După anul 1990 concepţia generală a partidelor politice din Ungaria referitoare la politica faţă de minoritatea maghiară de dincolo de graniţele Ungariei a fost să sprijine eforturile organizaţiilor reprezentative ale minorităţilor, fără să se amestece în problemele interne ale acestora. Fostul preşedinte al Alianţei Liber Democraţilor (SZDSZ), Kuncze Gábor a formulat această poziţie astfel: „ceea ce este bine pentru minoritatea maghiară din România, este bine şi pentru noi”. Singura excepţie remarcabilă a fost un partid minuscul la vremea respectivă: Fidesz (actualul partid de guvernământ). Acest partid a privit dintotdeauna organizaţiile minorităţilor maghiare din ţările vecine Ungariei drept un posibil electorat care trebuie cucerit şi folosit în luptele politice interne şi externe.
Începând cu anul 1990, Fidesz a organizat anual aşa-numita Universitate de Vară din Bálványos (mai târziu evenimentul s-a mutat la Tuşnad), unde preşedintele Fidesz, Orbán Viktor a lansat proiectele partidului în domeniul politicii naţionale. A rămas memorabilă remarca actualului prim-ministru maghiar, făcută în anul 1999 la Tuşnad, care a spus că dacă din punct de vedere economic situaţia României s-ar înrăutăţi, atunci guvernul maghiar va face eforturi ca o parte a României să prospere. Tot atunci Orbán a afirmat că „autonomia (minorităţii maghiare din România n. r.) nu este ultima etapă a scopurilor noastre”. Intervenţia Fidesz în problemele minorităţii maghiare din România a continuat cu sprijinirea unor organizaţii alternative ale minorităţii maghiare ca Partidul Civic Maghiar (MPP) şi Partidul Popular Maghiar Transilvan (EMNP), iar ulterior prin influenţarea politicii UDMR.
Săptămânalul german de orientarea liberală Der Spiegel scriind despre inaugurarea monumentului dedicat memoriei Tratatului de la Trianon, afirmă că Orbán Viktor doreşte o Ungarie Mare, dar se joacă cu focul într-o regiune care a văzut multe. Cu toate acestea, premierul maghiar este conştient că poate să mobilizeze maghiarii dacă apelează la unitatea naţională. Această atitudine a fost reflectată în discursul dublu ţinut la sfârşitul săptămânii trecute şi care îi este caracteristic. Discursul poate fi interpretat ca un atac fără precedent la adresa ţărilor vecine, ca o nouă mostră a marelui revizionism maghiar. În orice caz inaugurarea monumentului a reprezentat un punct culminant în politica din ultimii 10 ani (de când Fidesz a preluat conducerea ţării n. r.) care tratează cultul doliului Trianonului ca pe un element cheie al ideologiei partidului de guvernământ – scrie Der Spiegel. Desigur şi înainte de anul 2010 a existat cultura pop a dictatului de pace cu comemorări la statui referitoare la eveniment, cu tricouri care aveau desene cu simboluri ale Ungariei Mari, cu suveniruri, cu muzică rock patriotică, cu nostalgii, etc.
Actuala conducere maghiară sprijină cu sume semnificative maghiarii de dincolo de graniţe. Desigur că acest lucru provoacă indignare în rândul celorlalţi naţionalişti din regiune, dar guvernele în cauză tac sau încearcă să minimalizeze importanţa acestor lucruri. Explicaţia este că în Slovacia, Slovenia, Croaţia şi în Serbia sunt la putere de mult timp politicieni care îl admiră pe Orbán, sunt prietenii sau aliaţii acestuia şi au scopuri politice parţial identice cu ale prim-ministrului maghiar. Conducerea ţărilor precum Austria, România şi Ucraina din motive practice nu doresc să intre în conflict cu Ungaria. Cu toate acestea, este extrem de periculos ceea ce face politicianul maghiar. Nu este clar dacă (Orbán Viktor n. r.) refuză modificarea graniţelor sau revizuirea Tratatului de la Trianon. Cu alte cuvinte lasă un spaţiu larg pentru interpretare.
Sprijinirea excesivă a maghiarilor de dincolo de graniţe va face ca aceste comunităţi în propria lor ţară să se desprindă de majoritate, care la rândul ei duce o politică discriminatorie faţă de minorităţi – încheie analiza Keno Verseck, editorialistul săptămânalului german. Referitor la acest ultim aspect presa maghiară din România a publicat mai multe analize interesante. Printre acestea este de menţionat cea scrisă de fostul reprezentant UDMR Czika Tihamér publicată de portalul transindex.ro. În articolul intitulat „Bani infectaţi din Budapesta” autorul sintetizează efectele față de minoritatea maghiară din România ale acestor subvenţii direcţionate după criterii exclusiv politice: desfiinţarea pluralismului politic, a libertăţii presei, a culturii concurenţei, instaurarea dependenţei de biserici, care primesc majoritatea banilor, distrugerea imaginii maghiarilor de dincolo de graniţele Ungariei (cetăţenii maghiari mai săraci consideră că ei sunt pedepsiţi pentru ca maghiarii din ţările vecine să beneficieze de un statut privilegiat). Autorul consideră că principala problemă nu este subvenţionarea comunităţilor maghiare, ci modul în care acest lucru se întâmplă.
Székely Ervin, Rador
