La 3 decembrie 1976 a avut loc tentativa de asasinat asupra cântăreţului jamaican Bob Marley
Scriitorul jamaican Marlon James a primit în luna octombrie a acestui an al doilea premiu literar ca importanţă după Nobel, Man Booker Prize 2015 pentru romanul său „A Brief History of Seven Killings”, o poveste ficţională creată în jurul tentativei de asasinat a lui Bob Marley din 3 decembrie 1976.
Romanul este bazat însă pe fapte reale iar această carte eveniment încadrează violenţele asupra artistului în tabloul general al violenţelor din Jamaica anilor 1970. „Zdrobitoare”, „mitică”, „colosală”, „ameţitor de complexă” – sunt remarci pe care cartea le-a primit din partea criticii, imediat după publicare.
Bob Marley a fost împuşcat în propria casă, pe 3 decembrie 1976, cu două zile înaintea unui concert organizat în Kingston de premierul Michael Manley, lider al Partidului Naţional al Poporului. A supravieţuit, la fel ca şi soţia lui, Rita. Ba mai mult, Bob Marley a şi cântat la concert – ce altceva putea să fie mai sfidător la adresa agresorilor? – plecând apoi imediat într-un exil autoimpus, la Londra. Cel mai probabil, asasinii fuseseră angajaţi de rivali politici. Ei nu au fost prinşi niciodată.
Un an mai târziu, în 1977, Marley a fost diagnosticat cu cancer de piele. A murit la 36 de ani şi a fost înmormantat în Jamaica la data de 21 mai 1981, prin tradiţii ortodoxe ethiopiene şi rastafariene, într-o capelă din apropierea locului în care s-a născut, având în sicriu o minge de fotbal, un inel (primit de la prinţul Asfaw Wossen al Etiopiei), o plantă de cannabis şi o Biblie.
Simbol al toleranţei şi al luptei pentru o lume mai bună, Bob Marley a fost inclus în Rock and Roll Hall of Fame în anul 1994. Revista Time a ales albumul „Exodus” al lui Bob Marley şi The Wailers, ca fiind cel mai reuşit album al secolului XX.
Născut în 1945 în modesta localitate Nine Mile, Robert Nesta Marley a fost rodul relaţiei dintre o jamaicană de 18 ani şi un căpitan britanic de 50 de ani, Norval Marley. Acesta s-a dezis de fiul său, de teama unei retrogradări. La sfarşitul anilor 50, Bob s-a mutat cu mama sa la Kingston, capitala unde locuitorii din zonele rurale veneau în speranţa unei vieţi mai bune. Din nefericire, pentru majoritatea, destinul în capitala jamaicană însemna periferii sărace.
Bob a crescut în aceasta ambianţă, unde împreună cu un prieten pe nume Neville O’Riley Livingston (Bunny) a început să compună şi să cânte. Erau influentaţi de muzica transmisă de posturile din SUA (Ray Charles, Curtis Mayfield, Brook Benton sau Fats Domino, grupul The Drifters – foarte popular în Jamaica).
Bob şi Bunny au cunoscut un alt tânăr muzician, Winston Hubert McIntosh (Peter Tosh). În 1962, Bob Marley a participat la o audiţie pentru producătorul muzical Leslie Kong. Acesta, impresionat, i-a invitat în studio să înregistreze câteva melodii. Anul următor, cei trei au format „Wailing Wailers”. Noua formaţie a câştigat simpatia percuţionistului rastafari Alvin Patterson, care i-a prezentat producătorului Clement Dodd. La mijlocul anului 1963, Dodd a văzut formaţia Wailing Wailers şi s-a hotărât să promoveze grupul. Au lansat primul lor single, „Summer Down”, la casa de discuri Coxsone la sfârşitul lui 1963. Formaţia originală era compusă din Bob, Bunny, Peter, Junior Braithwaite şi doi corişti, Beverly Kelso şi Cherry Smith.
Între timp, mama lui Bob, Cedella, se căsătorise din nou şi se mutase în Delaware, în SUA, după un efort financiar deosebit. Ea dorea să-i dea lui Bob o viaţă nouă în această ţară. Înainte de călătorie, el a cunoscut-o pe Rita Anderson şi în 10 februarie 1966 cei doi s-au căsătorit.
