PORTRET: Dina Cocea – o personalitate artistică rafinată

de Razvan Moceanu

Miercuri, 28 octombrie, se împlinesc 12 ani de la moartea actriţei de teatru şi film, scriitoarei, cronicarului dramatic şi pedagogului Dina Cocea, o voce cu un timbru unic, un personaj elegant și rafinat.

După ce şi-a făcut studiile teatrale la Paris, s-a întors în țară, unde și-a construit cu talent şi tenacitate o carieră impresionantă de aproape 70 de ani în care a interpretat peste 100 de roluri în teatru, cinematografie, la televiziune și la Radio, a desfășurat o activitate pedagogică remarcabilă, a fost decan al facultății de teatru, președinte al asociației oamenilor de artă, a avut o prodigioasă activitate eseistică și publicistică, semnând nenumărate articole și cronici dramatice.

De numele Dinei Cocea se leagă reprezentaţii remarcabile ale Teatrului Național din București, instituţie al cărei societar de onoare a devenit.

Maria Constantina „Dina” Cocea s-a născut pe 27 noiembrie 1912, la Bucureşti, într-o familie de intelectuali, tatăl său fiind scriitorul şi pamfletarul N.D. Cocea, iar mama, Florica Mille, fiica gazetarului şi scriitorului Constantin Mille. Mătuşa sa a fost celebra Alice Cocea, un nume care a strălucit în perioada interbelică pe marile scene ale teatrului parizian, iar surorile sale vitrege au fost actriţa Tanţi Cocea şi sculptoriţa Maria Cocea.

Când împlinea opt ani, părinţii ei au divorţat, iar ea a copilărit mai mult în casa bunicului său din Bucureşti, tatăl mamei, o locuinţă mare şi frumoasă, care mai exista şi astăzi, undeva în vecinătatea Grădinii Icoanei.

În anii care au urmat, tatăl său a avut patru copii cu patru soţii: pe Dina, pe Tanţi Cocea, pe Maria şi un băiat, pe nume Radu.

La vârsta de 14 ani a plecat alături de mama sa la Paris, unde a fost înscrisă la un pension de maici.

A revenit apoi în ţară, a parcurs liceul în Bucureşti, apoi a făcut studii de actorie la Paris, unde a şi debutat, în anul 1934. Acolo a văzut foarte mult teatru de calitate şi a luat şi lecţii particulare de actorie.

Deşi avea toate şansele să facă o carieră strălucită în teatru la Paris şi să calce pe urmele mătuşii sale, Dina Cocea a vrut să se întoarcă în România.

A revenit, aşadar, în ţară, unde avea să urmeze o carieră teatrală remarcabilă, cu peste o sută de roluri în teatru, majoritatea la Teatrul Naţional din Bucureşti, numeroase roluri în film şi nenumărate înregistrări la teatrul radiofonic şi în televiziune.

În 17 ianuarie 1935, a debutat pe scenă în piesa de teatru „Adevăratul Iacob”, în rolul dansatoarei Yvette, alături de George Timică.

Dina Cocea va juca, de-a lungul carierei, alături de nume importante ale teatrului românesc, precum Ion Iancovescu, Lucia Sturdza Bulandra, Tony Bulandra, V. Maximilian, George Vraca, Fory Etterle. De asemenea, ea a colaborat cu regizori importanţi, cum au fost Sică Alexandrescu, Victor Ion Popa, Ion Sava.

În anul 1940, Dina Cocea a înfiinţat, împreună cu Fory Etterle, P. Nove şi Eugenia Zaharia, ”Teatrul Nostru”, unde a fost şi director între anii 1941-1949. Aici a elaborat un repertoriu de cea mai înaltă calitate, la care au colaborat cei mai mari actori ai scenei româneşti de atunci.

După 1949 a jucat la Teatrul Naţional din Bucureşti, unde îşi va desăvârşi cariera artistică, dând naştere, timp de câteva decenii, unor roluri de excepţie ale dramaturgiei clasice, româneşti şi universale.

Printre piesele în care a jucat se află ”Undeva într-o ţară sau complotul condamnaţilor”, de Virta Nikolai (1949), ”Invitaţie la castel”, de J. Anouilh (1958), ”Anna Karenina”, de Tolstoi (1961), ”Părinţii teribili”, de J. Cocteau (1968).

Alte roluri remarcabile sunt cel al reginei Elisabeta din „Maria Stuart” de F. Schiller – rolul la care a ţinut cel mai mult şi i-a adus cele mai mari satisfacţii – „Hoţii” de Schiller, „Tartuffe” de Moliere, „Doamna lui Ieremia” de Nicolae Iorga, „Din jale se întrupează Electra” de Eugene O’Neill, „Furtuna” de Ostrovski, pentru toate acestea fiind aplaădată pe scena Naţionalului bucureştean

Dina Cocea a acolaborat în realizarea unor personaje semnificative şi cu alte teatre, printre acestea aflându-se cele din ”Ferma”, de David Storey (Teatrul ”L.S. Bulandra” Bucureşti, 1975), ”Dublu joc”, de R. Thomas (Teatrul de Stat din Turda, 1980), ”Escapada”, de M. Velicikov (Teatrul ”Odeon” Bucureşti, 1983), ”Dulcile-amare bucurii” (Teatrul de Stat ”Victor Ion Popa” din Bârlad, 1988), ”Ana-Lia” (Teatrul Foarte Mic, A.T.F. Bucureşti, 1989),

Dina Cocea a scris şi textele pieselor ”Dulcile-amare bucurii” şi ”Ana-Lia”, precum şi piesa ”Ioana pe rug”, jucată la Teatrul ”George Bacovia” din Bacău în anul 1999.

