Revistele oficiale ale Societăṭii de Radiodifuziune – Radiofonia, Radio Adevărul, Radio România, Radio Universul – au fost nu numai mijloacele sale de propagandă, dar ṣi oglinda instituṭiei care îṣi serbează naṣterea la 1 noiembrie.
Ziua de 1 noiembrie era, ca ṣi acum, prilejul festivităṭilor, bilanṭurilor ṣi planurilor de viitor. Progresele spectaculoase, perfecṭionările ṣi prefacerile legate de acest mijloc de comunicare erau înfăṭiṣate beneficiarilor ei în pagini sărbătoreṣti. Cel puṭin din punctul de vedere al miṣcării lumii radiofonice, România mergea în pas cu Europa. O statististică publicată în gazeta Radio Universul din 1936 preciza că în 1926 erau în Europa 119 posturi de radiodifuziune, fără a socoti ṣi URSS-ul; zece ani mai târziu se ajunsese la 283 de posturi, printre care bineînṭeles ṣi cele româneṣti.
În „anii socialismului” ziua de 1 noiembrie avea să fie cu desăvârṣire „uitată” în revistele Radiodifuziunii ṣi apoi Radio-Televiziunii, de parcă ar fi fost doar o sărbătoare inventată de „regimul burghezo-moṣieresc”. Interviurile despre planuri ṣi realizări făcute cu directorii instituṭiei ṣi ṣefii de programe, paginile de mândrie comemorativă, de sentimentale opinii ṣi de săltăreṭe aprecieri rămăseseră departe, în istoria interbelică. Dar, vorba inginerului Emil Petraṣcu din 1933: Lumea radiofonică e în continuă mişcare, ea se preface necontenit; mereu experimentează, mereu perfecţionează şi tinde pe toate domeniile să creeze şi să aducă un aport nou pentru satisfacerea năzuinţelor şi sensibilităţii omului modern…
Cu un „aport nou” se reia ṣi acum tradiṭia sărbătoririi celor 86 de ani de la naṣterea Societatăṭii de Difuziune Radio-telefonică din România…
Drumuri noi în Radiodifuziunea Română. De vorbă cu dl. Dan Sărăṭeanu, director general, 1937
„Consiliul de Administraṭie al Societăṭii, în ṣedinṭa de la 29 octombrie, a dat deplină încuviinṭare pentru crearea postului de la Chiṣinău care va funcṭiona sub denumirea de „Radio Basarabia„, pe lungimea de undă 291,2 m ṣi cu o putinṭă de 20 Kw. […] În continuarea programului nostru de investiṭiuni, ne preocupă înfiinṭarea de studiouri la Iaṣi ṣi Cluj. […]
Pentru cunoaṣterea activităṭii Radiodifuziunii Române ṣi pentru extinderea propagandei naṭionale dincolo de frontiere, se va înlesni intensificarea acṭiunii Serviciului de Studii ṣi Propagandă prin toate mijloacele puse la îndemână de realizarea tehnicei moderne: radio, cinematografie, fotografie, reclame luminoase, presă, broṣuri. […]
Conducerea actuală a Societăṭii, înṭelegând că tot acest program de activitate trebue realizat cu un personal atent selecṭionat, pregătit ṣi cu râvnă la muncă, a acordat funcṭionarilor o echitabilă încadrare ṣi salarizare după normele stabilite de noul regulament. S-a organizat un serviciu de Asistenṭă medicală gratuită ṣi s-au obṭinut pentru funcṭionarii noṣtri carnete cu 50% reducere CFR.
Aplicarea noii legi a radiodifuziunii ne-a îngăduit să înfăptuim în ultimele luni ṣi un însemnat program de investiṭii tehnice, iar rezultatul reorganizării Societăṭii este sporirea numărului de abonaṭi ṣi ameliorarea emisiunilor.”
[Revista Radifonia, 14 noiembrie 1937]
Anul comemorativ al Radiodifuziunii Române, 1938
„Anul acesta Societatea de Radiodifuziune din România şi întreaga radiofonie românească comemorează un deceniu de existenţă.
În ianuarie 1928 a fost constituită Societatea de Difuziune Radio-telefonică din România, cum se intitula pe atunci societatea nostră de difuziune.
