Adevăr şi fantezie

În celebrul său discurs europenis de la Zürich, din 1946, Churchill a afirmat că „dacă [unitatea europeană] va fi bine construită, ea va face forţa materială a unui singur stat mai puţin importantă”. Realitatea a rămas mai prejos decât ambiţia lui Churchill. Însă ideea „metodei comunitare”, care s-a materializat prin instituţionalizarea Comisiei Europene (CE), i-a asimilat teza potrivit căreia pulsiunea hegemonică a marilor puteri ar trebui să facă loc unui dialog mai colegial între state şi bazat pe respectarea legislaţiei comune. Rolul CE a fost timp de decenii acela de a garanta un spaţiu de egalitate între state şi de a avea iniţiativa legislativă în numele „interesului general al Uniunii”. Numai că în 2014, când Barroso îl lasă locul lui Juncker, UE a devenit o creatură aproape de nerecunoscut. Începând din 2009, odată cu Tratatul de la Lisabona şi cu criza financiară, Comisia şi-a pierdut influenţa în favoarea Consiliului European. Am avut mai puţină generozitate europeană  şi mai mulkt egoism din partea marilor state. Mai puţină egalitate şi mai mult directorat. Iniţiativa legislativă, care a redundat în noi tratate interguvernamentale – Tratatul Bugetar, Tratatul asupra Mecanismului European de Stabilitate, Tratattul Uniunii Bancare -, se află în prezent în Consiliul European, dominat de Berlin. În afara dorinţei de a răpi Băncii Centrale Europene a lui Mario Draghi meritul de a fi îndepărtat zona euro de prăpastia iminentă, Barroso confundă noile competenţe ale CE cu mai multă putere, în condiţiile în care în realitate aceste competenţe consfinţesc supunerea instrumentală a Comisiei Europene faţă de scenariul Consiliului şi a respectivului directorat. Juncker a moştenit o Comisie Europeană slăbită, fără lumină proprie, în cadrul unei Uniuni disfuncţionale şi tot mai încâlcite. Europenii au nevoie de speranţă pozitivă pentru a depăşi criza. Înlocuirea mantiei diafane a fanteziei cu aerul proaspăt al adevărului faptic ar putea fi un  bun început.

Sursa: DIÁRIO DE NOTÍCIAS, Portugalia

Traducerea şi adaptarea: Iulia Baran