Atunci când vor să-şi facă o idee despre starea economiei, analiştii economici studiază evoluţia Produsului Intern Brut sau a altor indicatori precum rata şomajului sau a inflaţiei. Ceea ce nu ştim este că au în vedere şi alte criterii mai puţin obişnuite, cum ar fi vânzările de ruj, preţul hamburgerilor sau cutiile de carton. Economiştii argumentează că suntem ceea ce cumpărăm. Şi oricât ar părea de ciudat, se pot face predicţii economice solide pe baza produselor pe care noi le aruncăm în coşul de cumpărături, ele putând fi considerate indicatori economici. Nu toţi indicatorii de acest gen au aceeaşi acurateţe. Unii sunt mai utili, alţii mai puţin, dar cu toţii furnizează informaţii preţioase, dincolo chiar de sfera economică.
Rujul şi lacul de unghii
Unul dintre cei mai bizari indicatori la care economiştii recurg este conexiunea dintre vânzările de ruj şi piaţa de capital. În timpul perioadei de recesiune din 2001, compania de cosmetice Estee Lauder a înregistrat o creştere spectaculoasă a vânzărilor de ruj. Fostul preşedinte Leonard Lauder a numit acest lucru „indicatorul ruj”, explicând faptul că femeile caută obiecte de lux mai mici atunci când banii nu le permit investiţii serioase.
Se pare că a avut dreptate doar pe jumătate. Femeile îşi îndreaptă într-adevăr atenţia spre astfel de lucruri atunci când economia slăbeşte, dar un rol important îl au totuşi tendinţele din modă. În timpul recesiunii din 2008, de exemplu, vânzările ruj au scăzut deopotrivă cu alte produse, dar cele de lac de unghii au explodat, crescând cu 65% până în 2011.
Cu cât perioada de recesiune este mai lungă, însă, aceşti indicatori nu mai reuşesc să ofere o imagine clară şi vânzările scad, indiferent de impulsurile de moment.
Coca-Cola
Coca-Cola este cel mai mare angajator privat din Africa, iar băuturile sale răcoritoare sunt ieftine şi uşor accesibile chiar şi în cele mai sărace zone rurale. Cola este atât de populară în Africa – 36 de milioane de sticle sunt vândute anual – încât compania a identificat o legătură directă între vânzări şi stabilitatea politică din ţările africane.
Când Kenya s-a confruntat cu violenţele post-electorale din 2008, vânzarile de Cola au scăzut simţitor. După ce situaţia s-a stabilizat, livrările au putut fi făcute din nou cu uşurinţă. În ţările cele mai afectate de instabilitate, cum ar fi Somalia şi Eritreea, compania nu reuşeşte să înfiinţeze fabrici de îmbuteliere, pentru că acestea sunt supuse atacurilor piraţilor şi ale forţelor de gherilă.
Acest indicator nu funcţionează la fel de bine în America de Nord sau în Europa Occidentală, unde gusturile, în continuă schimbare şi preţurile ridicate influenţează diferit vânzările de băuturi răcoritoare.
Burgerii
În 1986, redactorii de la The Economist au găsit o modalitate inedită de a măsura puterea de cumpărare, comparând preţul unui Big Mac de la MacDonald’s în diferite ţări. Exerciţiul s-a dovedit util, dacă nu un mod chiar foarte precis de a face previziuni despre cursul monedelor, supraevaluat sau subevaluat în raport cu doalrul american.
Iată cum funcţionează această teorie: în 2011, preţul unui Big Mac în China era de 2,27$ faţă de 4,07$ în America. Potrivit analizei, yuanul chinezesc era subevaluat cu 44% faţă de dolar. În Brazilia, în schimb, un Big Mac era cu 51% mai scump decât în America, ceea ce însemna că realul era o monedă supraevaluată la nivel global.
În timp, spune teoria, cursurile de schimb ar trebui să evolueze în direcţia egalităţii puterii de cumpărare, o informaţie vitală pentru cei care tranzacţionează pe FOREX sau pe pieţele străine. Totuşi, The Economist s-a grăbit să precizeze că preţul Big Mac este influenţat şi de alţi factori, cum ar fi salariile şi nivelul de trai, care variază foarte mult în ţările în curs de dezvoltare.
