“Mi se pare că trăim din nou zilele de după revoluţia din 1989”, ne spune scriitorul român Florin Bican apropo de alegerea lui Klaus Iohannis în funcţia de preşedinte al României. ”Sentimentul de libertate şi de speranţă care a cuprins mulţimea este acelaşi. Marţi, în Ungaria şi Cehia vor avea loc mari demonstraţii în favoarea democraţiei – poate că după 25 de ani de la căderea comunismului suntem din nou martorii unei schimbări în această parte a Europei”, adaugă Bican.
”Aceasta este revoluţia în versiunea 2.0”, am auzit acum trei zile în Piaţa Universităţii din Bucureşti, în noaptea euforică de după alegeri. Fraza era rostită de un băiat prea tânăr ca să îşi amintească de revoluţia care a dus la căderea lui Ceauşescu, în timp ce îşi făcea un selfie cu prietenii în faţa crucii ridicate în amintirea celor căzuţi în decembrie 1989.
De ce victoria unui candidat asupra altuia – cel mai normal lucru într-o democraţie – este simţită şi trăită de milioane de români ca o revoluţie?
Răspunsul la această întrebare se ascunde, probabil, în primul mesaj public al preşedintelui nou-ales, care a scris duminică noapte pe Facebook: Ne-am luat ţara înapoi.
Să trăieşti cu sentimentul că ţara ţi-a fost confiscată, că în spatele faţadei democraţiei se află puternice jocuri de culise, care dictează regulile jocului, este un sentiment cunoscut de mulţi oameni din Europa de Est. În România, ca şi în Bulgaria, cei 25 de ani de tranziţie au fost chinuitori. Speranţele legate de schimbare, plătite cu sângele eroilor revoluţiei, au fost repede risipite, fiind înlocuite de dezamăgire şi de neîncrederea că se mai poate ceva schimba în bine.
Oponentul lui Iohannis, premierul de 42 de ani Victor Ponta, căsătorit cu frumoasa eurodeputată Daciana Sârbu (fiica unui important coleg de partid), a fost suţinut în campanie de întreaga maşinărie de stat şi de numeroase mijloace de informare în masă.
Ponta a avut totul, dar a făcut o greşeală de neiertat, care ameninţă să pună capăt întregii sale cariere. Unde a greşit?
A permis ca mulţi oameni să simtă că statul nu le (mai) aparţine şi că actualii conducători sunt vinovaţi de aceasta. Catalizatorul acestui sentiment au fost românii din afara graniţelor. Oamenii care au părăsit ţara în toţi aceşti 25 de ani din cauza condiţiilor umilitoare de trai s-au simţit din nou dispreţuiţi de statul român, deşi se aflau la sute sau mii de kilometri distanţă.
Încă de la primul tur de scrutin, românii din străinătate au fost obligaţi să aştepte la cozi uriaşe, după ce au călătorit zeci sau sute de kilometri pentru a ajunge la secţiile de votare.
Social-democraţii, urmaşii foştilor comunişti, nu au fost niciodată populari în afara graniţelor, şi au existat semnale că autorităţile au limitat cu bună-ştiinţă numărul secţiilor din străinătate. Problemele cu votul din străinătate la primul tur, cel din 2 noiembrie, l-au costat fotoliul pe ministrul de externe Titus Corlăţean, care a preferat să ia vina asupra sa în încercarea de a-l exonera pe premierul-candidat Victor Ponta. Acesta din urmă a refuzat să înfiinţeze secţii de votare în plus între cele două tururi de scrutin, şi pe 16 noiembrie situaţia a fost şi mai dramatică. La Munchen, de exemplu, oamenii au început să se aşeze la coadă la secţia de votare de sâmbătă seara, cu 12 ore înainte de începerea zilei de vot; la Paris, alegătorii nemulţumiţi care nu au apucat să voteze până la ora 21.00 au fost îndepărtaţi cu forţa de la către jandarmeria franceză, care a folosit şi gaze lacrimogene.
