La început de septembrie, când începe toamna, de obicei suntem nostalgici după vară şi, mai ales, după concediu. Dar, toamna cu ale ei minuni ne ia imediat gândul şi ne poartă spre delicii sezoniere precum strugurii si deliciosul must, dovleacul la cuptor, nucile încă verzi şi gutuile cu gustul lor inconfundabil. Nici peisajul nu se lasă mai prejos şi ne încântă cu culori de galben-ruginiu ale frunzelor care cad şi multitudinea de culori ale crizantemelor şi tufănelelor parfumate.
Numele lunii septembrie vine de la cuvântul latinesc, ,, septem’’, şapte, pentru că este a şaptea luna în calendarul roman. Echinocţiul de la data de 23 septembrie a marcat începutul toamnei calendaristice. În fiecare an, la începutul ultimei decade a lunii septembrie, în emisfera nordică, are loc echinocţiul de toamnă. Asta înseamnă că, toamna vine şi din punct de vedere astronomic şi bineînţeles „meteorologic”. De cele mai multe ori până în preajma acestei date vremea rămâne caldă şi stabilă, cu aspecte de vară însă sezonul rece îşi face simţită prezenţa tot mai mult. În vechime, pentru culturile arhaice care îşi guvernau activităţile după calendarul solar, echinocţiul prilejuia ritualuri specifice. În mănăstirea rupestră de la Şinca Veche, unde dacii avea un mare templu, se desfăşurau practici diverse pentru ca oamenii să se bucure de o iarnă uşoară, iar anul următor să fie roditor.
Obiceiurile toamnei cu prilejul recoltei sunt urmate de cele pentru asigurarea sporului anului următor. Anul agricol propriu zis se sfârşeşte la Sfântul Dumitru iar la Sfântul Andrei, pe 30 noiembrie se încheie toamna calendaristică.
Sfântul Dumitru se sărbătoreşte la 26 octombrie şi este considerat patronul păstorilor şi stăpânul iernii ce-o să vină. Tot la Sfântul Dumitru, se împart mâncăruri pentru pomenirea morţilor precum colivă, covrigi, lapte, mere, nuci, must, toate împreună cu lumânări aprinse.
Noiembrie este luna de răspântie a tradiţiilor. Sfântul Apostol Andrei este sărbătorit pe data de 30 noiembrie. La noi în ţară, numele Apostolului Andrei este legat de lupi. Tradiţia spune că Apostolul ar fi fost însoţit şi călăuzit de un lup. Se spune ca el a fost un simbol al sanctuarelor dacice, fiind adorat cu sfintenie, tainicul Lup alb fiind considerat capetenia lupilor. Unele legende uitate spun ca Lupul Alb a fost alaturi de daci la căderea Sarmizegetusei, că spiritul Lupului Alb l-ar fi vegheat pe Apostolul Andrei prin pustia Dobrogei, până la peştera care avea să-i ofere adapost.
Dar pâna la Sfântul Andrei mai este vreme. Să revenim în prezent şi să ne bucurăm şi anul acesta de bogăţiile toamnei, de parfumurile şi culorile ei şi să nu uităm să înălţăm rugăciune de mulţumire şi de ocrotire, pentru bunul rod al pământului!
Iuliana Gheorghe
