Minerul Miklós Bokor la ṣcoală: „Ce-am învăţat acolo, la şcoală, 50% am folosit-o în mină”

de Silvia Iliescu
de Silvia Iliescu

În 1948 familia Bokor a venit să lucreze la minele de cărbuni de la Aninoasa, mânată de sărăcia de după război ṣi seceta din anul dinainte. Munca în subteran le aducea un venit neîndoielnic, asigurând traiul celor 11 membri ai familiei. Dintre copii ṣapte erau băieṭi ṣi toṭi au lucrat în subteran de mici, împreună cu tatăl lor. Unul dintre ei, care începuse ṣi el munca la 14 ani, Miklós, a făcut socoteala că zilele pe care le-au trăit Bokorii în subteran însumează 380 de ani!.. Aceasta fiind situaṭia în familie, Miklós nu prea a fost pe la ṣcoală, făcuse doar studii primare. Avea să devină din nou elev la 22 de ani, în 1966, la Şcoala de ajutor miner. În acei ani Valea Jiului începea să dea producṭii tot mai mari ṣi avea nevoie de mai mult personal calificat. Rezultatele aveau să se vadă: în 1973, spre exemplu, mina Aninoasa ajungea la un record de peste un milion de tone. Şcoala de ajutor miner, cu schema ei simplă de predare ṣi bineînṭeles cu multă practică i-a dat lui Miklós Bokor încredere în sine. Cel puṭin aṣa reiese din povestirile sale păstrate în Arhiva de istorie orală.

sursa: www.rasunavalea.ro
sursa: www.rasunavalea.ro

„Am făcut şcoală de ajutor miner, că înainte nu se făcea, că îţi da o încadrare fără şcoală. […] Deci făceam numai patru zile…

Şi şcoala unde o făceaṭi, tot aici la mină?

Aici, la mina Aninoasa, [la] care ne-o instruit inginerii respectivi.

Şi ce făceaţi la şcoală?

Păi, ce făceam?! Învăţam tehnic din carte şi chiar şi desen făceam. Practic, intram în mine, iarăşi…

Deci făceaţi şi practică la şcoală…

Practică, da, da… învăţam cum se soluleşte un lemn…

Adică?…

Foto: Daniel Guṭă; adevarul.ro/
Foto: Daniel Guṭă; adevarul.ro/

Cum se scobeşte lemnul când trebuie să armezi, cum se pregăteşte… cum se face îmbinarea lemnului, că nu oricum se poate face îmbinarea, nu! că se pun două lemne şi băgăm sub ele două picioare. Aia trebuie văzut, cam ce înclinare are şi după aia se face sub formă de coadă de rândunică sau bortă sau, mă rog… Aia se menţiona în Monografia de armare, când tu luai o monografie în mână şi ai fost miner, nu mai trebuia să-ţi explice altcineva! Eu m-am uitat pe monografie şi-am ştiut ce am de făcut! Nu mai discuta cu nimeni, că „Tu faci aşa sau aşa„. Eu trebuia să lucrez după monografie! […]

Eu, când am făcut şcoala, cam pot să spun că ce-am învăţat acolo la şcoală 50% am folosit-o în mină. [Teoria] n-am folosit-o, că mă mai înnebunea [o problemă cu] câte-un cal, un avion cu reacţie, cu du-te, cu vino, eu n-am avut treabă cu ea. Da’ totuşi la calcule, la socoteală, la zecimi, la monografie, la pănţi, o foloseai! Dacă-mi spunea mie: „Tu ai luat Monografia de armare?.. Te duci cu galeria asta înainte, mie-mi mergi cu 7 la mie pantă…„ Mie nu mai trebuia să-mi spună nimenea că ce înseamnă 7 la mie sau cum să-mi pregătesc eu un laţ cu care execut lucrarea! Eu ştiam că laţul are 4 m, cu 7 la mie, imediat împărţeam, 2,5 pinteni şi eu mergeam fără discuţie, numai mă controla pe mine!”

[Interviu de Silvia Iliescu, 2003]