Bob Marley a stat aproape opt luni cu mama sa în Wilmington, Delaware. Aici a reuşit să găsească de muncă în schimbul de noapte la un service pentru Chrysler. Bob ajunge în Kingston în octombrie 1966, la şase luni după vizită Majestăţii sale Imperiale Haile Selassie, din Etiopía, care a impulsionat şi a reînnoit mişcarea rastafari din insulă.
În călătoriile sale în SUA, în anii 70, el s-a confruntat cu segregarea rasială, care a inspirat tematica multor cântece ale sale. Apropierea lui Bob de credinţa Rastafari a început să se reflecte şi ea în muzica sa. Bob, a fost atât de prins de această nouă ideologie încât i-a chemat pe Peter şi Bunny pentru a formă un nou grup; aşa apare “miticul “ „The Wailers”.
Mişcarea Rastafari sau, mai simplu, Rasta este o mişcare religioasă nouă monoteistică, Abrahamică, ce îl recunoaşte pe Haile Selassie I, fostul Împarat al Etiopiei ca fiind încarnarea lui Dumnezeu, denumit şi Jah sau Jah Rastafari. Haile Selassie a fost al 225-lea dintr-o linie neîntreruptă de monarhi etiopieni, descendenţi din Regele Solomon şi Regina Sheba. Pentru rastafarieni Selassie rămâne Dumnezeu şi Rege, este văzut şi ca parte din Sfânta Treime şi ca reîntoarcerea promisă în Biblie a lui Mesia. Alte caracteristici a mişcării includ consumul spiritual de cannabis şi respingerea societăţii moderne (denumită „Babylon”). Mişcarea Rastafari a apărut predominant în Jamaica în secolul 20 şi proclamă Africa (denumită „Zion”) ca fiind locul real unde s-a găsit corpul primului om. Muzica Reggae este plină de referiri la Zion.
Rastafarienii cred în imortalitate, de aceea susţin că unii dintre ei vor continua să trăiască pentru totdeauna în corpurile lor actuale. Probabil cel mai bun exemplu este refuzul lui Bob Marley de a-şi scrie testamentul, în ciuda cancerului în stare avansată de care suferea (şi a controverselor ce au urmat după moartea sa în împărţirea bunurilor). În poezia rastafari şi în lirica muzicii reggae se găsesc unele descrieri a aşa-numitului Paradis pe Pământ.
Rasta asociază procesul de creştere a părului (dreadlock) ca fiind o călătorie spirituală a minţii şi sufletului în care doar răbdarea este cheia. Modul natural de creştere a dreadlock-urilor este în mod liber, fără a-l tunde sau a-l pieptăna, ci doar spălat cu apă pură. Pentru rastafarieni foarfecele, lama de ras şi pieptănul sunt cele trei obiecte inventate de Babylon.
Muzica reggae a început să fie ascultată pe plan internaţional în anii 1970, mulţumită artiştilor ca Bob Marley, care a şi popularizat mişcarea Rastafari în lume. Printre cele mai cunoscute cântece reggae ale lui Marley sunt ‘”I Shot the Sheriff”, „No Woman, No Cry”, „Three Little Birds”, „Exodus”, „Could You Be Loved”, „Jamming'”, „Redemption Song”, şi „One Love”.
„Legend” – compilaţia de cântece ale lui Bob Marley lansată post-mortem, este cel mai bine vândut album reggae al tuturor timpurilor, cu mai mult de 25 de milioane de exemplare.
În 2008, un monument în memoria lui Bob Marley, prima statuie din Europa, a fost inaugurată, în prezenţa a câteva mii de persoane, la Banatski Solac, localitate sârbă izolată din apropierea graniţei cu România. Statuia, cu înălţime de circa doi metri, îl reprezintă pe Bob Marley împreună cu chitara sa, cu tunsoarea rasta şi pumnul drept ridicat spre cer. „Bob Marley, luptător pentru libertate înarmat cu o chitară” este inscripţia aflată pe soclul monumentului.
Documentarea: Bianca Ioniţă
[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=MJHgMD1S0bg[/youtube]