Cristofor Columb (1451 – 1506), care ocupă un loc privilegiat în istoria umanităţii pentru a fi descoperit o Lume Nouă, nu a fost niciodată poretretizat în timpul vieţii, în schimb, multe portrete realizate după varii descrieri au reconstituit trăsăturile sale în posteritate, „niciunul nefiind Columb şi toţi cei portretizaţi fiind Columb”, după cum crede istoricul spaniol Javier Pueyo. Înfăţişat între secolele XV – XX, la tinereţe sau la maturitate, cu părul lung sau scurt, ferm sau relaxat, în gravuri, tablouri, statui sau basoreliefuri, el a fost prezentat adesea din perspectiva socială şi politică a momentului, însă peste adevăratul său chip timpul a aşternut o umbră de mister. Descris de unul dintre fiii săi, Ferdinand, în volumul dedicat tatălui său şi voiajelor lui, cu titlul ‘Historia del Almirante’ (Istoria Amiralului), din 1530, Columb avea, se pare, „o statură trainică şi un aspect plăcut, era mai înalt decât media, cu o privire vioaie, cu părul roşcat, cu o figură alungită şi pomeţi înalţi”. La rândul său, Bartolomé de las Casas, istoricul Indiilor, care l-a cunoscut pe Columb după întoarcerea din Lumea Nouă, îl descria adăugându-i o barbă. Un portret al lui Cristofor Columb păstrat la Biblioteca Congresului SUA, o copie de secol XIX plecând de la o lucrare a gravorului italian activ la Roma spre finele secolului al XVI-lea, Aliprando Caprioli, publicată în volumul său ‘Ritratti di cento capitani illustri’ (Portretele a o sută de căpitani iluştri), îl zugrăvea cu părul lung, atent pieptănat, cu o expresie sobră. În secolul al XIX-lea, spaniolul Rafael Tejedo, care s-a inspirat pentru portretul lui Columb de la Caprioli, a adus unele modificări ale expresiei faciale. Aflat la Museo Naval din Madrid, tabloul lui Tejedo îl redă pe Amiral îmbrăcat într-o tunică închisă la culoare, pe un fundal negru care îi scoate în evidenţă părul alb şi ochii deschişi la culoare. La Musei Civici din Como, Italia, se află o operă anonimă denumită portretul Orchi, de început de secol XVI, etichetat după Alessandro di Orchi din Como, care a deţinut lucrarea în secolul al XIX-lea. Aici, chipul lui Columb este brăzdat de ani, cu o expresie fermă şi cu o umbră de tristeţe în privire. Portretul Piombo, pictat la Roma de unul dintre maeştrii veneţieni ai Renaşterii, Sebastiano Piombo, aflat în colecţia Metropolitan Museum din New York, poartă o inscripţie, probabil ulterioară, în partea de sus a tabloului, care identifică personajul ca fiind Columb. La început de secol XIX, Portretul Piombo a ajuns în colecţia politicianului şi diplomatului francez Charles-Maurice de Talleyrand şi a fost expus la Palais Royal din Paris. La Genova, cetatea natală a Amiralului, un mozaic inspirat din portretul lui Piombo decorează Sala del Consiglio Vecchio di Palazzo Tursi, o operă a artistului italian de secol XIX Enrico Podio. Descoperit în Europa la sfârşitul secolului al XIX-lea, Portretul Lotto, datat 1512, pictat de renascentistul italian Lorenzo Lotto, pentru Domenico Malipiero, un istoric şi politician veneţian care l-a cunoscut pe Columb, a fost inspirat, cred specialiştii, de o descriere făcută de un artist de la Vatican, care îl văzuse pe Amiral. Lotto îl înfăţişează pe Columb cu părul lung, cu cărare pe mijloc, cu o figură subţire, cu nas lung, ochi deschişi la culoare, sugerând un om erudit, având lângă el un teanc de cărţi şi un pergament, probabil o hartă. Aflat la Padiglione del Mare e della Navigazione din Genova, portretul lui Columb realizat de Ridolfo Ghirlandaio, fiul renascentistului italian Domenico Ghirlandaio, a fost lucrat în prima jumătate a secolului al XVI-lea, după moartea lui Columb, tot din descrieri. Fresca ‘Cristophorus Columbus’ de Federico Zuccari, din sala numită ‘del Mappamondo’ a Palatului Farnese din Caprarola, provincia Viterbo, realizată între 1568 – 1574, propune un portret al Amiralului purtând o busolă şi o hartă.
