STRATFOR: Problemele cu care se confruntă puterile străine în Balcani

STRATFOR (SUA), 19 mai 2015 Sumar – Rusia, Turcia și Occidentul au în comun un rival în Balcani: instabilitatea politică. Situată la confluenţa a trei imperii istorice, fâşia de pământ cuprinsă între Marea Mediterană și Marea Neagră a fost mult timp ţinta competiţiei între puterile globale. Acum este doar o arie în conflictul dintre Rusia și Occident. Cu toate acestea, cum ambele părți încearcă să cumpere influența prin investiții și proiecte energetice, și cum Turcia se luptă să țină ritmul, provocările politice interne amenință să submineze eforturile externe de a dezvolta și modela regiunea. În timp ce marile puteri îşi folosesc influenţa financiară și politică pentru a obţine influență în Balcani, guvernele locale slabe vor continua să balanseze între națiuni concurente.

Analiza
Puterile regionale și mondiale au acordat o atenţie deosebită țărilor balcanice, în ultimul timp. La 15 mai, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a vizitat Serbia, la doar câteva zile după ce președintele Consiliului Federației Ruse, Valentina Matvienko, s-a întâlnit cu liderii sârbi de la Belgrad. Președintele turc Recep Tayyip Erdogan va vizita Bosnia-Herțegovina pe 20 mai – ministrul turc de Externe Mevlut Cavusoglu și vicepremierul Ali Babacan au efectuat vizite similare în ultima lună. Liderii occidentali au demonstrat, de asemenea, un interes pentru regiune – secretarul de stat al SUA John Kerry și secretarul britanic de Externe, Philip Hammond, au vizitat Bulgaria în ianuarie, iar oficiali americani de rang înalt vizitează în mod regulat România.

Investiţii strategice din Occident
Guvernele occidentale au două obiective majore în Balcani: menținerea stabilităţii în partea de vest a regiunii și minimizarea influenţei ruse. În acest scop, Statele Unite și Uniunea Europeană au fost implicate în politica internă din Balcani de când NATO s-a angajat cu trupe, în urma războiului bosniac și conflictului din Kosovo din anii 1990. Trupele occidentale continuă să servească în Kosovo pentru misiuni de menținerea păcii. Uniunea Europeană a folosit cantități considerabile de resurse și capital politic pentru a aduce reforme și dezvoltarea economică în regiune, dar cu rezultate mixte.
Occidentul are avantajul accesului la fonduri mari pentru dezvoltare și apărare, care pot fi împărțite în rândul țărilor însetate de creștere economică. E puţin probabil ca ţări precum Serbia și Macedonia să adere la Uniunea Europeană în următorii zece ani; ele sunt trase înapoi de diviziuni interne și de rezistența din partea actualelor state membre ale UE. Cu toate acestea, ele încă au acces la beneficiile economice care vin din legăturile strânse cu Europa. Între 2014 și 2020, Uniunea Europeană intenționează să acorde 1,5 miliarde de euro (aproximativ 1,7 miliarde dolari) pentru Serbia, un potenţial membru al UE, și 11,4 miliarde de euro pentru Bulgaria, un membru actual al UE. (Cetățenii bulgari beneficiază de posibilitatea de a călători liber și de a lucra în Uniunea Europeană.) În plus, asistență semnificativă pentru apărare vine în Bulgaria, ca parte a efortului de a consolida membrii NATO situaţi de-a lungul periferiei ruse. Criza din Ucraina a galvanizat Statele Unite în stimularea apărării de-a lungul limitei estice a NATO. NATO și-a extins forta de răspuns multinațională, a creat o nouă forță vârf de lance, care se poate mobiliza rapid și a creat un lanț de avanposturi în estul Balcanilor, numite unităţi de integrare, care ar putea servi drept centre de comandă în timpul unui conflict. În același timp, luptele din Ucraina au determinat Uniunea Europeană să acorde prioritate proiectului energetic Southerb Corridor, care ar ocoli gigantul energetic rus Gazprom pe piața europeană de energie și ar reduce dependența Europei de Rusia. În plus, Occidentul a descurajat puternic Bulgaria de la participarea sa la proiectul South Stream cu Rusia. Când Bulgaria a renunțat, Rusia a anulat proiectul, în luna decembrie.

