Cazul Alexei Navalnîi, criza din Belarus, dar și evoluția pandemiei de coronavirus continuă să țină capul de afiș al presei internaționale.
Aleksei Navalnîi a fost transferat din Siberia în Germania: „Primul pas pentru a-i salva viața”, comentează cotidianul LA REPUBBLICA, precizând că liderul opoziției ruse a ajuns la spitalul Charite din Berlin și că starea sănătății sale este «stabilă». Surse de la Moscova, citate de La Stampa, afirmă că Angela Merkel i-a telefonat lui Vladimir Putin după criza creată de medicii de la Omsk care nu voiau să îl lase pe Navalnîi să plece în străinătate, sub pretextul agravării stării de sănătate. După cum comentează cotidianul italian, ”cancelarul german își asumă din nou rolul de interlocutor principal și dur al Kremlinului, așa cum a făcut-o și în 2014 în criza din Ucraina și după anexarea Crimeei”.
Aleksei Navalnîi a fost transferat pentru tratament la Berlin în calitate de „oaspete al cancelarului”, informează postul de televiziune ZDF, citând o sursă din cadrul Ministerului german de Interne. Potrivit informaţiilor, atribuirea acestui statut lui Navalnîi reprezintă un „truc birocratic” pentru a-i putea acorda bloggerului cea mai bună protecţie din partea poliției. De ce ar vrea Vladimir Putin să scape acum de Aleksei Navalnîi? se întreabă editorialistul de la New York Times, care crede că, în ultimii ani, conducerea de necontestat a opoziției de către Navalnîi a devenit un soi de indiciu al stabilității președintelui Vladimir Putin. Liderul invariabil al regimului este Putin, iar liderul invariabil al opoziției este Navalnîi. Dacă guvernul rus a decis acum să se descotorosească de Navalnîi, acest fapt sugerează că Putin construiește o nouă configurație politică, cea a domniei sale pe viață, în care nu mai este necesar nici un tip de opoziție. Un opozant al regimului trebuie să fie conștient că de acum încolo nu riscă să piardă doar un loc în parlament sau libertatea de mișcare – ci însăși viața sa – avertizează New York Times.
Politico relatează că zeci de mii de protestatari au organizat duminică o nouă manifestație de amploare pe străzile din Minsk, la numai o zi după ce președintele Alexander Lukașenko a pus armata în alertă pentru a proteja „integritatea teritorială a țării”. Protestatarii au umplut până la refuz Piața Independenței din centrul capitalei pentru a sfida victoria – la un scor neverosimil – a președintelui Lukașenko asupra contracandidatei Svetlana Tihanovskaya. Tot pentru a descuraja manifestațiile, Lukașenko a dispus închiderea întreprinderilor care au declarat grevă, transmite la rândul său agenția Tass. Declarația șefului statului a fost transmisă în direct de postul de televiziune Russia Today: „Dacă cineva nu vrea să lucreze, guvernatorii și președinții comitetelor locale nu trebuie să-l forțeze. Dar dacă o întreprindere nu funcționează, începând de luni se va pune lacătul la poartă, pur șii simplu o închidem” – a amenințat președintele Belarusului. În opinia analistului de la Washington Post, protestele de stradă se limitează la problemele interne din jurul rezultatului alegerilor, și nu există mișcări pro-ruse sau pro-europene în rândul contestatarilor. Viitorul regimului Lukasenko depinde de câteva necunoscute: cât de multă violență este dispusă să folosească puterea, câtă rezistență au protestele și cât de mult este dispusă Moscova să îl ajute pe Lukașenko.
De la Moscova, Nezavisimaia Gazeta se întreabă: „Ce are de învățat Rusia de la protestele din Republica Belarus?” De regulă, reacția autorităților ruse la „revoluțiile colorate” din țările vecine este căutarea dușmanilor externi și recurgerea la lozinci învechite, combinate cu neglijarea motivelor sincere ale cetățenilor. Autoritățile au ca alternativă un model standard de comportament: dacă nu concesii, măcar o demonstrație de înțelegere binevoitoare. Ceea ce înainte era considerat slăbiciune devine un avantaj. Imediat ce autoritățile de la Minsk au oprit (mai degrabă temporar) desfășurarea spiralei violenței, protestele au început să rămână fără combustibil, crede Nezavisimaia Gazeta despre un posibil model belarus.
THE GUARDIAN formulează o concluzie a săptămânii care a trecut de la alegerile prezidențiale din fosta republică sovietică: ”De la Washington la Minsk democrația e sub asediu… și pierde bătălia”, și explică: ”Riposta Uniunii Europene la revolta
populară din Belarus arată că prima grijă a liderilor Europei este să evite un antagonism cu președintele Rusiei. Este adevărat, l-au avertizat pe Putin să nu se amestece. Dar, pe de altă parte, au promis să nu se amestece nici ei. Pentru curajoșii protestatari din Minsk care încearcă să pună capăt dictaturii, cu siguranță că precauțiile Europei s-au dovedit o mare dezamăgire”. ”Începe să se contureze o nouă victorie a Kremlinului și o altă înfrângere a forțelor populare care cer reforme democratice”, conchide The Guardian.
Și în Bulgaria vecină continuă protestele antiguvernamentale de la Sofia, pentru cea de-a 45-a zi consecutiv, transmite publicația NOVINITE. Traficul din capitala bulgară rămâne blocat de taberele de corturi ale protestatarilor, ridicate în intersecţii importante din centrul oraşului – Podul Vulturilor (Orlov Most), Piaţa Nezavisimost şi Rectoratul Universităţii „Kliment Ohridski”. Manifestanţii solicită demisia executivului şi a procurorului general, alegeri anticipate, maşini electronice de vot şi modificarea Constituției, mai scrie Novinite.
(Agenția de Presă RADOR, 23 august 2020)/rlambru/aionescu