Pictorul spaniol de secol XIX, Dióscoro Teofilo Puebla, reconstituia, în 1862, în ‘Primer desembarco de Cristóbal Colón en las costas del Nuevo Mundo: en San Salvador’, prima expediţie spre Indii a lui Columb şi sosirea lui la Guanahaním, la 12 octombrie 1492, unde a botezat aceste tărâmuri cu numele de San Salvador. Cu părul alb, ţinând în mâna stângă steagul spaniol şi sabia în mâna dreaptă, Columb îşi îndreaptă privirea spre cer, înconjurat de camarazii săi, în timp ce pe fundal se vede o mare calmă, iar caravelele sunt ancorate, cu pânzele pliate. Pictura lui Teofilo Puebla a fost evocată, doi ani mai târziu, de Antonio Gisbert, în tabloul său cu tema ‘Debarcarea puritanilor în America de Nord’. Din intervenţia decorativă de secol XVIII a lui Antonio González Velázquez, pictorul de curte al regelui Ferdinand al VI-lea al Spaniei, la Palatul Regal din Madrid, ‘Colón ofreciendo el nuevo mundo a los Reyes Católicos’ (Columb oferind Lumea Noua Regilor Catolici), se evidenţiază fresca vechii Camere a Reginei (acum Comedor de Gala), în care artistul spaniol l-a reprezentat pe Columb în faţa celor doi monarhi, după descoperirea Americii. Compoziţia se bazează pe două grupuri de personaje, despărţite de o diagonală ce articulează spaţiul: pe de o parte, Columb oferind Lumea Nouă, reprezentată de o sferă, monarhilor catolici, de cealaltă parte, un Olimp al zeităţilor greco-romane. Pictorul spaniol de secol XIX, Francisco García Ibáñez, recreează scena primirii lui Columb în ‘Los Reyes reciben a Colón en Barcelona’ (Regii îl primesc pe Columb la Barcelona), operă aflată acum la Museo del Ejército din Madrid. La Sevilla, preţioasele azulejos ce decorează Plaza de España poartă imaginea reginei Isabela I a Castiliei şi a regelui Ferdinand al II-lea de Aragón, la momentul primirii lui Columb.
Distinctă este apariţia lui Columb în tabloul pe lemn ‘Virgen de los Navegantes’ (Fecioara Navigatorilor), pictat de Alejo Fernández, aflat în Arhiva Generală a Indiilor de la Real Alcázar de Sevilla. Fernandez descrie mai mulţi exploratori aflaţi la picioarele Fecioarei Maria, Columb fiind plasat în partea stângă. Pictat în primul sfert al veacului al XVI-lea, pentru confreria marinarilor din Sevilla, tabloul oferă una dintre primele descrieri ale descoperirii Americii. La rândul său, Muzeul Lázaro Galdiano din Madrid prezintă o operă anonimă de secol XVI, presupusă a fi unica reprezentare a lui Columb venită din Lumea Nouă, ‘La Virgen de Cristóbal Colón’ sau ‘Cristóbal Colón ante la Virgen Maria’, în care un Columb cu părul închis la culoare, purtând însemnele de amiral şi teme heraldice brodate, este înfăţişat în genunchi în faţa Fecioarei cu Pruncul, protejat de Sfântul Cristofor purtându-l, potrivit legendei, pe pruncul Iisus în spate. Deasupra Fecioarei apar doi îngeri ţinând un scut cu ordinul dominicanilor, pe fundal ridicându-se o catedrală neterminată, identificată drept cea din Santo Domingo, de unde se pare că a provenit lucrarea, vândută la Paris la finele secolului al XIX-lea.