Rusia contracarează Occidentul
La rândul său, Rusia şi-a folosit influența în Balcani, unde are legături strânse istorice și culturale cu țări precum Serbia și Grecia, pentru a ameninţa interesele occidentale. Cu toate acestea, interesul Kremlinului în regiune în ultimul an vine în mare parte din deteriorarea relaţiei sale cu Occidentul. Scopul Rusiei în Balcani este de a preveni extinderea trupelor occidentale și a infrastructurii militare în regiune, menținând în același timp o rezistență suficientă pentru a pune în aplicare proiecte strategice de infrastructură energetică. Deși Occidentul are resurse mai mari pentru a investi în Balcani, Rusia deţine mai multe active energetice regionale și un număr de credite restante ale guvernelor din Balcani. Moscova a reușit să păstreze relații diplomatice bune cu unii oligarhi locali, în special în Bulgaria. În 2008, Gazprom a cumpărat un pachet majoritar la compania petrolieră sârbă NIS. La fel ca Uniunea Europeană, Rusia a oferit finanțare Serbiei – aproximativ 1,5 miliarde de dolari în ultimii doi ani. Kremlinul a încheiat, de asemenea, acorduri energetice şi de creditare cu Republica Srpska, entitatea etnicilor sârbi din Bosnia-Herțegovina. Presiunea Vestului poate că a pus capăt proiectului South Stream, dar conducta pe care Rusia intenționează să o construiască în locul ei, Turkish Stream, ar putea ajuta Gazprom să contracareze eforturile europene de diversificare energetică. Conducta ar aduce gaze naturale prin Marea Neagră, la granița dintre Turcia și Grecia. Pentru a ajuta Gazprom să ajungă pe piețele din Europa Centrală, Rusia a susținut construcția unei conducte care să traverseze din Grecia, prin Macedonia, Serbia și Ungaria. Spre deosebire de Turcia, aceste patru țări se află în centrul unei ofensive diplomatice ruse. Cu toate acestea, în timp ce Rusia luptă pentru a gestiona provocările financiare și politice interne, influența sa în Balcani este relativ limitată.

Interese turceşti
Turcia are propriile sale legături culturale și interese economice în Balcani, dar îi lipsesc în prezent resursele și puterea militară pentru a rivaliza Rusia sau cu Occidentul. Unul dintre obiectivele strategice ale Turciei este de a-şi menține influența în Marea Neagră. Din punct de vedere istoric, Ankara a realizat acest lucru prin ancorarea sa pe Dunăre. Prin extensie, acest obiectiv presupune relații cu alte state balcanice de la Marea Neagră. Dar Turcia încearcă, de asemenea, să se aproapie de Bosnia-Herțegovina, unde Ankara vrea să îşi sporească influența prin legături culturale și istorice. Aceste conexiuni sunt importante: bosniacii musulmani au început migrarea către Turcia în secolul al 17-lea, și câteva milioane de cetățeni turci îşi revendică azi originile bosniace. Această afinitate etnică a determinat inițiative guvernamentale de a investi în Bosnia-Herțegovina. Turcia nu poate atinge nivelul de investiţii financiare ale puterilor occidentale şi ale Rusiei în Balcani. Dar ca paznic la Marea Neagră și în calitate de membru al NATO, Turcia joacă un rol important în eforturile bulgarilor și românilor de stimulare a cooperării în domeniul apărării, ca răspuns la criza din Ucraina. Mai mult, Turcia a fost în măsură să utilizeze instrumente financiare și politice pentru a intra în graţiile Bosniei. Turcia este între cei mai mari cinci investitori din țară. De fapt, oficialii turci susțin că Turcia a investit 1,1 miliarde de dolari în Bosnia, din 1995 – o sumă semnificativă pentru o țară cu un produs intern brut de aproximativ 18 miliarde de dolari. Conducta Turkish Stream, dacă va fi construită, ar da putere, fără îndoială, Turciei. Ankara ar juca un rol central în construcția sa, și ar folosi acest rol pentru a-şi îmbunătăți relațiile cu țările care vor primi gaze naturale prin Turkish Stream, inclusiv Macedonia și Serbia.