Western Union
Pentru milioane de muncitori migranţi din toată lumea, Western Union este cea mai rapidă, simplă şi de încredere modalitate de a trimite bani familiilor de acasă. Compania înfiinţată încă de pe vremea telegrafului, în 1851, este atât de populară încât încasările sale au devenit unul dintre cele mai precise instrumente de stabilire a tendinţelor globale din domeniul migraţiei.
În 2003, de exemplu, Western Union a încasat mai mult de jumătate din veniturile sale de la imigranţii din SUA care trimiteau bani în Mexic sau El Salvador. Până în 2013, doar 30% dintre venituri mai proveneau din SUA, însă au crescut transferurile din Brazilia, Chile sau Malaezia. Şi pentru că foarte mulţi imigranţi lucrează ilegal, documentele Western Union au devenit şi o bază de analiză a fenomenului real al migraţiei
Lenjeria intimă a bărbaţilor
Acest indicator bizar a fost născocit chiar de fostul preşedinte al Federal Reserve Alan Greenspan, supranumit şi „oracolul” pentru abilitatea sa deosebită de a lua corect pulsul economiei SUA. Potrivit presei, Greenspan avea o serie de indicatori economici preferaţi, printre care tendinţele de pe piaţa curăţătoriilor chimice (un moft pe care oamenii şi-l permit în vremuri de prosperitate, credea el) şi, mai ciudat, vânzările de lenjerie intimă bărbătească. Graficele din ultimele decenii, arată că vânzările de lenjerie intimă pentru bărbaţi sunt constante. Bărbaţii nu cheltuiesc sume mari pentru aceste obiecte şi nici nu o fac precum femeile, în raport cu moda. Ei cumpără lenjerie numai şi numai atunci când au nevoie. Aşadar, din moment ce lenjeria intimă bărbătească se află la polul opus luxului, Greenspan a afirmat că orice scădere a vânzărilor în acest sector al strictei necesităţi anunţă că veniturile scad cu siguranţă şi ele.
Cutiile de carton
Cutiile de carton sunt indispensabile transportului comercial. Orice produs, de la pantofi, conserve, mingi de tenis până la becuri, este transportat în carton ondulat. Având o răspândire atât de largă, acesta a devenit un adevărat indicator economic al performanţei comerciale.
Iată în ce fel: consumatorii au la un moment dat mai mulţi bani şi decid, de exemplu, să cumpere mai multe şosete. Magazinele văd că stocul se apropie de zero şi comandă mai multe şosete de la fabrici.
Pentru că livrările cresc, fabricile achiziţionează mai multe ambalaje. Şi cum cartonul e universal ca ambalaj, nefiind specific unei anumite industrii, creşterea comenzilor pentru cutii devine implicit un semnal al creşterii consumului.
Graffiti
Într-un experiment din 1969, un celebrul psiholog de la Stanford a parcat câte o maşină avariată în două cartiere: unul urban, dar cunoscut pentru veniturile mici ale populaţiei şi unul suburban, de clasă mijlocie. În cartierul urban, unde zona era plină de graffiti şi geamuri sparte, maşina a fost vandalizată şi lasată goală după câteva ore. În suburbie, maşina a rămas neatinsă mai mult de o săptămană, până când cercetătorul a spart chiar el un geam, ceea ce a atras ulterior hoţii.
Doi criminalişti au venit apoi cu o teorie „a geamurilor sparte” care sugera o metodă de a reduce criminalitatea: înăsprirea pedepselor pentru delicte minore precum sărirea gardurilor va determina o scădere a cazurilor mai grave, de furt sau de crimă. Aceasta a fost implementată şi a avut succes în oraşe ca New York-ul în timpul mandatului lui Rudolph Giuliani. Aşadar, zonele rău famate sunt tocmai acelea unde abundă semne ale neglijenţei şi neimplicării autorităţilor, nivelul de trai fiind un factor secundar.
Sindromul Ikea
Atunci când mergeţi într-un magazin precum Ikea, vi se pare că alegerea obiectelor va reflecta stilul şi gusturile dumneavoastră personale. Şi totuşi, după o săptămână, faceţi o vizită unui prieten şi remarcaţi că are aceleaşi perne decorative şi aceleaşi draperii noi ca şi dumneavoastră. Se pare că alegerile noastre nu mai sunt atât de personale şi sunt influenţate de gusturile colective, într-o lume globalizată care ne transformă în statistici.
Un scop de atins pentru anul viitor? Să devenim fiecare o anomalie statistică. Mai este oare posibil?
Surse: The Economist, Mashable.com
Traducerea şi documentarea: Bianca Ioniţă
