Regiunea separatistă din estul Republicii Moldova, care se autodenumeşte Republica Moldovenească Nistreană, marchează astăzi 25 de ani de când şi-a proclamat independenţa, care însă nu a fost recunoscută de vreun stat. După un scurt război în 1992, Transnistria a rămas scena unuia dintre conflictele îngheţate ale Europei. Care sunt rădăcinile acestui conflict şi perspectivele sale de reglementare ne spune colegul nostru de la Radio Chişinău, Victor Pogor.
Reporter: Transnistria şi-a proclamat independenţa la 2 septembrie 1990 pe fundalul Perestroikăi gorbacioviste şi a mişcării de eliberare naţională din Republica Moldova. Deputaţi din fostul Soviet Suprem al Moldovei au respins iniţiativele de adoptare a limbii române, s-au retras la Tiraspol, au proclamat independenţa regiunii şi au acuzat Chişinăul că intenţionează să unească Republica Moldova cu România. În anul 1992, criza transnistreană a ajuns la un conflict armat care a durat câteva luni, soldându-se cu sute de vieţi omeneşti. În acest război separatiştii au fost susţinuţi deschis de armata rusă. Unităţi militare ruseşti şi muniţii continuă să se afle pe teritoriul din stânga Nistrului şi astăzi. Premierul Valeriu Streleţ a anunţat recent după o şedinţă a Comisiei guvernamentale pentru reintegrare că autorităţile vor elabora în curs de câteva luni o nouă politică de reintegrare. În prezent negocierile pentru reglementarea conflictului transnistrean se desfăşoară în aşa-numitul ‘Format 5+2’, în care Chişinăul şi Tiraspolul au statute egale, Rusia, Ucraina şi OSCE au rolul de mediatori, iar Statele Unite şi Uniunea Europeană de observatori. Negocierile nu au înregistrat deocamdată rezultate palpabile; mai mult, acestea sunt practic blocate de mai bine de un an.
