Pentru a patra oară, în decursul a doar patru ani, cetăţenii spanioli vor merge la urne, după ce marţi seară a devenit clar că premierul desemnat, socialistul Pedro Sánchez nu va reuşi să formeze un guvern care să aibă o susţinere parlamentară. Regele Felipe al VI-lea a mai făcut luni un ultim efort pentru a găsi o soluţie la actuala criză, dar după două zile de negocieri nu a mai desemnat nicio persoană pentru postul de premier, astfel că – potrivit constituţiei – urmează alegeri anticipate, care vor avea loc la data de 10 noiembrie. Pedro Sánchez i-a acuzat pe adversarii săi politici pentru eşecul negocierilor, şi le-a cerut alegătorilor să sprijine Partidul Socialist Muncitoresc Spaniol (PSOE) la următoarele alegeri. „Mi-a fost imposibil să îndeplinesc sarcina pe care am primit-o de la alegători în 28 aprilie” – a declarat Sánchez, adăugând că nu a reuşit să formeze un guvern din cauza faptului că nu a avut o majoritate parlamentară. În opinia acestuia, responsabili pentru această situaţie sunt politicienii din partidul de orientare liberală Ciudadanos (cetăţenii), Partidul Popular şi partidul radical de stânga Podemos. În replică, secretarul general al Podemos, Pablo Iglesias a declarat că Sánchez a comis o eroare istorică. După alegerile din luna aprilie, premierul socialist desemnat a dorit să creeze un guvern de centru, cu participarea formaţiunii liberale Ciudadanos. Acest partid însă, încă înainte de alegeri a stabilit că şi-a găsit locul în dreapta eşichierului politic, şi ar dori să intre în coaliţie cu Partidul Popular şi cu partidul antimigraţionist (dar nu şi eurosceptic) VOX. Liderul partidului socialist a oferit de mai multe ori posibilitatea intrării la guvernare formațiunii Ciudadamos, însă fără succes. Pedro Sánchez a purtat discuţii şi cu Podemos, dar poziţiile celor două partide nu s-au apropiat. Problema a fost că premierul socialist nu a dorit să-i includă în guvernul său pe radicalii de stânga din Podemos, ci ar fi vrut ca aceştia să ofere doar sprijin parlamentar pentru guvern, ceea ce pentru Iglesias a fost o condiţie inacceptabilă. La un moment dat părea ca Sánchez acceptă cooptarea în guvern a celor din Podemos, dar cu condiţia ca Iglesias să nu devină ministru. Liderul Podemos a fost de acord, dar când a constatat că pentru oamenii din partidul său Sánchez a oferit doar ministere cu importanţă redusă, s-a retras de la negocieri. Odată cu trecerea timpului, tonul dintre Sánchez şi Iglesias a devenit din ce în ce mai aspru, ceea ce a împiedicat reluarea negocierilor.
Problema este însă că nu există nicio garanţie că alegerile anticipate vor debloca situaţia politică. Este posibil că strategia lui Sánchez de a respinge ideea guvernării alături de Podemos acum se va răzbuna, şi cetăţenii îl vor găsi pe el vinovat pentru că nu a reuşit să dea ţării un guvern. Potrivit sondajelor de opinie victoria socialiştilor nu este în pericol, dar se poate întâmpla ca în urma alegerilor, raporturile de forţe din parlament să rămână aşa cum sunt în prezent, şi dacă Ciudadamos rămâne consecvent şi refuză să guverneze cu socialiştii, atunci Sánchez va avea aceaşi dilemă pe care nu a reuşit să o rezolve acum. La alegerile europarlamentare din luna mai, socialiştii au obţinut 32,9%, de atunci sprijinul lor a mai scăzut puțin (probabil din cauza incapacităţii lor de a forma guvernul), însă şi aşa PSOE poate să conteze pe 28-31% din voturi. Partidul Popular Spaniol – de orientare conservatoare – care mai demult avea o influenţă determinantă asupra politicii Spaniei, acum este cotat la doar 18-21%. Ciudadanos în prezent are 12-14%, şi tot atât ar fi şi scorul Podemos-ului. Doar partidul oarecum excentric VOX a reuşit să crească în sondaje până la 7-10%.
(Székely Ervin, Rador)
