Genele „nu au ultimul cuvânt” în ceea ce priveşte determinarea posibilităţilor ca o persoană să sufere sau nu de depresie. Mediul reprezintă, de asemenea, un factor important, iar educaţia poate anula predispoziţia înscrisă în ADN, după cum publică revista „Translational Psychiatry”. Studiul realizat pe cobai poate fi extrapolat la specia noastră, după cum specifică autoarea cercetării de la departamentul de psihiatrie şi ştiinţe comportamentale din cadrul Facultăţii de Medicină de la Universitatea Northwestern (SUA). Studiul demonstrează că inclusiv la persoanele cu o înaltă predispoziţie la depresie, psihoterapia sau o terapie de activare comportamentală pot diminua acest risc. În prezent, activarea comportamentală /creşterea activării şi a angajamentului pentru viaţă/ este una dintre cele mai bune forme structurate de tratament în depresie, fiind cel puţin la fel de eficientă precum medicaţia. Aceasta constă în îmbogăţirea vieţii persoanelor afectate de depresie, cu activităţi care le fac plăcere şi care le îmbunătăţesc calitatea vieţii.
www.abc. es – 31 martie
