiţi, la alegerile comuniste, când se ieşea cu peste 90 %. Dar atunci a fost reală povestea!… A fost reală! Toată lumea [votase cu țărăniștii]… știu, când treceam pe stradă, vorbeam cu persoane necunoscute, ştiţi şi ne ziceam: <Ochiul, ochiul!> <Gata!…> Și ne înţelegeam aşa, foarte repede!

Și de atunci a început, după ce s-au consumat alegerile, de fapt a început perioada de instaurare a [comunismului]… şi de consolidare şi înşurubare la putere.”

[Interviu de Silvia Iliescu, 1999]