Revista presei internaţionale – 4 iulie 2019

Două femei pentru cele mai importante poziții de putere din Uniunea Europeană – acesta este scenariul care a câştigat la summit-ul european de criză de la Bruxelles – notează Le Monde, care prezintă şi un scurt portret al noilor figuri de la vârful UE. „Ursula von der Leyen, actualul ministru german al Apărării, s-a născut la Bruxelles într-o mare familie aristocrată, vorbește perfect limba franceză și a fost ministru federal pentru Familie și apoi pentru Afaceri sociale în guvernul Merkel. Christine Lagarde, fost ministru al economiei la Paris, apoi director general al Fondului Monetar Internațional, îl va înlocui pe Mario Draghi în fruntea Băncii Centrale Europene”, reaminteşte cotidianul parizian, pentru care emblematică rămâne reacţia preşedintelui Macron: „O echipă integral francofonă”.
Le Figaro îi face un portret elogios lui Charles Michel, noul preşedinte al Consiliului. „La abia 44 de ani, exact cu doi ani mai mult decât Emmanuel Macron, cu care are relaţii foarte cordiale, Michel reprezintă tânăra generaţie. Dar trebuie să recunoaştem că Charles Michel are atuuri incontestabile pentru şefia Consiliului: experienţa politică în situaţiile de criză şi gestionarea unor coaliţii imposibile, tipice Belgiei recente”, explică Le Figaro. Pentru cotidianul german Suddeutsche Zeitung, Ursula von der Leyen a jucat rolul jokerului: a fost pe vremuri propusă pentru funcţia de secretar general al NATO și a fost, un timp, favorită pentru a deveni primul preşedinte femeie al Republicii Federale Germane. Acum a devenit prima femeie care va conduce Comisia Europeană, o premieră neaşteptată care s-a bucurat de un la fel de neaşteptat consens, este de părere editorialistul german.
La rândul său, cotidianul portughez Jornal Economico remarcă faptul că, în noua Comisie, axa Germania-Franţa îi distruge pe socialiștii europeni. „În cele din urmă, după cum era de așteptat, a funcţionat axa Paris-Berlin – adică, pentru cei care nu-și amintesc, cea mai puternică verigă din Europa de mai multe secole încoace. Chiar dacă Merkel şi Macron pot fi consideraţi învingători, adevărul este că Polonia, Ungaria, Republica Cehă, Slovacia și Italia au reuşit şi ele un pas important, distrugând buna înțelegere pe care partidele din centrul politic o aveau de zeci de ani. Nu se mai doreşte o Europă care să fie copia a ceea ce PPE şi PSE au gândit pentru ea atât de mult timp”, conchide cotidianul lusitan. Un socialist ajunge totuşi într-o funcţie importantă, este vorba de italianul David Sassoli, votat deja pentru funcţia de preşedinte al Parlamentului, după cum anunţă La Stampa, care titrează: „De la prezentator de televiziune la şefia Parlamentului de la Strasbourg: Sassoli accede la funcţie fără sprijinul coaliţiei de la Roma”.
Mişcările de stradă din Hong Kong rămân în atenţia presei internaţionale. Sub titlul „Hong Kong-ul nu mai are nimic de pierdut”, New York Times explică reacţia violentă a manifestanţilor: „Peste două milioane de oameni au organizat marşuri paşnice pentru a protesta faţă de o controversată lege pe tema extrădării în China, o lege care, potrivit temerilor lor, ar submina sistemul juridic din insulă şi libertatea de care se bucura până acum. Prin vandalizarea parlamentului, protestatarii au dorit să-şi manifeste nemulţumirea nu doar faţă de o lege, ci faţă de întregul sistem care nu îi ia în consideraţie”. Pe acelaşi subiect, The Times scrie că manifestanţii care au ieşit în stradă pentru democraţie sunt singurii pregătiţi să înfrunte cruzimea regimului comunist din China, niciuna din puterile occidentale neavând curajul să o facă. „Nimeni nu vrea să recunoască, dar de câţiva ani, restul lumii a renunţat să se mai opună guvernului de la Beijing în privinţa drepturilor omului şi a democraţiei. Poate că momentul declanşator a fost când Republica Populară a depăşit Japonia, devenind a doua economie a lumii, sau poate când a ajuns la putere Xi Jinping, cel mai autoritar lider chinez de după Mao. Astăzi, protestatarii de la Hong Kong fac de ruşine Occidentul, care le-a întors spatele” – este concluzia publicaţiei The Times.
Puterea de la Teheran agită din nou spiritele, anunţând sporirea capacităţii de îmbogăţire a uraniului, aflăm din Washington Times. „Iranul va îmbogăţi uraniul în orice cantitate doreşte”, a declarat preşedintele Hassan Rouhani, punând astfel presiune pe partenerii europeni. La Libre Belgique consemnează reacţia şefilor diplomațiilor din Franța, Germania și Regatul Unit, care s-au declarat „extrem de îngrijorați” și au cerut Teheranului să „revină asupra deciziei sale” de a depăși limita impusă rezervelor sale de uraniu prin acordul din 2015. Prin semnarea acestuia, Teheranul se angaja că nu va încerca să obţină bomba atomică și era de acord să-și reducă drastic programul nuclear în schimbul ridicării sancțiunilor internaționale care asfixiau economia iraniană.
După cum reaminteşte cotidianul belgian, Teheranul amenință acum să încalce alte prevederi ale acordului, dacă alte state care sunt încă părţi în acest acord (Germania, China, Franța, Marea Britanie și Rusia) nu îl vor ajuta să eludeze sancțiunile americane.

R. Lambru, Agenţia de Presă Rador