Violenţe în Macedonia
În ciuda atenţiei pe care o atrag din partea marilor puteri, Balcanii sunt adesea instabili, iar instabilitatea lor poate împiedica influenţa puterilor străine. De exemplu, violenţele mortale au izbucnit în Macedonia pe 9 mai, când personalul Ministerului de Interne a lansat o operaţiune împotriva presupuşilor militanţi etnici albanezi de la Kumanovo, culminând cu moartea a opt ofițeri de poliție și 14 presupuşi militanți. Aproape 40 de polițiști au fost răniți și 30 de militanți au fost arestați. Există, de asemenea, rapoarte neconfirmate privind victime în rândul civililor. Guvernul macedonean a susținut că operaţiunea a vizat împiedicarea militanților de a comite atacuri teroriste planificate în interiorul țării. Cu toate acestea, calendarul operațiunii i-a făcut pe mulți să creadă că represiunea a fost motivată politic – o diversiune care ar putea distrage atenția de la un program guvernamental de interceptare a convorbirilor telefonice ilegale, recent descoperit. Vărsarea de sânge de la Kumanovo, plus dezvăluirile privind obţinerea ilegală de informații privind cetățenii, subminează și mai mult credibilitatea unui guvern în care cetăţenii deja nu mai au încredere. Pe 17 mai, zeci de mii de protestatari s-au adunat în capitala Macedoniei, Skopje. Discuțiile mediate de Occident, în ziua următoare, nu au reușit să aducă un compromis între partidele guvernamentale și opoziție, iar menţinerea la putere a guvernului rămâne fragilă. Rusia se bazează pe prelungirea extensiei Turkish Stream prin Macedonia, în Europa Centrală, dar instabilitatea din țară amenință să deraieze aceste planuri, într-un moment în care țările de-a lungul rutelor alternative nu sunt receptive la propunerile rusești. Guvernul bulgar actual, sub presiune din partea Statelor Unite și a Uniunii Europene, se opune participării la un proiect energetic condus de Rusia, în timp ce Albania își păstrează o orientare politică externă pro-occidentală. Cu o miză atât de mare, Ministerul rus de Externe şi-a exprimat un sprijin puternic pentru guvernul macedonean, ca răspuns la proteste. Ministerul a criticat partidele de opoziție și grupurile neguvernamentale deopotrivă, acuzându-le de a fi în complicitate cu puterile occidentale și de a alege să urmeze o ideologie a haosului „revoluțiilor colorate”. Actualul guvern al Macedoniei este oficial în favoarea aderării la NATO și UE, dar a fost deschis la propunerile Rusiei privind Turkish Stream. Un guvern slab, ca și instabilitatea în creștere din Macedonia, împiedică țara să devină un aliat occidental ferm sau un partener de încredere pentru Rusia.

O provocare regională mai amplă
Confruntările din Macedonia ridică spectrul reînnoirii tensiunilor și violenţelor în Balcani, unde granițele politice nu coincid cu granițele etnice. Deși violenţele recente probabil nu se vor răspândi într-o țară din apropiere, în viitorul imediat, problemele Macedoniei sunt un motiv de îngrijorare în regiune. Serbia a ridicat nivelul de alertă, iar Bulgaria a trimis trupe pentru a consolida frontiera. Din 1999, guvernele occidentale au încercat să stabilizeze Kosovo și zona înconjurătoare prin prezența pacificatorilor și a programelor de dezvoltare la scară largă. Bruxelles-ul, de asemenea, a făcut presiuni asupra Serbiei pentru normalizarea relațiilor cu Kosovo, ca o condiție prealabilă pentru aderarea la UE. O potențială creștere a militantismul de-a lungul frontierei dintre Kosovo și Macedonia ar amenința această stabilitate și subminează eforturile de lungă durată ale Occidentului în regiune.
În cele din urmă, oricât de mult timp și putere politică externă sunt investite în Balcani, succesul depinde de prezența unei guvernări puternice şi stabile. Dar guvernele din Balcani sunt notoriii pentru fragilitatea lor. În Bulgaria, tulburările sociale din 2013 au forțat guvernul să demisioneze. De atunci, țara a avut mai multe guverne slabe, de scurtă durată, care au fost măcinate cuprins de dispute interne. Între timp, în Bosnia-Herțegovina, paralizia politică a împiedicat introducerea atât de necesarelor reforme economice și politice. Protestele împotriva corupției, din 2014, au subliniat incapacitatea sistemului politic bosniac de a aborda problemele inerente ale țării. Tumultul politicii balcanice permite puterilor străine să facă anumite incursiuni, stimulându-şi influența lor prin sprijinul financiar și politic pentru guvernele locale.
Dar fragilitatea statelor balcanice le împiedică pe acestea să balanseze decisiv spre o putere străină. Ca și alte națiuni din zona limitrofă a Europei, multe dintre țările din Balcani au încercat să-și păstreze un grad de neutralitate. O strategie de echilibrare înseamnă că guvernele din Balcani pot accesa acorduri economice avantajoase, pachete de asistență financiară și sprijin politic de la mai multe puteri externe. Rivalitățile geopolitice și disputele locale din regiune au format în istorie o combinație explozivă, alimentând conflictele militare, cum ar fi Primul Război Mondial, precum și numeroase lupte armate în Balcani. Astăzi, o concurență mai nuanțată are loc, deoarece puterile străine folosesc influența economică, cooperarea în domeniul apărării și sprijinul politic pentru a-şi promova obiectivele în regiune. Conflictul din Macedonia – și potențialul pe care îl are de a răsturna planurile Rusiei în regiune – întruchipează problemele pe care puterile străine le întâmpină în Balcani. În timp ce Vestul, Rusia și Turcia sunt dornice de a pompa capital în regiune, pentru propria lor bunăstare, guvernele slabe vor continua să caute un echilibru între puterile externe.
Traducerea: Cristina Zaharia