Pe marele ecran, Dina Cocea avea să debuteze în anul 1934, în perioada pariziană a vieţii sale, într-un rol din filmul „La jeune fille d’une nuit”, iar în România, în anul 1939, în filmul „O noapte de pomină” (regia Ion Şahighian). A jucat apoi în filmele ”Cartierul veseliei” (regia Manole Marcus, 1964), „Neamul Şoimăreştilor” (regia Mircea Drăgan, 1964), ”Ciprian Porumbescu” (regia Gheorghe Vitanidis, 1972), „Ştefan cel Mare – Vaslui 1475″ (regia Mircea Drăgan, 1974), ”Muşchetarul român” (regia Gheorghe Vitanidis, 1975), ”Aurel Vlaicu” (regia Mircea Drăgan, 1977), „Iancu Jianu haiducul” (regia Dinu Cocea, 1980) şi ”Atac în bibliotecă” (regia Mircea Drăgan, 1992).

Ea a participat la alte numeroase înregistrări pentru teatrul naţional radiofonic şi teatrul de televiziune.

Dina Cocea a fost şi un cadrul didactic de excepţie, profesor universitar la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, unde a pregătit multe generaţii de actori remarcabili, printre studenţii săi aflându-se actori geniali precum Marin Moraru şi Gheorghe Dinică, dar şi personalităţi precum Sanda Manu, Valeriu Moisescu, Radu Penciulescu, Lucian Pintilie, Dumitru Dinulescu.

În perioada 1952-1962, ea a fost decan al Facultăţii de Teatru, apoi, începând cu anul 1956, a reprezentat România la congrese internaţionale sau la manifestări organizate de ONU şi UNESCO, iar între anii 1979-1989, a fost preşedinte al Asociaţiei Oamenilor de Artă din Instituţiile Teatrale şi Muzicale.

A avut şi o excelentă activitate eseistică şi publicistică, scriind numeroase articole de sinteză, critică şi cronică dramatică în presa de specialitate autohtonă şi străină.

Pentru acvtivitatea sa excepţională, Dina Cocea a fost distinsă, de-a lungul carierei sale, cu numeroase premii şi titluri.

Decernare premii . Decorarea actritei Dina Cocea de catre dr. Petru Groza.
5 februarie 1953

În anul 1953 a fost distinsă cu Ordinul Muncii clasa a II-a, „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”, în 1962 a primit titlul de Artist Emerit, iar în anul 1967 a primit Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.

Patru ani mai târziu era decorată cu Ordinul Meritul Cultural clasa I, „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.

În anul 1998, a fost distinsă cu Premiul UNITER pentru întreaga activitate.

În anul 2001, i-a fost acordat titlul de societar de onoare al Teatrului Naţional ”I.L. Caragiale” din Bucureşti, iar la 29 noiembrie 2002, Președintele de atunci al României Ion Iliescu, i-a conferit Dinei Cocea Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”.

La 26 noiembrie 2002, Dina Cocea, a fost onorată cum se cuvine, alături de actorul Colea Răutu, care şi-au sărbătorit împlinirea vârstei de 90 de ani în cadrul unei festivităţi emoţionante care a avut loc la Casa Capşa şi care a marcat, totodată, aniversarea a 150 de ani de la înfiinţarea Teatrului Naţional din Bucureşti.

Actrita Dina Cocea, la aniversarea zilei de nastere (90 de ani).

La 30 ianuarie 2003 i-a fost decernat titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică ”I.L. Caragiale” (UNATC), iar în anul 2006, seviciile poștale ale României, Romfilatelia, au pus în circulație o marcă poștală, cu valoarea nominală de 1,50 lei, purtând portetul actriței Dina Cocea, în seria „Mari actori români contemporani”.

Femeie extrem de frumoasă, Dina Cocea a fost curtată de bărbaţi importanţi ai vremii, fiindu-i atribuite relaţii apropiate cu baronul Manfred von Killinger, pe vremea când acesta a fost ambasadorul Germaniei în România şi cu liderul comunist Gheorghe Gheorghiu Dej.

Dina Cocea a fost căsătorită de trei ori, primul mariaj eşuat fiind cel din tinereţe, pe vremea când studia la Paris, însă marea iubire a actriţei a fost ultimul ei soţ, dirijorul Mihai Brediceanu.

Dina Cocea a murit la 28 octombrie 2008, cu doar o lună înainte de împlinirea vârstei de 96 de ani, în urma unui stop cardiac. A fost înmormântată cu onoruri militare la Cimitirul Bellu din Bucureşti.