În luna martie a aceluiaṣi an s-au pus bazele instalaṭiunilor tehnice ṣi s-a pregătit amenajarea studioului, iar în noiembrie 1928 au început emisiunile cu un post provizoriu. Însemnătatea acestei comemorări nimeni nu o poate aprecia mai bine decât noi, auditorii cari au urmărit zi cu zi dezvoltarea Radiodifuziunii în România, cari au simṭit toate durerile pricinuite de intemperiile vremii ṣi a unei mentalităṭi nepregătite încă pentru epocala intervenṭie a veacului nostru.
Anul 1928 a însemnat o sforṭare făcută de o mână de oameni entuziasmaṭi de un strălucit succes al ṣtiinṭei pentru înjghebarea unei organizaṭiuni radiofonice la noi în ṭară. Ca întotdeauna, începutul a fost ṣi de data asta foarte greu. Pe lângă dificultăṭile de ordin pecuniar care se puneau în calea realizării unui asemenea proect, trebuiau învinse ṣi numeroase prejudecăṭi. […] Marele public habar n-avea de radio. Cazul doamnei care, la o „demonstraţie„ radiofonică, cerea să se deschidă fereastra pentru ca undele să poată pătrunde mai uşor până la cutiuţa misterioasă, este pe cât de autentic, pe atât de caracteristic pentru mentalitatea publicului de atunci.
Se înṭelge de la sine că Societatea noastră de Radiodifuziune va comemora acest eveniment într-un cadru cu totul impunător, editând ṣi un volum festiv cu acest prilej. De asemenea, se vor organiza ṣi multe alte festivităṭi.
Iată-ne deci la sfârṣitul unui deceniu radiofonic, la cotitura unui drum nou în evoluṭia radiofoniei româneṣti. A fost un drum foarte anevoios pe care a trebuit să-l parcurgă această invenṭie în România, în cursul celor zece ani trecuṭi. Acum însă, când ne aflăm la prima mare cotitură, putem spune cu cea mai fermă convingere: am învins tot ce a fost mai greu; de acum înainte drumul va fi neted ṣi parcurs cu energie, de-a dreptul spre ṭintă.”
[Revista Radio Adevărul, 6 februarie 1938]
Aniversare amânată, 1938
„După cum am anunṭat ṣi în numărul nostru trecut, aniversarea jubiliară de 10 ani a Societăṭii de Radiodifuziune a fost amânată. Sărbătorirea se va face într-un cadru festiv, odată cu intrarea în funcṭiune a noului post românesc Radio Basarabia.”
[Revista Radio Universul, 5 noiembrie 1938]
Săptămâna Radiodifuziunii Române, 1939
„Săptămâna trecută a fost pe drept cuvânt săptămâna Radiodifuziunii Române. A fost începută cu prezenṭa la microfon a domnului Constantin Argetoianu, preṣedintele Consiliului de Miniṣtri care a adresat ṭării acel vibrant apel la ordine, împăciuire, înṭelepciune, care va stărui multă vreme în atenṭia tuturor românilor conṣtienṭi. Prin cele patru posturi naṭionale – Radio România, Radio Bucureṣti, Radio Basarabia ṣi emiṭătorul experimental pe unde scurte – s-a semănat pe tot întinsul ṭării, în toate casele ṣi în toate minṭile treze, cuvântul adevărului ṣi al bunei învoiri. Iar emisiunile pentru străinătate au împărtăṣit lumii, în ṣase limbi europene, gândul ṣi hotărârea primului ministru.
Radiodifuziunea Română, împlinindu-ṣi datoria, a slujit ṣi de această dată obṣtea naṭională ṣi apărarea sufletească a ṭării, înlesnind comunicarea directă, vie, hotărâtoare, între cel dintâi purtător al răspunderilor publice ṣi popor.”
[Revista Radio Adevărul, 14 octombrie 1939]
Cel mai rapid mijloc de comunicare, 1939
„Radiodifuziunea privită din punctul de vedere al funcṭiunii sale sociale s-a dovedit încă de la începuturile ei cel mai de seamă mijloc de legătură între factorii de răspundere ai vieṭii de Stat ṣi massele populare, cel mai eficace scut al ordinei, cel mai răsunător îndemn al îndeplinirii datoriei, cel mai rapid mijloc de comunicare între centru ṣi periferie… Lor li se alătură o nesfârṣită serie de foloase în legătură cu toate manifestările spiritului.”
[Revista Radio Adevărul, 5 noiembrie 1939]
