15 mai 1956: Alexandru Jar a fost trecut la index

de Silvia Iliescu
de Silvia Iliescu

Scriitorul ṣi ziaristul Alexandru Jar, născut cu numele Solo Jakob, a fost comunist foarte activ în ilegalitate: luptase ca voluntar în războiul civil din Spania ṣi apoi în rezistenṭa franceză antihitleristă. După întoarcerea acasă Jar a publicat mult, devenind un scriitor important, un lider de opinie care dădea tonul literaturii staliniste. La 15 mai 1956 a avut însă „o ieșire antipartinică“ la ṣedinṭa comuniṣtilor din Uniunea Scriitorilor, ceea ce i-a adus excluderea din partid ṣi pecetea de „spirit anarhic ṣi mic burghez”. A fost acuzat că i-a calomniat pe scriitorii PMR-iṣti care, după opinia lui din acel moment, gândeau tot mai puṭin, iar creaṭia literară alexandru jar 1socialistă ajunsese la dezastru. Adevărul era că fostul ilegalist îṣi schimbase părerea despre regimul pentru care luptase . „Mi-e foarte greu să iau creionul în mână când simt că trebuie să folosesc mai întâi guma. Dar guma șterge litere pe hârtie; ce fel de gumă ar putea să-mi șteargă greșelile în fața altora și în fața conștiinței mele?”, scria el, dezamăgit.

Vladimir Pană, fiul scriitorului Saṣa Pană, îṣi încheia studiile de ziaristică la secṭia Facultăṭii de Filosofie la scurt timp după celebra ṣedinṭă a PMR din Uniunea Scriitorilor. A avut proasta inspiraṭie să pomenească în lucrarea de licenṭă numele lui Alexandru Jar. Într-un interviu mai amplu pentru Arhiva de istorie orală, Vladimir Pană a povestit această întâmplare:

„Am dat o lucrare de diplomă la terminarea facultăṭii ṣi mi-am ales un subiect – taică-meu mi-a dat ideea, o idee bună! – mi-am ales un subiect: monografia unor reviste care nu existau nici la Biblioteca Academiei, pe care taică-meu le avea. Era vorba de Bluze albastre alexandru jar 2ṣi Veac nou ale lui [Alexandru] Sahia. […] Şi conducătorul meu de lucrare a fost om minunat, minunat, păcat că s-a prăpădit, Henri Dona care a fost pe urmă la Flacăra redactor ṣef ṣi căruia i-a plăcut lucrarea ṣi care m-a chemat ṣi mi-a spus: „Este o lucrare de 10 fără discuṭie, [dar] nu pot să-ṭi dau mai mult decât 8. De ce te-ai apucat să baṭi…? […] Am ṣi fost sesizat de chestia asta…„ Ce scrisesem eu era o lucrare de uz intern, nu era de publicat […] ṣi am pus acolo o frază, că la Bluze albastre a debutat cel care avea să devină scriitorul Alexandru Jar. Alexandru Jar era în momentul ăla la index. La o ṣedinṭă a Uniunii Scriitorilor s-a ridicat ṣi a protestat contra conducerii prea ferme de către partid a breslei scriitoriceṣti. Istoria subterană spune [că] el era prieten cu Dej, venea chiar ṣi la el la masă, chiar Dej l-ar fi montat să se ridice [împotriva scriitorilor]… iar Dej i-a spus: „Spune tot ce ai pe suflet, spune, că de-aia sunt ṣedinṭe de partid, spune ce ai pe suflet…„

Jar după chestia asta a fost scos din Uniunea Scriitorilor, a fost ṭinut la index, nu s-a mai pomenit de el, exact în perioada aia când eu m-am apucat să spun, absolut nevinovat, că omul a debutat acolo. „Ce-ai vrut să spui? Ce-ai căutat să pui numele lui Jar în lucrare?! Mi s-a atras atenṭia de la… nu ṣtiu unde… Fii mulṭumit [doar] că-ṭi scad două puncte!„… Solo Paṣkel [Jakob] ăsta-i Jar; Jar venea la noi în casă, eram prieteni cu el.”

[Interviu de Silvia Iliescu, 2012]