În Spania, la mănăstirea franciscană Santa Maria de la Rabida din Palos de la Frontera se păstrează un tablou de secol XIX al spaniolului Antonio Cabral Bejarano, ‘Llegada de Colón a la Rábida con su hijo’ (Sosirea lui Columb la Rabida, cu fiul sau), care descrie scena sosirii, pentru prima dată, a lui Columb cu fiul său Diego la mănăstire, unde sunt primiţi de fraţii franciscani cu pâine şi apă şi unde navigatorul a găsit adăpost şi ajutor moral şi material pentru planurile sale, călugării mijlocind pe lângă regii catolici şi pe lângă un influent armator pentru a susţine o aventură pe care mulţi o credeau nesăbuită şi incertă. Tot la mănăstirea Santa Maria de la Rabida, unde Columb s-a oprit şi înaintea plecării în primul său voiaj spre Lumea Nouă, se păstrează un portret realizat de spaniolul José Roldan Martinez, ‘Retrato de Cristobal Colon’, având în mână o hartă şi alături un mare glob pământesc, cu o expresie sobră, gânditoare, în aşteptarea marii aventuri în care pornea. Pictorul spaniol Eduardo Cano de la Peña a realizat, în secolul al XIX-lea, două versiuni pentru tabloul cu tema ‘Cristobal Colon en el convento de la Rábida’ (Columb la mănăstirea Rabida). Tabloul lui Peña, care a fost distins cu premiul I la Expoziţia Naţională din 1856, ilustrează momentul în care navigatorul genovez, plasat în centrul compoziţiei, le explică planurile sale de călătorie călugărilor de la mănăstire, semnalând cu o mână marea, ce se întrezăreşte printr-un cadru de fereastră, şi cu cealaltă indicând busola şi planurile întinse pe o masă. În fundal, pe peretele încăperii unde se află personajele apare o imagine a Fecioarei cu Pruncul, într-o compoziţie compactă, populată de multe personaje, cu numeroase detalii de obiecte şi ţesături meticulos cercetate, într-un stil romantic de influenţă franceză. ‘Christophe Colomb et son fils à La Rabida’ (Columb şi fiul său la Rabida), pictat în 1838 de exuberantul artist francez al perioade romantice, Eugène Delacroix, îl descrie pe navigator studiind o hartă aflată sub o înşiruire de tablouri, pe un culoar al mănăstirii, unde sunt prezenţi mai mulţi călugări. La Muzeul Regional din Querétaro, Mexic, este găzduită o operă a pictorului mexican Leandro Izaguirre, ‘Colón en La Rábida’, din 1891, o scenă ce îl reprezintă pe Columb, împreună cu fiul său Diego, ajunşi la mănăstire, unde se odihnesc alături de alţi pelerini.
