Fiordurile sunt cea mai mare atracţie turistică naturală a Norvegiei, un fenomen rar, datând de acum 10-15.000 de ani, din timpul retragerii gheţarilor. Cuvântul „fiord”, ortografiat în limba norvegiană „fjord”, se poate traduce prin golf. Spectacolul este măreţ. Peisajul are aspectul defileurilor noastre, mult mai sălbatic şi mai adânc. Apa limpede de la fund este străjuită de păduri specifice nordului, stânci dezvelite sau acoperite cu lichen şi un cer azuriu care confirmă că zona n-a cunoscut încă poluarea. Numărul lor este greu de estimat, dar cine are răbdarea să le numere pe harta Norvegiei poate descoperi aproape două sute de fiorduri. Litoralul norvegian măsoară 3.380 km, dar geografii au calculat că, dacă îl considerăm desfăşurat, respectiv urmărind şi linia fiordurilor, lungimea uscatului care atinge marea este de zece ori mai mare, ceea ce reprezintă aproape jumătate din circumferinţa Pământului. Pădurile de conifere predomină uscatul, iar cine a vizitat zona fiordurilor susţine că nicăieri în altă parte aroma de răşină şi culoarea de verde pregnant nu sunt atât de izbitoare. În ciuda climatului rece, fauna este bogată în zonă. Predomină şoarecele de câmp şi elanul, care atinge şi chiar depăşeşte uneori doi metri înălţime. Se află la ei acasă: ursul brun, râsul euroasiatic, lupul, castorul, vidra şi un mare număr de păsări. Fiordurile sunt alimentate cu apă dulce de pe versantele munţilor, dar comunică şi cu marea, dinspre care pătrunde apa sărată. Ca rezultat, apa lor are o salinitate mai scăzută decât a mării, dar mai ridicată decât a râurilor. Sub aspect turistic, zona prezintă o atracţie deosebită, deşi Norvegia limitează turismul, ca să nu afecteze mediul. Dar nici turiştii nu se lasă, atraşi de frumuseţea fiordurilor, fiecare un unicat în felul său.
(www.ecology.md – 16 martie)
Video: Youtube
[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=QXQ_QoswLOs[/youtube]
