DOCUMENTAR: Muzeul Prado din Madrid – cel mai important muzeu de artă din Spania

Marţi, 19 noiembrie, se împlinesc 200 de ani de la inaugurarea Muzeului Pardo din Madrid, cel mai important muzeu de artă din Spania, una dintre principalele pinacoteci ale lumii şi un autentic Patrimoniu al Umanităţii.

Bogăţia artistică a muzeului este absolut remarcabilă, deoarece Prado şi colecţiile sale oferă o imagine cuprinzătoare asupra picturii europene de la începutul secolului al XII-lea până în primii ani ai secolului al XX-lea, iar operele găzduite aici ne permit să parcurgem istoria Spaniei şi a întregii Europe, prin creaţiile unora dintre cei mai mari artişti ai săi.

* * * * *

Madridul este nu doar capitala Spaniei, ci şi capitala artei din Peninsula Iberică, fiindcă muzeele cele mai importante ale oraşului sunt așezate în centrul orașului într-un triunghi „de aur” alcătuit din Muzeul Prado, Muzeul Thyssen și Muzeul Regina Sofia, sau „Triangulo del Arte” („Triunghiul Artelor”), axul central al figurii geometrice imaginare fiind Paseo del Prado, bulevard  situat în centrul cultural al Madridului – unul dintre cele mai vizitate locuri ale orașului, care se întinde de la Plaza Cibeles până la Plaza del Emperador Carlos al V-lea (Atocha).

Privind înapoi în timp, să spunem că în perioada domniei lui Carlos (Carol) al III-lea al Spaniei (1759-1788), acesta şi-a dorit ca la Madrid să existe obiective turistice şi muzee valoroase şi atractive, asemănătoare acelora găzduite de alte capitale importante ale Europei.

Drept urmare, arhitecţii din acele vremuri au pornit un amplu proiect de refacere a imaginii Madridului, pornind la edificarea unor construcţii remarcabile, care să aducă oraşul la nivelul monumental atins de Londra, Roma sau Paris.

În anul 1785, a fost aprobat proiectul unui Muzeu de Istorie a Naturii – viitorul Muzeu Prado – , realizat de către arhitectul Juan de Villanueva, care propunea o construcţie de proporţii considerabile, concepută în stil neo-clasic, cu o rotondă mare, o galerie centrală luminată natural şi cu două spaţii de formă cubică în fiecare capăt al galeriei.

În contextul în care, la acea vreme, operele de artă provenite din colecţia regală spaniolă erau răspândite în castelele, palatele şi mănăstirile care aparţineau Familiei de Habsburg, regele a dat ordin ca ele să fie strânse într-o singură clădire.

A urmat începerea lucrărilor de construcţie, desfăşurate timp de mai mulţi ani.

Războiul de Independenţă din Spania (2 mai 1808 – 17 aprilie 1814) a determinat oprirea lucrărilor la acest edificiu, în acei ani construcţia parţial finalizată a folosit drept depozit – iar mai apoi fiind sediul cavaleriei și al magazinului de pulbere pentru trupele napoleoniene staționate la Madrid – , multe materiale de construcţie au fost furate, iar un incendiu a distrus părţi importante din clădire.

După încheierea ostilităţilor, lucrările au fost reluate sub atenta supraveghere a Regelui Ferdinand al VII-lea, nepotul lui Carlos al III-lea, iar la 19 noiembrie 1819, obiectivul era inaugurat sub numele de Muzeul Regal de Pictură şi Sculptură.

În primele decenii de existenţă, muzeul se putea vizita doar o singură dată pe săptămână, fiind acceptaţi doar cei care primeau un permis special de la Curte, deoarece colecţia reprezenta proprietatea privată a suveranului.

După detronarea reginei Isabela a II-a (29 septembrie 1833 – 30 septembrie 1868), chiar în anul 1868, muzeul a fost naționalizat și a primit numele de Museo del Prado. Trebuie spus că o pajiște (prado în spaniolă), care se afla aici înainte de orice construcţie, avea să de numele întregii zone (Salón del Prado, mai târziu Paseo del Prado), apoi chiar muzeului însuși, aşa cum aminteam, după naționalizare.

