Luni, 4 mai, fostul fotbalist şi antrenor al echipei naţionale de fotbal a României, Anghel Iordănescu, împlineşte 70 de ani. Este considerat unul din cei mai buni fotbalişti români din istorie şi cel mai bun antrenor român de fotbal al secolului trecut. În dubla calitate de jucător şi antrenor secund al Stelei, și-a adus contribuția la câștigarea Cupei Campionilor Europeni în 1986. A cochetat şi cu politica, fiind senator în Parlamentul României, dar pasiunea sa pentru fotbal a rămas de neclintit, cel supranumit „Tata Puiu” fiind numit, pentru perioada 2014-2016, selecţioner al echipei naţionale de fotbal a României, calificând echipa la Campionatul European din Franţa – 2016.
Anghel Iordănescu s-a născut la 4 mai 1950, la Bucureşti.
Este absolvent al Academiei de Studii Economice din București (economist) și al Colegiului Național de Apărare din cadrul Universității Naționale de Apărare ”Carol I”.
Şi-a început cariera de jucător la juniorii echipei Steaua, la vârsta de 8 ani, iar din 1968 a ajuns în lotul primei echipe, făcându-şi debutul în noiembrie 1968, în echipa antrenată de Ștefan Kovacs, în partida Steaua — Poli Iași, scor 1-2.
A evoluat pentru echipa din Bulevardul Ghencea timp de paisprezece ani, în 317 meciuri, înscriind 155 de goluri. A fost golgheter al României, în anul 1982, cu 20 goluri marcate. S-a remracat ca un mijlocaș cu un dribling fin, cerebral, executant remarcabil al loviturilor libere. Ultimul meci în Divizia A a fost cel din 12 iunie 1982 – Steaua București – FC Constanța, scor 2-1.
A fost selecționat de 57 de ori în echipa reprezentativă, pentru care a marcat de 21 de ori. A debutat în naţională la 18 aprilie 1971, în meciul România – Albania, scor 2-1.
În perioada 1982-1984 a activat ca jucător la greciii de la OFI Creta, iar în anul 1985 a revenit la Steaua Bucureşti în calitate de jucător-antrenor secund, pentru a cuceri cel mai important trofeu din istoria fotbalului românesc, în anul 1986, Cupa Campionilor Europeni, împotriva Barcelonei, chiar pe tărâm spaniol.
A devenit apoi antrenor principal la Steaua, între anii 1986 – 1990 şi 1992-1993, câştigând patru titluri de campion al României, Cupa României şi Supercupa Europei, în anul 1986, contra celor de la Dinamo Kiev scor 1-0, având la activ şi calificarea într-o nouă finală de Cupa Campionilor Europeni în ediţia 1988-1989, scor 0-4 în faţa celor de la AC Milan.
În perioada 1990 – 1992 devine antrenorul ciprioţilor de la Anorthosis Famagusta, echipa sa fiind eliminată din Cupa UEFA chiar de Steaua București, după o dispută echilibrată.
În anul 1993 a devenit, pentru prima dată, selecţionerul României, perioadă în care naţionala ţării noastre a reuşit rezultate absolut extraordinare. A calificat România la World Cup 1994, Euro 1996 şi Coupe du Monde 1998, reuşind să ducă echipa naţională în faza sferturilor de finală la Mondialul American, respectiv optimi de finală la Mondialul Francez, peformanţe unice in istoria echipei reprezentative. După partida cu Croaţia de la Cupa Mondială din Franţa 1998 a demisionat şi a preluat echipa naţională a Greciei, fără rezultate deosebite, iar în anul 1999 a devenit antrenorul lui Al-Hilal din Arabia Saudită, cu care a reuşit să câştige Cupa Campionilor Asiei.
Apoi a revenit pentru un an în România ca antrenor la Rapid, iar mai târziu a devenit din nou antrenor în Asia, de data aceasta pe banca celor de la Al Ain.
În anul 2002 şi-a început al doilea mandat de selecţioner, dar România n-a reuşit să prindă grupele Campionatului European din Portugalia 2004.
A urmat preluarea echipei Al Ittihad pe care a transformat-o rapid în campioana Asiei, reuşind să câştige a doua Cupă a Campionilor Asiei din cariera sa şi, în 2006 un nou mandat pe banca celor de la Al Ain, cu care a câştigat Cupa Preşedintelui.
În anul 2004 Iordănescu s-a implicat şi în politică, înscriindu-se în PSD, fiind numit ulterior președinte al organizaţiei PSD Ilfov.
În 2008 a fost ales pentru un mandat parţial de senator, în circumscripția electorală nr. 25 Ilfov, pe listele Uniunii Naționale PSD+PUR, înlocuindu-l pe Teodor Filipescu, care a demisionat din Legislativ.
În acest mandat parţial, Iordănescu a fost membru în Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport – din februarie 2008, iar din martie 2008 a fost membru în Grupuri de prietenie cu Parlamentele altor state: cu Republica Croaţia, cu Republica Elenă şi cu Regatul Maroc.
La 30 noiembrie 2008 a fost ales, pentru un nou mandat de senator în circumscripția electorală nr. 25 Ilfov, colegiul uninominal nr.1, pe listele Alianței Politice Partidul Social Democrat + Partidul Conservator.
În acest mandat de senator a fost vicepreşedinte al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, până în octombrie 2009, membru în Comisia pentru românii de pretutindeni şi, din octombrie 2009, membru în Comisia pentru drepturile omului, culte şi minorităţi şi membru al Grupul parlamentar de prietenie cu Muntenegru.
În ianuarie 2009 Anghel Iordănescu își anunţă demisia din PSD, devenind senator independent, iar în octombrie 2009, se înscrie în UNPR devenind membru al Grupului parlamentar progresist.
De asemenea, la alegerile locale din 2012 a candidat, fără succes, din partea UNPR, la funcția de primar general al Capitalei, obținând doar 1,5% din voturile alegătorilor.
Pe 16 decembrie 2013, Iordănescu a devenit director tehnic al Federației Române de Fotbal, iar din 25 octombrie 2014, chiar de ziua Armatei, l-a înlocuit pe Victor Piţurcă la cârma echipei naţionale de fotbal a României, pentru care a adunat deja 100 de meciuri ca antrenor. Deşi nimeni nu se mai aștepta la revenirea lui „tata Puiu” la cârma naţionalei, deşi era privit cu scepticism, iată că Iordănescu a avut rezultate notabile, ducând România la un nou turneu final – Franţa 2016, apoi şi-a încheiat mandatul la conducerea echipei naţionale.
Din 23 noiembrie 2009, Anghel Iordănescu este general-maior cu două stele în rezervă.
Iordănescu a devenit celebru pentru religiozitatea sa, nu întotdeauna respectată ca atare, fiind cunoscut faptul că poartă asupra sa, şi la meciuri, iconițe primite de la înalte fețe bisericești. De asemenea el a realizat numeroase acte de caritate pentru refacerea şi întreţinerea bisericilor și mănăstirilor.
Este căsătorit cu Valeria și are patru copii – trei băieţi, Andrei, Edi şi Alexandru şi o fată – Maria.
