Meṣterul Nicolae Catone la ṣcoală: „Luam papucii pe umăr şi până ce intram în Năsăud mă duceam desculţ”

de Silvia Iliescu
de Silvia Iliescu

Despre numele comunei bistriṭene Salva s-a spus că ar fi din vremea Daciei romane. Aici s-a născut Nicolae Catone, copilul unei familii sărace din fosta zonă grănicerească a habsburgilor. Pentru că erau mai mulṭi copii în casă, în 1929 Nicolae a fost trimis la Năsăud, elev la Şcoala de Arte ṣi Meserii. Copilul făcea zilnic pe jos drumul până la ṣcoală ṣi primea o sumă de bani din partea Societăṭii Regna, o societate de exploatare a pădurilor, înfiinṭată de guvernul român în 1925, în cadrul Direcṭiei Silvice. Nicolae Catone avea să fie printre ultimii beneficiari ai burselor Regna, deoarece în 1932 societatea a trebuit să se închidă, cu pierderi de peste 200 milioane lei, lovită fiind de criza economică ce dusese la scăderea preṭului lemnului. Deṣi în anii de ṣcoală a învăṭat să facă mobilă ṣi binale, adică tâmplărie, meṣterul Catone avea să lucreze terasamente cale ferată, pentru că aduceau un câṣtig mai bun. Iată ce ṣi-a amintit Nicolae Catone despre anii petrecuṭi la Şcoala de Arte ṣi Meserii din Năsăud:

nasaud„Am fost patru fraţi şi, cum se zice, „unul să-l dau la o meserie, să înveţe o meserie, să-i fac o pâine…„ ṣi m-o dat şi am făcut şcoala cu maistrul Bărbătescu Ion din Bucureşti, chiar din Bucureşti o fost!

Ce anume făceaţi la şcoală?

La şcoală învăţam… până la ora 12.00 eram la atelier, iar după ora 1.00 eram la studii, învăţam studii, aveam profesor de la liceu care ne da lecţii. Aveam toate cărţile, tot felul de cărţi care erau necesare: română, matematică, geografie, istorie, chimie, fizică, botanică…

Şi la practică ce anume făceaţi, dimineaţa?

La practică făceam binale, cel mai mult binale şi mobilă.

nasaud2Primeaţi o bursă?

Bursă primeam de la Societatea Regna. […] Regna, administra toate pădurile ṣi fiecare comună avea un fel de venit financiar. Şi s-o înfiinţat fondurile grănicereşti şi de acolo fiecare elev care făcea şcoala de meserii, chiar şi ucenicii, liceu, facultate, care era la facultate avea o bursă de 10.000 de lei cum era atuncea banii, buni, liceul avea o bursă de 5.000 de lei, iar şcolile de arte şi meserii aveau burse de 2.000 şi ucenicii 1.000 de lei… Le primea de la fondurile grănicereşti, adică de la Societatea Regna care administra toate pădurile acestor 44 de comune.

Masă primeaţi sau o plăteaţi dumneavoastră?

regnaCare era în internat, primea… plătea internatul şi primea masa de-acolo. Eu umblam de acasă, [plecam] de-aici de acasă, mergeam în toată dimineaţa la şcoală, făceam cursa asta de 6 km. După masă veneam, zicea tata: „Descalţă-te de papuci, nu te duce încălţat până în Năsăud, că se rup!„ Era scumpă încălţămintea atunci… Luam papucii pe umăr şi până ce intram în Năsăud mă duceam desculţ, acolo îmi trăgeam papucii. Când mă întorceam iar mă desculţam şi veneam cu papucii până acasă. Era mai greuţ o ţâră de bani, atuncea era criza aia financiară…

După ce aţi terminat Şcoala de Meserii aţi lucrat pe cont propriu?

Pe cont propriu, da’ m-am angajat la calea ferată, aici… a început în ‘38 calea ferată, ‘37, ’38 şi am lucrat, eram plătit foarte bine atuncea…”

[Interviu de L. Ivaṣcu ṣi O. Silivestru, com. Salva, jud. Bistriṭa Năsăud, 2000]