Trei cercetători – un suedez, un american şi un turco-american – sunt laureaţi din acest an ai Premiului Nobel pentru Chimie. Munca lor a vizat modul de reparare al ADN-ului degradat, descoperiri ce pot fi utile inclusiv în lupta împotriva cancerului.
Reporter: Corina Negrea – „Distrugeri ale ADN-ului nostru au loc în fiecare zi. Chiar şi acum, aici” – spunea preşedinta Comitetului Nobel pentru Chimie, la conferinţa de presă organizată de Academia Regală de Ştiinţe a Suediei, cu ocazia anunţului privind cei trei laureaţi ai Premiului Nobel pentru Chimie: Tomas Lindahl, Paul Modrich şi Aziz Sancar – trei cercetători – suedez, american şi cel din urmă cu dublă cetăţenie turcă şi americană, care independent unul de celălalt, au reuşit să înţeleagă mecanismul prin care ADN-ul uman se autorepară.
„Viaţa, aşa cum o ştim noi astăzi, este total dependentă de capacitatea de reparare a ADN-ului, aşa cum au demonstrat, de altfel, şi cercetările pentru care s-a dat anul acesta Premiul Nobel”. Cercetări ale căror aplicaţii sunt dintre cele mai importante, cancerul fiind una dintre principalele boli vizate, după cum spunea şi Tomas Lindahl, unul dintre cei trei laureaţi, într-o intervenţie telefonică la conferinţa de presă, transmisă în direct pe site-ul oficial al Fundaţiei Nobel, www.nobelprize.org.
Tomas Lindahl: Pe termen mai lung, am putea avea tratamente şi medicamente mai bune, acum, că înţelegem cum are loc distrugerea ADN-ului. Nu putem evita distrugerea ADN-ului. Trăim într-o lume în care suntem expuşi în permanenţă agenţilor care pot provoca aceste distrugeri, unii dintre aceştia fiind chiar în celulele noastre. Fumul de ţigară conţine substanţe chimice care se agaţă de ADN şi care blochează replicarea corectă a acestuia. Odată stricat ADN-ul, apar şi bolile, inclusiv cancerul.
Florentina Nedelea, medic primar în genetică medicală la Spitalul Clinic Filantropia din Bucureşti: Deja încercări sunt /…/ pe piaţă, o moleculă care exact în această direcţie se foloseşte pentru cancerul de ovar, deocamdată.
Reporter: Primul pas pare să fi fost făcut de aceşti cercetători, undeva la începutul anilor ’70.
Florentina Nedelea: Exact, dar de la cercetare la partea medicală şi de dezvoltare de medicamente este destul de mult şi de greu de făcut această trecere practică. Descoperind mecanismele fundamentale, poţi să intuieşti în primă instanţă cum se dezvoltă multe terapii şi de aici iară e destul de mult de lucru. Dar primii paşi siguri în această direcţie sunt deja făcuţi.
RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI
