In luna Octombrie, Luna dedicata luptei impotriva Cancerului de San, data de 13 octombrie are o insemnatate majora, ce marcheaza cea mai severa forma a acestui diagnostic: Cancerul de San Metastatic (denumit de asemenea si Cancer de San Avansat sau in stadiul IV). La nivel mondial, aproximativ 40.000 de decese sunt cauzate, anual, de aceasta forma de cancer de san.
In ceea ce priveste managementul cancerului mamar în România, comparativ cu alte state din Europa, prima discrepanță identificată, in urma unui studiu[1] efectuat pe acest subiect de catre Fundatia Renasterea in perioada septembrie-octombrie 2018, o reprezintă momentul de depistare a bolii. Peste jumătate din pacientele cu cancer (58,4%) sunt diagnosticate abia în stadiile III și IV, comparativ cu statele europene, unde 70-80% din cazurile noi de cancer sunt depistate în stadiile incipiente ale bolii (0, I și II).
Mai mult, cancerul de sân este unul dintre principalele cauze de mortalitate pentru femeile din România: prima cauză pentru categoria de vârstă 15 – 49 de ani, a treia cauză pentru categoria 50 și 69 de ani și a patra ca dizabilitate (Globocan, 2018).
Anual, conform estimărilor, sunt diagnosticate cu cancer mamar 9.629 de femei la nivel național, iar numărul deceselor se ridică la 3.209. Printr-un calcul simplu, corelând statistici locale cu cele europene, poate fi estimat că, în condițiile în care rata mortalității în România ar fi similară cu cea europeană, numărul de decese ar fi 2.406, ceea ce înseamnă că înregistrăm un număr suplimentar de 800 de decese anual, comparativ cu statele europene. Mai mult, conform datelor analizate în cadrul studiului, fiecare persoană decedată din cauza cancerului de sân a pierdut prematur aproximativ 13 ani de viață.
O proporție semnificativă din numărul total de decese este reprezentată de pacientele cu cancer mamar în stadii avansate. Rata mare a cazurilor de cancer diagnosticate în stadiu avansat este cauzată, în primul rând de lipsa screening-ului national organizat (România fiind una dintre puținele țări europene care încă nu are implementat un program national de screening pentru cancerul de sân), dar și de nivelul scăzut al educației privind menținerea stării de sănătate și de accesul dificil la anumite servicii medicale și tratamente adecvate. Astfel, diagnosticarea tardivă ajunge să aibă consecințe majore, atât asupra speranței de supraviețuire și a calității vieții, cât și asupra resurselor financiare și sociale alocate de statul român pentru managementul fiecărui caz în parte și la nivel de sistem.
Costurile aferente cancerului de sân se împart în cheltuieli directe, alocate diagnosticului și tratamentului pacientelor (asistență medicală primară, servicii medicale în ambulatoriu de specialitate, spitalizare, tratamente oncologice și suportive, reconstrucție mamară), cât și în cheltuieli indirecte, reflectate de pierderea de productivitate potențială, cauzată de concediile medicale sau de îngrijire, de incapacitatea permanentă de muncă și de decesul prematur, la vârstă activă.
Din punct de vedere al provocărilor cu care se confruntă sistemul de sănătate românesc, studiul evidențiază accesul dificil la diagnostic de precizie și întârzierea inițierii tratamentului, diagnosticarea completă a bolii durând până la 3 luni sau chiar mai mult, fără ca pacientele aflate în stadii avansate de cancer să beneficieze de un traseu accesibil, dar și abordarea terapeutică fragmentată. În România nu avem implementate protocoale de colaborare în echipă interdisciplinară în managementul cancerului de sân, ceea ce se traduce prin navigare dificilă a pacientelor în sistem, timpi de așteptare foarte mari: de la depistarea bolii până la inițierea terapiei, cât și între consultații la diferite specialități medicale sau spitale.
Conform studiului Inegalități și discrepanțe în managementul cancerului de sân avansat în România în comparație cu abordarea europeană (2018), în România sunt slab dezvoltate serviciile privind suportul psihologic și cel paliativ, și încă avem dificultăți în a asigura acces la tratamente și terapii inovatoare, în linie cu aprobările și recomandările europene. Cauzele sunt reprezentate de aprovizionarea discontinuă cu medicamente adecvate pentru tratamentul cancerului de sân, și actualizarea lentă a listei de medicamente compensate pentru includerea terapiilor noi, conform cu ultimele descoperiri din medicină și cele mai noi ghiduri medicale.
„Din pacate, în România numărul pacientelor cu cancer de sân avansat este mai mare decât în alte țări europene, fapt ce generează o rată a mortalității ridicată, șanse de supraviețuire reduse, calitatea vieții scăzută, atât pentru paciente, cât și pentru aparținători și, nu în ultimul rând, costuri sociale și economice mai mari. Această realitate subliniază nevoia unor soluții strategice și coerente care să fie centrate pe pacienți și care să ofere claritate asupra traseului prin sistem – de la screening, la diagnosticare, apoi tratament și recuperare. Este cert ca in Romania s-au facut pasi importanti in managementul situatiei pacientilor oncologici din anii 2000 pana in prezent, atat la nivel de diagnostic cat si tratament. O colaborare stransa intre societatea civila prin asociatiile de pacienti si autoritatile in domeniul legislativ si executiv va conduce catre optimizarea timpului de așteptare pentru accesul la investigații și tratament adecvat, implementarea unui registru național de cancer de sân, a unui program național de screening organizat, demararea unor campanii de educare și informare și stimularea în sistemul de sănătate a unei abordări medicale preventive, nu doar curative. ”, a declarat Mihaela Geoană, președinte Fundația Renașterea.
[1] Inegalități și discrepanțe în managementul cancerului de sân avansat în România în comparație cu abordarea europeană (2018)