La începutul secolului al XX-lea, colecţiile de artă găzduite aici atinseseră un volum considerabil, astfel că edificiul se impunea să fie extins. După mai mulţi ani de discuţii şi proiecte, la aproape 100 de ani de existenţă, în anul 1918 începe prima extindere a muzeului.

În timpul războiului civil spaniol (17 iulie 1936 – 1 aprilie 1939), la recomandarea Ligii Națiunilor, personalul muzeului a trimis 53 de picturi, 168 de desene și Comoara lui Dauphin la Valencia, apoi la Girona și în final la Geneva. Lucrările de artă au fost returnate imediat după începerea celui de-Al Doilea Război Mondial, fiind încărcate în trenuri de noapte, care traversau teritoriul francez.

Au urmat noi construcţii, care au fost alăturate edificiului în anii 1950 şi, apoi, 10 ani mai târziu, pentru ca, mai recent, clădirile Casón del Buen Retiro – care găzduiește din anul 1971 majoritatea operelor de artă din secolul al XIX-lea – şi Palacio de Villahermosa – care găzduiește în prezent Muzeul Thyssen Bornemisza, a cărui colecții au fost inițial adunate din averi private (lucrări care nu făceau parte din colecția Statului), dar care încearcă să completeze golurile și slăbiciunile colecțiilor din Prado – să facă parte din sistemul Prado, iar colecţia impresionantă a Muzeului Prado îşi găseşte locul şi spaţiul potrivit.

Despre colecţiile găzduite la Prado, să spunem că acestea cuprind peste 9000 de tablouri, 5000 de desene, 2000 de tipărituri, 1000 de monede şi medalii valoroase şi alte 2000 de obiecte de artă decorativă, însă trebuie remarcat faptul că, din cauza mărimii impresionante a colecţiei de aici, doar a şaptea parte din colecţia permanentă a muzeului este expusă – însă instituţia găzduieşte expoziţii temporare de o valoare excepţională.

Din colecţia de artă spaniolă, se diting remarcabile lucrări ale unor artişti precum El Greco, Velazquez, Goya şi Murillo, însă Muzeul Prado pune în valoare şi lucrări de excepţie ale altor artişti europeni, precum pictorul flamand Peter Paul Rubens sau pictorul olandez Hieronymus Bosch ori opere ale unor valoroşi pictori italieni.

În legătură cu Muzeul Prado, trebuie menționate și cele două muzee naționale aflate în apropiere, Museo Arqueológico, care găzduiește opere de artă din Egiptul Antic, Mesopotamia, Grecia și Roma Antică, aflate în trecut în colecția muzeului Prado şi Museo Reina Sofia, care găzduiește opere de artă din secolul al XX-lea.

În perioada 11 octombrie – 24 noiembrie 2019, Ambasada Spaniei la Bucureşti organizează, în colaborare cu Muzeul Naţional Prado din Madrid şi cu sprijinul Muzeului Municipiului Bucureşti, expoziţia fotografică “Muzeul Prado iese în stradă”, care va putea fi văzută din 11 octombrie până în 24 noiembrie 2019 la Palatul Suţu din Bucureşti.

În această perioadă turiştii şi locuitorii capitalei vor avea ocazia să admire 22 dintre operele cele mai reprezentative ale Muzeului Prado, principala instituţie culturală a Spaniei şi unul dintre cele mai importante muzee din lume care anul acesta împlineşte 200 de ani.

Expoziţia îşi propune să scoată arta în stradă şi să o apropie de public cu ajutorul acestor imagini magnifice, oferind tuturor celor care vin să o privească o experienţă asemănătoare unei vizite reale chiar la Muzeul Prado.

Astfel, vor fi expuse reproduceri impecabile ale unor capodopere semnate de Goya, Velázquez, Rubens, Botticelli, Rembrandt sau Hieronymus Bosch, prezentate la o scară de 1:1.

Expoziţia a fost prezentată anterior în numeroase oraşe din America Centrală şi de Sud, Filipine, SUA şi Spania şi oferă prilejul unui periplu prin vastele colecţii de pictură găzduite de Muzeul Prado.

Prin intermediul acestor lucrări, selectate cu deosebită grijă şi atenţie, se dezvăluie trecătorilor motivele pentru care Muzeul Prado reprezintă una dintre principalele pinacoteci ale lumii şi un autentic Patrimoniu al Umanităţii.

Răzvan Moceanu – RADOR