Noi focare de conflict şi slabe şanse de pace – cam asta pare să fie impresia presei internaţionale despre lumea de azi, iar pentru jurnalişti, motivele par evidente.
„În Nagorno-Karabah, luptele dintre Armenia şi Azerbaidjan iau amploare, iar cele două ţări, ambele foste republici sovietice, se acuză reciproc de violenţă”, relatează cotidianul american „The New York Times”. Acelaşi ziar subliniază că, „în ultimii ani, Rusia şi Turcia, marile puteri rivale din zona de sud a Caucazului, au încercat să coopereze în vederea detensionării situaţiei”. Dar tot „The New York Times” aminteşte că „acum, ele au ajuns la cuţite din cauza războiului civil din Siria”. Şi totuşi, publicaţia turcă „Habertürk” pare să dea o veste bună: ziarul anunţă că „Azerbaidjanul a declarat încetarea unilaterală a focului”. Acelaşi ziar notează că, în opinia preşedintelui azer Heidar Aliev, „Azerbaidjanul şi-a demonstrat forţa” şi, „în eventualitatea unor noi atacuri ale duşmanului, vom da riposta cuvenită”. Vestea ar fi putut fi îmbucurătoare dacă nu am fi răsfoit şi publicaţia armeană „Armenia Now”, unde citim: „Armenia a negat anunţul Azerbaidjanului pe tema încetării unilaterale a focului, considerându-l drept o ‘informaţie-capcană’, această caracterizare aparţinând unui purtător de cuvânt al Ministerului armean al Apărării”. Mai jos, în Siria, evenimentele se precipită, pare-se, în avantajul trupelor preşedintelui sirian Bashar al-Assad. Ziarul egiptean „Al-Ahram” informează că, „ieri, forţele siriene, sprijinite fiind de bombardamentele avioanelor ruseşti, au recucerit o localitate din apropierea Palmirei, care fusese ocupată de Statul Islamic începând din luna august a anului trecut”. Se pare însă că nimic nu este sigur în privinţa deznodământului acestui război. Ziarul britanic „The Telegraph” tocmai a primit un document din partea sectei Alawite, cea din care face parte însuşi preşedintele siran. Potrivit documentului, „mai mulţi fruntaşi alawiţi cer schimbarea poziţiei faţă de regim”. „Noi, alawiţii, nu îi legitimăm şi nici nu îi alimentăm puterea”, afirmă ei în documentul citat de „The Telegraph”. În privinţa documentului, părerile sunt însă împărţite: „O posibilă lovitură mortală pentru Assad”, este de părere un expert în acelaşi ziar. „O tentativă credibilă, dar fără un efect exploziv”, opinează altcineva. În Europa însă, importanţa crizei siriene este sinonimă cu cea a migranţilor, fie ei refugiaţi sau nu. „În trei luni, în Europa au sosit pe mare 170.000 de migranţi”, titrează cotidianul italian „Il Giornale”. În ziaru elen „Kethimerini”, informaţiile sunt contradictorii: după ce titrează că, „astăzi (luni), aproximativ 500 de migranţi din Grecia vor fi retrimişi în Turcia”, acelaşi ziar estimează că, în jurul acestui eveniment, „pluteşte nesiguranţa”. Pe aceeaşi temă, ministrul german de interne, Thomas de Maizière, crede că „acorduri asemănătoare celui convenit cu Turcia trebuie încheiate şi cu ţări din nordul Africii”. Potrivit ziarului german „Die Zeit”, ministrul german susţine că „Europa trebuie să găsească un răspuns unitar. Tratatele europene ar trebui schimbate, dar asemenea schimbări necesită timp or, în acest moment, nu avem timp”.(Alexandru Danga, Agenţia de presă RADOR)
