Meandrele spectaculoasei şi interminabilei despărţiri a Marii Britanii de Uniunea Europeană sunt în continuare tema cea mai urmărită de presa străină. După amânarea votului în Parlamentul de la Londra asupra condiţiilor convenite de premier cu Bruxelles-ul şi după neobişnuita solicitare de amânare a ieşirii trimisă la Bruxelles, „Johnson îşi propune adoptarea acordului de Brexit săptămâna aceasta”, titrează Financial Times. Ziarul londonez menţionează că „secretarul de externe spune că este posibil ca înţelegerea să fie susţinută de cel puţin 320 de legislatori”, dar apreciază că „acordul de Brexit al lui Johnson apropie perspectiva Irlandei unite”, iar temerile Partidului unioniştilor democraţi de la Belfast sunt justificate. Pe de altă parte, The Times informează că Partidul Laburist britanic şi-a anunţat intenţia de a deturna încercarea premierului de a-i convinge pe parlamentari, propunând un amendament privind organizarea unui al doilea referendum şi stabilirea unei uniuni vamale cu UE. The Telegraph este însă de părere că „Marea Britanie are nevoie să iasă din UE şi să aleagă o nouă generaţie de politicieni”, iar „marele avantaj al lui Boris” este că „oamenii s-au săturat de Brexit”. În ceea ce priveşte Uniunea Europeană, aceasta „va aştepta până marţi când acordul de Brexit va fi dezbătut de parlamentari pentru a lua o decizie privind amânarea”, iar între timp „acordul de retragere ajunge la Parlamentul European” care „l-ar putea vota joi dacă până atunci va obţine aprobarea Camerei Comunelor” de la Londra, relatează The Guardian. De dincolo de Canalul Mânecii, Le Monde descrie „manevra deconcertantă” a lui Boris Johnson, care a trimis „nu una, nici măcar două, ci trei” scrisori preşedinţiei Consiliului European, după şedinţa de la Westminster încheiată „în mod dezastruos” pentru el, deputaţii cerându-i să solicite o nouă prelungire pentru Brexit, până în 31 ianuarie 2020. Iar Wall Street Journal atenţionează că „decizia parlamentului britanic de a amâna votul final asupra ieşirii ţării din UE marchează cea mai recentă evoluţie geopolitică ce va afecta pieţele financiare, evidenţiind niveluri extreme de incertitudine”. Şi celelalte teme discutate la summitul european de la sfârşitul săptămânii trecute sunt în atenţia ziarelor străine. Sub titlul „Franţa, acuzată de blocarea discuţiilor privind extinderea UE în Balcani”, Financial Times scrie: „Criticii europeani ai poziţiei Parisului afirmă că este o trădare a promisiunilor făcute (Albaniei şi Macedoniei de Nord) care riscă să le împingă, ca şi pe alte state din regiune, pe orbita unor puteri rivale precum Rusia şi China”. La rândul lor, „liderii francezi insistă de multă vreme pe nevoia de consolidare a coeziunii în actuala UE şi de aprofundare a reformelor ei interne, mai degrabă decât pe extindere, argumentând că exodul creierelor și emigrarea în masă a tinerilor din Bulgaria, România și Croația în restul UE demonstrează care este problema cu extinderea pripită a blocului”, explică Financial Times. Le Figaro prezintă propunerea preşedintelui Macron de „creare a unei ‘înalte autorităţi a transparenţei vieţii publice europene'”, după respingerea candidatei sale la un post în Comisia Europeană. O propunere care ar viza „evitarea unor noi ‘reglări de conturi’ şi orice ‘politizare a audierilor'”, precizează ziarul francez. Iar EUobserver remarcă „diviziunile profunde” afişate în privinţa viitorului buget al UE, prezentat pentru prima dată în detaliu la summitul european şi constată că „poziţiile sunt adânc înrădăcinate şi îndepărtate”. Aceeaşi publicaţie de la Bruxelles notează că la summitul de vineri, „liderii UE au acordat temei încălzirii climatice doar 12 minute”, dar au hotărât să finalizeze strategia pe termen lung a blocului comunitar privind mediul la întrunirea lor din decembrie.
Mereu în atenţia presei internaţionale, preşedintele Donald Trump ţine capul de afiş în ziarele americane. „După torentul de critici”, şeful de la Casa Albă „spune că nu va organiza viitorul summit al G-7 la clubul său de golf din apropiere de Miami, invocând reacţiile ‘ostile’ ale democraţilor şi ale presei”, relatează New York Times. Washington Post evidenţiază că „preşedintele a fost surprins” de „contraofensiva” declanşată faţă de intenţia care denotă că „el se consideră în continuare (un actor) în industria ospitalităţii”. Acelaşi cotidian din capitala americană scrie că „Retragerea lui Trump din Siria declanşează o serie de critici publice din partea unor oficialităţi militare”. Această „neobişnuită şarjă de comentarii etalează dezbaterea internă despre rolul armatei în politica externă şi responsabilitatea oficialităţilor militare de a lua poziţie în public”, explică Washington Post. New York Times reliefează că „Decizia preşedintelui Trump de a retrage din Siria 1000 de militari americani fără să se fi consultat cu vreunul dintre consilierii săi, cu experţi sau cu aliaţi şi fără să-i fi avertizat pe camarazii de arme kurzi ai Americii, pe care i-a pus într-un pericol de moarte, a oferit dovada clară a pericolului pe care îl reprezintă incapacitatea sa cronică de a aprecia responsabilităţile unui preşedinte”. Publicaţia turcă Milliyet evidenţiază potenţialul demersului de a „schimba echilibrele şi evoluţia politică din regiune”. Iar din Italia, Il Giornale vorbeşte despre „leagănul unei noi ordini mondiale” şi constată că „Damascul vede cum Ankara îi smulge kilometri întregi de teritorii, în ciuda oricărei convenții și legi internaționale care reglementează conflictele. Și între timp, forțele Kremlinului pun fizic stăpânire pe vechile baze americane din Siria aproape demonstrând, plastic, schimbarea care are loc în Orientul Mijlociu. Acum, acea zonă este „afacerea” lui Vladimir Putin, cu aprobarea Casei Albe și a terorii Pentagonului și a CIA”, conchide Il Giornale.
Un ziar din Elveţia, Le Matin, relatează despre „întoarcerea în România a Reginei mame Elena”, pe care o prezintă în câteva rânduri: „Elena a României, pe atunci principesă a Greciei și Danemarcei, a locuit prima dată în Elveția în 1920, familia ei fiind obligată să se exileze. Ea s-a stabilit în România în 1921, după ce s-a căsătorit cu viitorul rege Carol II, de care a divorțat în 1928. A trăit în Italia din 1932 până în 1940, înainte de a se întoarce în România alături de fiul ei devenit rege. În timpul celui de-al doilea război mondial, regina mamă a venit în ajutorul evreilor români. Activitatea ei în vremea războiului i-a adus titlul de “Drept între popoare”, remis post-mortem de statul Israel în anul 1993. Elena a României s-a întors în Elveția în 1947 împreună cu fiul ei, forțat să abdice de puterea comunistă. Ea a fost înhumată în 1982 la Lausanne, regele Mihai I dorind s-o aibă pe mama lui aproape de el până la moartea sa”, citim în ziarul elveţian.
(Adriana Buzoianu, RADOR)
