RADIO EUROPA LIBERĂ: România: ce legătură există între zacusca secuiască şi revendicările UDMR

Regresul în domeniul drepturilor minorităţilor trece neobservat pentru majoritari,  însă pe dedesubt se ţes tot mai multe împotriva lor.

RADIO EUROPA LIBERĂ, 29 februarie 2016 – „Dacă Statele Unite vor să aibă influenţă în regiune trebuie să-şi asume şi problemele etnice”, a spus senatorul Marko Bela la şedinţa Consiliului Reprezentanţilor Unionali ai UDMR, adăugând că „problema etnică a creat tragedia din Ucraina”

UDMR, Uniunea Democrată a Magharilor din România este singura formaţiune etnică aflată în Parlamentul de la Bucureşti: este înscrisă ca organizaţie neguvernamentală, dar are comportament de partid. Până în 2012, formaţiunea maghiară a reuşit să funcţioneze ca „partid balama”, fiind parte la majoritatea guvernărilor începând cu 1996. Acest lucru a avut un rol important în pacea socială, însă, le-a adus, comunităţilor maghiare prea puţine avantaje.

Preşedintele UDMR, Kelemen Hunor a explicat la întâlnirea liderilor unionali reculul în care se află drepturile minorităţii maghiare, pornind de la decizii ale unor instanţe care limitează folosirea limbii maghiare şi restrâng bilingvismul.

Este vorba, în general, despre reclamaţii pe care le fac prefecţii, care de cele mai multe ori sunt români şi care sunt soluţionate în defavoarea minoritarilor. La fel şi în cazul însemnelor folosite de maghiari.

Un exemplu recent este decizia Curţii de Apel Târgu Mureş dată luna trecută prin care a respins înscrierea unei organizaţii de promovare a turismului Ţinutului Secuiesc, doar fiindcă acea organizaţie avea acest scop şi fiindcă sintagma Ţinutul Secuiesc apărea şi în titulatura ei.

De când liderii maghiari cer autonomia teritorială a Ţinutului Secuiesc, această denumire a devenit de nerostit, deşi regiunea se află în mijlocul României (cuprinde judeţele Harghita, Covasna, Mureş).

De ambele, părţi naţionalismul se revigorează când vine vorba despre Ţinutul Secuiesc. De pildă, Agenţia pentru protecţia consumatorilor a amendat recent un taximetrist fiindcă pe maşina lui era lipit un autocolant cu prescurtatea SIC, care vine de la cuvântul latin „siculitas”, adică secuime, preluat din latina medievală şi folosit sub formă de cod „.sic” pe Internet. Nici zacusca apărută sub titulatura „gustul secuiesc” nu a scăpat de agenţii vigilenţi de la Agenţia pentru protecţia consumatorilor: nu din pricina consistenţei produsului, ci fiindcă eticheta menţionează cuvântul „secuiesc”.

Regresul în domeniul drepturilor minorităţilor trece neobservat pentru majoritari, însă pe dedesubt se ţes tot mai multe împotriva lor: în Camera Deputaţilor tocmai a trecut prin adoptare tacită proiectul de lege de interzicere a folosirii limbii materne în Justiţie, urmează un alt proiect de interzicere a intonării imnului Ţinutului Secuiesc.

În rândul elitei intelectuale maghiare există senzaţia, după cum îmi mărturisea un oficial maghiar, că dialogul interetnic s-a purtat de dragul aderării României la NATO şi la Uniunea Europeană.

Compromisul la care s-a ajuns atunci, prin legi adoptate de Parlament, acum nu se mai aplică. În oraşele în care peste 20 la sută din populaţie este de etnie maghiară ar trebui să existe, conform legii, tăbliţe bilingve, iar etnicii maghiari ar trebui să poată vorbi cu reprezentanţii administraţiei publice sau ai justiţiei în limba maghiară.

De asemenea, în aceste localităţi statul e obligat să întreţină şcoli şi licee în limba maghiară. Toate aceste drepturi câştigate de maghiari s-au dizolvat în ultimii ani, într-un război nesfârşit între prefecţi şi reprezentanţii comunităţii.

Fostul lider al UDMR, senatorul Marko Bela, a precizat la şedinţa liderilor unionali că priorităţile formaţiunii rămân cele formulate în urmă cu 26 de ani: păstrarea identităţii, utilizarea limbii materne, autonomia. Semn că aceste revendicări nu au primit răspunsul dorit sau chiar dacă există legi pentru o parte dintre cerinţe, legile nu se aplică. Dintre toate, autonomia e subiectul cel mai sensibil, iar liderii români au răspuns NU, fără să accepte niciun fel de negocieri.

Maghiarii par să fi obosit să se lupte pentru aceste priorităţi şi potrivit unui sondaj de opinie discutat la întâlnirea reprezentanţilor UDMR, 50.000 de familii din 36 de oraşe au fost întrebate care sunt problemele majore de care ar trebui să se ocupe UDMR. Majoritatea s-au referit la chestiunile economice şi la un sistem de sănătate mai bun. La fel ca românii, maghiarii vor mai multe locuri de muncă, salarii mai bune, dezvoltare economică. În plus ei aşteaptă de la liderii UDMR protejarea drepturilor lor.

Sabina Fati