V-aţi întrebat vreodată cum visează un nevăzător? Persoanele oarbe din naştere sau cele care au rămas fără vedere în primii 5 ani de viaţă nu au experienţe vizuale nici în vise, decât cu foarte puţine excepţii. Ceea ce percep este mai degrabă o senzaţie generală pe care nu o pot rememora sau descrie. Este comparabilă cu ceea ce mulţi dintre noi simţim uneori în vis, sentimentul că suntem în pericol sau că suntem urmăriţi, fără a exista elemente clare care să justifice această senzaţie.
De cele mai multe ori, însă, visele nevăzătorilor sunt de natură auditivă. Spre deosebire de noi, orbii au în vis şi experienţe olfactive, simt atingeri sau percep gusturi, senzaţii care suplinesc lipsa vederii.
Pentru cei care îşi pierd vederea după vârsta de 7 ani, când amintirile deja încep să se formeze, visele vor conţine elemente vizuale bazate pe experienţele avute înainte de boala sau accidentul care le-a răpit vederea. Cu cât pierderea vederii are loc mai devreme în copilărie, cu atât imaginile din vis sunt mai estompate, rezumându-se eventual la pete de culoare sau siluete înceţoşate. Odată cu trecerea timpului, experienţele din vis vor trece din ce în ce mai mult în sfera auditivă şi a celorlalte simţuri.
Dincolo de natura percepţiei, tematica viselor nevăzătorilor nu diferă mult de a noastră. A fost constatat însă un lucru interesant privind coşmarurile pe care aceştia le au. Se pare că sentimentul de nesiguranţă din viaţa de zi cu zi face ca persoanele complet oarbe să aibă cu 25% mai multe coşmaruri decât un om obişnuit, ceea ce medicii spun că este o formă prin care creierul încearcă de fapt să ajute individul să se obişnuiască cu ameninţările reale şi să exerseze reacţiile în anumite situaţii stresante.
Traducerea şi documentarea: Bianca Ioniţă