Aflat Museo Nacional de Arte din Ciudad de México, tabloul ‘Inspiración de Cristobal Colón’ (Inspiraţia lui Columb), pictat în 1856 de José María Obregón, îl descrie pe Columb tânăr, într-un costum elegant, cu pelerină, şezând pe o stâncă, având o hartă în faţă, cu ochii aţintiţi spre zările necunoscute. Un alt portret al marelui navigator, ‘Cristóbal Colón saliendo del puerto de Palos’ (Columb plecând din portul Palos), păstrat la Mariner’s Museum în Newport News Virginia, pictat de artistul spaniol Joaquin Sorolla y Bastida, îl înfăţişează pe Amiral pe un vas cu pânze. Sorolla descrie un Columb cu trăsături aspre şi o privire pătrunzătoare, punând astfel accent pe caracterul său temerar. Realizat în 1910 la solicitarea unui magnat american, tabloul a fost donat peste circa 20 de ani muzeului din Virginia de către Archer Milton Huntington, un alt magnat şi un susţinător al ştiinţelor şi artelor. ‘Debarcarea lui Columb’, a artistului american neoclasic John Vanderlyn, din 1847, de la Capitoliul din Washington, SUA, îi plasează pe Amiral şi pe membrii echipajului său pe o plajă din Indiile de Vest, descinşi de pe vasul Santa Maria, la 12 octombrie 1492, în prima lor expediţie. Vanderlyn a primit de la Congres, în 1836, comanda de a picta scena pentru Rotonda Capitoliului, unde a fost instalată în 1847. ‘Debarcarea lui Columb’, operă a pictorului germano-american de secol XIX, Albert Bierstadt, unul dintre remarcabilii peisagişti americani, este o pânză monumentală, consemnând primele impresii pe care exploratorul le-a trăit în Lumea Nouă, accentul căzând pe peisajul exotic şi pe lumina specială. Bierstadt a creat tabloul în onoarea marcării a 400 de ani de la prima călătorie istorică a lui Columb. Costantino Brumidi, un pictor greco-italiano-american de secol XIX, cunoscut şi elogiat pentru opera realizată în clădirea Capitoliului de la Washington, îl prezintă pe Amiral într-o fresca în care emblematice sunt episoadele intitulate ‘Cristopher Columbus’, unde Columb este înfăţişat ţinând în mâini un glob pământesc, şi ‘Colombo e la fancilla indiana’ (Columb şi o tânără indigenă), o scenă aşternută în culori calde şi tonuri deschise, într-o atmosferă liniştită, având pe fundal o caravelă. Episodul ce face parte din frescele Coridoarelor Brumidi, bogat decoarte, descoperă frumuseţea aparte a unei tinere indigene pe care Columb o întâlneşte în Lumea Nouă.
Finalul vieţii lui Columb este zugrăvit de francezul Claude Jacquand, în 1870, în ‘Les derniers moments de Christophe Colomb’ (Ultimele clipe ale lui Columb), aflat la Musée des Beaux-Arts André Malraux din Le Havre, Franţa. Deşi avea doar 55 de ani, Columb apare aici împovărat de timp, cu o barbă mare, albă, zăcând într-o încăpere semi-întunecată, în faţa patului său stând un tânăr îndurerat. O compoziţie mai complexă referitoare la plecarea lui Columb din această lume este semnată de genovezul Luigi Sciallero. Aflat la Museo d’Arte Moderna di Genova, tabloul său ‘Gli ultimi momenti di vita di Colombo’ (Ultimele momente ale vieţii lui Columb), din 1868, prezintă un Columb îmbătrânit şi slăbit de boală, înconjurat de numeroase personaje, între ele un indigen, un călugăr, membri ai familiei, care se roagă la marginea patului.
O operă cu totul aparte se păstrează în galeriile Muzeului Dalì din Saint Petersburg, Florida, SUA – o imensă pânză a genialului catalan suprarealist Salvador Dalì, din 1958, intitulată ‘El descubrimiento de América por Cristobal Colón’ (Descoperirea Americii de către Cristofor Columb), o celebrare metaforică a Spaniei catolice, prin epopea lui Columb, ca un triumf unificat al religiei, istoriei şi artei. Columb este înfăţişat ca adolescent, într-un veşmânt al antichităţii clasice, simbolizând tinereţea continentului american, iar pictorul se include şi pe sine în fundal, în silueta unui călugăr îngenunchiat, care ţine un crucifix. Compoziţia de o mare încărcătură dramatică este dominată de linii verticale, cruci imense se înmulţesc spre infinit, pământul ocupă o frântură din imagine, restul spaţiului fiind destinat cerului. În tabloul comandat de magnatul şi filantropul american A. Reynolds Morse, pasionat de opera catalanului, Dali aduce, totodată, un omagiu marelui portretist de la curtea regelui Filip al IV-lea al Spaniei, Diego Velazquez, de la a cărui moarte aveau să se împlinească 300 sute de ani în 1960, la doi ani de la realizarea tabloului.
(Autor: Cristina Zaharia)
