LIBERATION (Franţa), 9 februarie 2015 – Diplomaţie. Protestant aparţinând micii minorităţi germane, noul preşedinte doreşte să relanseze legăturile de prietenie cu Franţa. „Atipic” este cuvântul cel mai des folosit pentru a-l descrie pe noul preşedinte român, care a sosit la Paris marţi, pentru prima sa vizită oficială în străinătate. Klaus Iohannis nu este un român ca mulţi alţii. Reprezentant al micii minorităţi germane aflate încă în ţară, el este protestant, într-o ţară cu 90% ortodocşi. A intrat în politică aproape din întâmplare, atunci când, la începutul anilor 2000, acest fost profesor de fizică a devenit primar al Sibiului, un oraş medieval din Transilvania. Deşi (oraşul) era practic în ruină, el l-a transformat în mod spectaculos. După paisprezece ani ca primar, Klaus Iohannis a intrat în „politica mare” şi a câştigat, în pofida tuturor aşteptărilor, prezidenţialele din noiembrie, învingându-l pe prim-ministrul social-democrat Victor Ponta.
Proiecte. Dar poate fi repetat succesul unui oraş cu 150.000 de locuitori, la scara unei ţări cu 20 de milioane de cetăţeni? Proiectele sunt măreţe: reforma constituţională şi politică, refacerea infrastructurii şi a altor sectoare-cheie, cum ar fi educaţia sau sistemul de sănătate (afectat de exodul medicilor), absorbţia fondurilor europene (motor principal de creştere pentru una dintre cele mai sărace ţări ale UE)… Deşi preşedintele se bucură în prezent de o popularitate de peste 60%, jurnalistul Ovidiu Nahoi a avertizat: „Şeful statului român are mai puţine prerogative decât preşedintele francez, şi el trebuie să lucreze cu primul-ministru pentru a-şi transpune planul în acţiune. El poate demola zidurile care despart societatea şi poate restabili încrederea, după o grea tranziţie post-comunistă şi o criză economică epuizantă pentru români”. Şi asta este exact ceea ce şeful statului este pe cale de a face.
Încă din primele zile ale mandatului său, el a convins toate partidele să semneze un acord pentru creşterea bugetului apărării, într-un moment în care un război este pe cale de a izbucni în Ucraina, cu care România are 600 de kilometri de frontieră. Starea de graţie poate fi de scurtă durată. Venit din Partidul Liberal (centru-dreapta), Klaus Iohannis trebuie să lucreze cu principalul său rival de la alegerile prezidenţiale, premierul Victor Ponta. Ca şef de stat nu poate dizolva Parlamentul, astfel că trebuie fie să aştepte legislativele din 2016, cu speranţa de a avea propria majoritate, fie să încerce o reconfigurare a raporturilor de putere din Parlament, ceea ce s-ar putea întâmpla cel mai probabil în câteva luni. Deloc locvace, Klaus Iohannis este opusul predecesorului său, vorbăreţul şi zgomotosul Traian Băsescu.
Francofonie. Diferenţele sunt vizibile şi în politica externă. În primul său discurs, în 2004, preşedintele Băsescu pleda pentru o axă atlantistă Bucureşti – Londra – Washington. Iohannis a ales Parisul, Berlinul şi Bruxelles-ul pentru primele sale vizite. „Ca membru al minorităţii germane şi primar al unui oraş multicultural, Iohannis are o uzanţă a Europei de mult timp”, a apreciat jurnalistul Emil Hurezeanu. În timp ce unii se tem că Iohannis va favoriza relaţia cu Germania, în detrimentul altor ţări, inclusiv Franţa, cel vizat răspunde la TV5 Monde: „Nu pot uita parteneriatul istoric dintre Bucureşti şi Paris. Francofonia rămâne foarte importantă aici. Personal, voi încerca să îmi îmbunătăţesc franceza”. Şi vrea să relanseze relaţia franco-română: „Ultimii zece ani nu au fost foarte norocoşi, deoarece au fost dominaţi de lipsa de interes a fostului preşedinte Băsescu pentru Franţa şi de obsesia lui Nicolas Sarkozy pentru problema romilor”, a afirmat o sursă apropiată preşedintelui.
Pe 11 ianuarie, Iohannis a fost prezent la Paris, la marşul republican, după ce s-a numărat printre primii care au postat pe pagina sa de Facebook «Je suis Charlie». Marţea aceasta, el revine într-o vizită oficială. Despre ce va vorbi cu François Hollande? ‘În primul rând, se vor asculta reciproc’, apreciază un diplomat, ‘şi asta nu s-a mai făcut de mult timp’.
Autor: Luca Niculescu, corespondent la Bucureşti
Traducerea: Cristina Zaharia/czaharia/abuzoian