În timp ce mass media apropiate puterii nici nu au menţionat modul de votare în străinătate, sau dacă au făcut-o, au afirmat că nu mai sunt cozi, reţelele sociale au explodat, pur şi simplu. A mai pus gaz peste foc şi noul ministru de externe Теоdor Meleşcanu, care a rămas în funcţie doar o săptămână. Acesta a declarat că mulţi români s-au dus intenţionat în excursie în străinătate în ziua votului, ca să producă cozi, apoi şi-a sfătuit conaţionalii aflaţi la Viena să se plimbe până la Bratislava sau Brno, dacă îi dernjează cozile de la ambasada României din Austria.
Rezultatul a fost o neaşteptată mobilizare şi un activism social care au dus la o participare la urne de 62%, ceea ce a permis candidatului aflat pe locul al doilea în primul tur să recupereze şi depăşească cele 10 procente în favoarea lui Ponta.
Rolul-cheie a fost jucat de reţelele sociale, datorită cărora românii aflaţi la coadă în străinătate au reuşit să-şi convingă conaţionalii din ţară că ei îndură un tratament lipsit de respect în încercarea de a-şi exercita dreptul constituţional la vot. Rezultatul a fost o avalansă de informaţii şi fotografii împărtăşite pe Facebook, care au anihilat dezinformările unor medii tradiţionale (televiziunile), făcându-le să arate jalnic. În furia sa, unul dintre comentatorii televiziunii Аntena 3, apropiată de putere, a pus rezultatul votului pe seama unei “spălări pe creier în masă” cu ajutorul Internetului.
Aceeaşi televiziune, al cărei proprietar se află în închisoare pentru spălare de bani, este unul dintre cei mai mari critici ai Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), care a reuşit să pună sub anchetă şi să condamne la închisoare un număr însemnat de foşti politicieni, în frunte cu îndrumătorul de doctorat al lui Victor Ponta – fostul premier Adrian Năstase.
Una din cele mai mari temeri a oponenţilor lui Ponta era, dealtfel, că după alegerea lui ca preşedinte, colegii săi de partid ar urma să frâneze procesele anti-corupţie, ei fiind cel mai mult în vizorul DNA. Legea amnistiei, care ar fi protejat de răspundere numeroşi politicieni, a fost propusă în Parlament şi se aştepta momentul potrivit pentru a fi votată.
În cadrul unei dezbateri electorale televizate, Klaus Iohannis a propus oponentului său o reuniune extraordinară a Parlamentului care să respingă acest proiect de lege chiar îninte de al doilea tur de scrutin, dar propunerea i-a fost respinsă. Proiectul de lege a fost până la urmă respins de Parlament după alegeri, cu doar un vot împotrivă. S-a văzut că majoritatea deputaţilor – care înainte de alegeri erau susţinători ai legii amnistiei – au trăit un neaşteptat ”catharsis” după alegerea lui Iohannis, fiind acum de părere că locul corupţilor este la închisoare.
Acest lucru poate fi considerat şi primul succes al lui Iohannis. Deşi îşi va lua în primire funcţia abia la sfârşitul anului, prima solicitare a noului preşedinte ales a fost tocmai respingerea acestui proiect de lege de către parlament, şi toţi deputaţii, de la toate partidele, s-au solidarizat cu el.
Fără îndoială, succesele justiţiei române în lupta cu corupţia şi angajamentele politice clare ale noului preşedinte de a continua în aceeaşi direcţie nu au trecut neobservate la Comisia Europeană, fapt ce aruncă acum mingea în curtea Bulgariei, care şi ea este monitorizată la capitolul justiţie.
De aceea să reflectăm dacă nu cumva şi noi avem nevoie de propria “revoluţie versiunea 2.0” – concept creat de managerul Google Wael Ghonim, de origine egipteană, care explică: “Puterea oamenilor este mai mare decât oamenii aflaţi la putere”. O revoluţie în care, folosind instrumentele democraţiei, cetăţenii cer o justiţie activă şi o luptă reală împotriva corupţiei.
Traducerea: Ruxandra Lambru
TRUD (Bulgaria) – 19 noiembrie 2014
Puteti accesa mai multe materiale din aceasta categorie abonandu-va la buletinul “Romania vazuta din Strainatate”.
Pentru a primi o oferta personalizata puteti vizita Oferta RADOR sau va rugam sa ne contactati prin departamentul nostru de vanzari:
Iuliana Gheorghe Tel: 0756.079.558 sau 021.303.1608, e-mail: iuliana.gheorghe@radioromania.ro
