În mai 1925 Pierre de Fleurieu, fost ofiṭer de aviaṭie în război, creatorul primei Linii Aeriene Franco-Române, împreună cu Lucien Fabre, inginer, semnaseră la Bucureṣti un contract pentru înfiinṭarea unei fabrici de avioane care să asambleze aparate venite din Franṭa. Au luat contact mai întâi cu Astra din Arad care producea material feroviar. Directorul, Andrei Popovici, le era cunoscut: comandase în primul război Grupa 2 de aviaṭie franceză. Halele din Braṣov ale Astrei, cu utilaje ṣi personal specializat, au fost nucleul uzinei Industria Aeronautică Română fondată ca societate pe acṭiuni la 1 noiembrie 1925. Întreprinderea avea să construiască decenii la rând avioane ṣi motoare româneṣti comparabile cu cele occidentale. În zilele noastre produce elicoptere IAR 316 B Alouette ṣi IAR 330 L Puma.
Arhiva de istorie orală păstrează câteva mărturii interesante ale unor foṣti angajaṭi care au lucrat de-a lungul timpului la uzinele din Braṣov ori au pilotat avioanele IAR. Fragmentele selectate sunt din interviuri cu Eugen Manolescu, Alexandru Sain ṣi Constantin Manolache, realizate de Octavian Silivestru în anii 1995, 2000 ṣi Silvia Iliescu, în 2004.
Eugen Manolescu: „Toată lumea dătea un examen şi o probă…”
„În anul 1938 când m-am angajat la IAR fabrica era modernizată, adică avea hangare separate pentru producţia de celule şi hangare separate şi ateliere separate pentru fabricaţia de motoare. La data respectivă, am fost angajat la fabrica de motoare, atelierul de prelucrare a motoarelor, ca inginer începător, bineînţeles. […] Fabrica de motoare se compunea dintr-un atelier de fabricaţie a pieselor, care avea circa 600 de angajaţi, un atelier de montaj al motoarelor, un atelier de turnătorie a pieselor de aluminiu, un atelier de tratament al pieselor şi un atelier de probe al motoarelor şi al subansambelor de motoare. Plus o sculărie care cuprindea numai maşini speciale de realizare a sculelor pentru necesităţile fabricaţiei […].
La data respectivă în IAR existau 70 de ingineri. Fiecare nou angajat era supus unei probe, unei probe pentru ingineri, de trei luni de zile, la care se analizau rezultatele probelor date de Comisia de direcţie şi se fixa la sfârşit şi încadrarea şi salariul, care era la vremea respectivă, în 1939, era de inginer începător de circa 10.500 de lei pe lună.
Comparativ cu alte ramuri economice, eraţi mai bine plătiţi?
Eram foarte bine plătiţi la vremea respectivă! La vremea respectivă, un asistent la Plitehnică avea cam 4500 de lei pe lună. […] Toată lumea avea de dat o probă. Cele mai grele erau, după părerea mea, probele de muncitori. Probe practice, pe meserie, de strungar, de ajutor, încât trebuia să fie aproape artist ca să… după rezultatul probei îi fixa salariul.”
Alexandru Sain: „Am fost repartizat ucenic…”
„În vara lui 1939, prin relaţiile de familie am aflat că se dau examene, în iulie sau iunie, nu mai ştiu exact, la I.A.R. la Braşov. […] Am dat examen, l-am reuşit, l-am luat. […]
Am fost încadrat în anul I de ucenicie. Ni s-au făcut vizite medicale, o vizită complexă, începând cu plămânii, urechile, reflexele. Am fost repartizat ca ucenic la atelierele de montaj motoare. […]
Într-o zi programul era: scularea de dimineaţă, la ora şase. Până la 6.30 era spălarea, curăţenia. Între 6.30-6.45 aranjarea dormitoarelor: scuturarea cearşafului, păturii şi aşa mai încolo… aranjatul patului. Erau dormitoare mai mari şi mai mici, unele de zece persoane, paturi simple, nu duble. Altele erau de 20, depinde cât era de mare. Aveam pavilioane vechi. Pe parcurs, mai departe, s-au construit nişte pavilioane noi, care de-acum aveau alte dotări, ceva mai bune – aia nu însemnă că am fi locuit câte doi în cameră, tot aşa eram repartizaţi, de opt sau zece! […]
De la 7 la 7.30 mergeam la cantină, serveam micul dejun ce era compus din ceai şi nu ştiu ce altă gustare ne mai da. […] Ne duceam în fabrică, la ora 8 trebuia să intrăm în ateliere. În ateliere eram repartizaţi la unul sau la altul din lucrători. Eu am avut norocul – spun norocul! – de la început să intru pe mâna unui ungur, ce îl chema Covaci Bela. Foarte bun meseriaş. Un om şi vesel şi… şi haios şi brutal în acelaşi timp. Avea o brutalitate de-asta veselă. […] Trebuia să mă asigur că toate elementele de ansamblare merg uşor şi bine, astea au fost primele lucrări ce le-am făcut. Şi le-a plăcut foarte mult că eram foarte îndemânatic, de altfel. […]
Ce ne-a obligat – că eram oameni veniţi din diverse medii – ne-a obligat de la început să avem o anumită ţinută vestimentară şi condiţie de curăţenie, ca ins să nu vii la lucru nu ştiu cum… Aveam salopete, eram obligaţi să nu venim cu pantofii murdari, nu de-a dat voie cu căciulă în fabrică, bască sau şapcă. Şi, dincolo de ţinuta noastră, eram obligaţi să ţinem locul de muncă, bancul, menghina, curate, spălate cu benzină… În fiecare sâmbătă menghina curăţită cu şmirghel, vopsit cu negru dacă era nevoie să… se exfolia vopseaua, sau ştiu eu, era ciobită pe menghină. Bancurile erau acoperite cu folie de aluminiu, tablă. Această tablă o luam şi o curăţam, o curăţam cu şmirghel. Ba încă îi făceam şi înflorituri cu şmirghelul, să arate mai… asta a plăcut în mod deosebit şi noi, ucenicii care eram în acest atelier… – eram repartizaţi vreo patru inşi – făceam întrecere între noi, care are bancul mai plăcut!”
Constantin Manolache: „Să fim pregătiţi pentru a deveni piloţi de război”
„După ce-am terminat zborurile în simplă comandă, ca elev, pe avionul Flit, a trebuit să ajungem la Centrul Militar de Pilotaj de la
Buzău, la Bobocu mai bine zis, de lângă Buzău, unde am executat unele zboruri pentru perfecţionare. Am zburat [pe] alte tipuri de avioane care ne-au ajutat să fim pregătiţi pentru a deveni piloţi de război. Piloţi de război, ce însemna? În situaţia noastră de atunci era să ajungem să zburăm pe IAR-ul 80! Ăsta era avionul de vânătoare care exista în dotarea aviaţiei militare şi de fiecare dată pe aerodroamele [pe] care zburam, pe tipurile de avioane [pe] care zburam, era totuşi o ambiţie din partea noastră să ne însuşim cât mai bine tehnica de pilotaj pe avioanele respective, să ne însuşim cât mai bine în a rezolva anumite situaţii critice, să devenim într-adevăr piloţi de război.”
I.A.R. 80 – Video: Youtube
[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]http://www.youtube.com/watch?v=JejJAuw89fM[/youtube]
