Menta este o plantă erbacee perenă, cunoscută şi folosită încă din Antichitate pentru proprietăţile sale culinare, medicinale şi aromatice. Menta (nume ştiinţific, Mentha piperita), originară din regiunea mediteraneană şi din Asia Centrală, creşte în întreaga lume şi are propriul muzeu în localitatea Eichenau din Germania.
Muzeul Mentei oferă vizitatorilor informaţii interesante despre cultivarea, recoltarea, uscarea mentei, proprietăţile ei de vindecare şi istoria sa. Totodată, turiştii pot afla despre planta utilizată, atât în scop medicinal, cât şi culinar pe plan local, dar şi în diferite ţări ale lumii. Există 70 de specii de mentă (unele sunt hibridizate) şi 600 de soiuri.
Numele plantei vine din mitologia greacă. Nimfa Minthe a fost fiica fluviului Kokytos şi Hades, zeul Infernului, s-a îndragostit de ea. Acest lucru a stârnit mânia Persefonei, zeiţa primăverii (fiica zeiţei Demeter şi a lui Zeus) şi soţia lui Hades. Persefona s-a sfătuit cu mama sa şi au transformat-o pe nimfă în planta cunoscută sub numele de mentă.
Izma, cum i se mai spune în popor, a fost descoperită în mormintele faraonilor egipteni, fiind socotită o plantă protectoare în călătoria pentru viaţa de dincolo. La festivaluri, grecii şi romanii stropeau podeaua cu mentă pentru a stimula apetitul şi pentru a parfuma aerul. Scriitorul roman Plinius (24 – 79) descria faptul că romanii şi grecii purtau coroane de mentă pe cap, în scopul de a preveni mahmureala. Conducătorii orientali foloseau menta ca un semn de prietenie şi dragoste. Marinarii utilizau planta împotriva răului de mare. În sens magic şi simbolic, în trecut, menta era folosită pentru a vindeca bolile sufletului, pentru a alunga spiritele rele, pentru curaj şi pentru a parfuma templele.
India este cel mai mare producător de menta din lume. Cu peste 173.000 de acri de mentă, India produce 15.000 de tone de ulei de mentă şi exportă 3.000 de tone de ulei de mentă pe an. Alti producători importanţi de mentă şi ulei de mentă sunt: China, Brazilia, Statele Unite ale Americii şi Japonia. Principalii importatori mondiali de ulei de mentă sunt: Argentina, Brazilia şi Uniunea Europeană. India este cel mai mare consumator mondial de ulei de mentă, urmată de China, Uniunea Europeană şi Statele Unite ale Americii. 
Folosită în scop medicinal, menta tratează multe afecţiuni, ca de exemplu: gastrite, ulcere, indigestie sau tulburări hepatobiliare. Menta măreşte secreţia biliară. Ceaiul de mentă are efecte benefice în litiaza biliară şi renală, în circulaţia sanguină deficitară, în crampele intestinale. Uleiul de mentă este recomandat în dureri de cap, reumatism, afecţiuni respiratorii. De asemenea, menta este un puternic detoxifiant al organismului şi ajută în regimurile pentru slăbit. Menta conţine acizi graşi omega 3, vitamina C, vitamina A, minerale precum magneziu, fier, calciu, mangan, cupru, potasiu şi acid folic
Uleiul de mentă are un efect antiviral puternic asupra herpesului simplex. Un studiu realizat de Universitatea din Heidelberg a arătat faptul că, deja după trei ore de la aplicarea tratamentului cu ulei de mentă, la virusurile herpes simplex 1 si 2, rata de distugere a lor a fost de 99% . Uleiul esenţial de mentă s-a dovedit foarte util într-un stadiu incipient, prevenind astfel răspândirea infecţiei. Menta a fost utilizată în medicina tradiţională de mii de ani ca remediu natural. În prezent, în cea mai mare colecţie online a publicaţiilor medicale (PubMed), 270 de studii arată efectele benefice ale uleiului esenţial de mentă.
În mentă se găseşte alcoolul perillyl, un fitonutrient numit monoterpen. Studiile medicale au demonstrat faptul că acest fitonutrient poate opri creşterea tumorilor pancreatice, mamare şi hepatice. De asemenea, protejează împotriva formării cancerului de colon, piele şi plămâni.
Menta proaspătă este utilizată în special în bucătăria metiteraneană. În Africa de Nord şi în Orientul Mijlociu, adesea numită mentă marocană, se prepara ceai (în Maroc, ceaiul este oferit oaspeţilor ca un semn de bun venit), tabbouleh, produse de patiserie cu miere, supe. În bucătăriile asiatice se utilizează la pregătirea rulourilor de primăvară şi în salate. Englezii consumă un sos de mentă la friptura de miel. În India este folosită în sosuri picante. În China se prepară o supă medicinală din frunze de mentă care purifică sângele şi are un puternic efect detoxifiant. În Caraibe, menta este asociată cu romul, ciocolata şi zmeura. Menta conţine între 44, 8 şi 83% mentol, dând senzaţia de prospeţime şi fiind răcoritoare. Frunzele de mentă proaspete sau uscate se folosesc în prepararea unor reţete de plăcinte, mâncăruri cu miel, supe, salate, sucuri, lichioruri şi diverse dulciuri (fursecuri, prăjituri, ciocolată, bomboane, creme, îngheţate).
Muzeul Mentei oferă vizitatorilor informaţii interesante despre cultivarea, uscarea mentei, proprietăţile ei de vindecare şi istoria sa. Totodată, turiştii pot afla despre planta utilizată atât în scop medicinal, cât şi culinar pe plan local, dar şi în diferite ţări ale lumii.
Localitatea Eichenau, cunoscută ca „ţara mentei” era renumită în Europa pentru producţia acestei plante. Istoria cultivării mentei în Eichenau a început în anul 1918, când un localnic a luat planta din grădina experimentală a Institutului bavarez de Stat pentru Fitotehnie şi Protecţie a terenurilor şi a cultivat-o pe terenul său. În anul 1921 era deja cultivată pe 1500 de metri pătraţi. Prin îmbunătăţirea continuă a metodelor de producţie şi a echipamentelor, menta a devenit cunoscută şi folosită exclusiv pentru piaţa medicamentelor, în industria farmaceutică, dar şi în industria alimentară, drept condiment. Din anul 1956, piaţa medicamentelor şi condimentelor a fost deschisă pentru mărfuri străine şi interesul pentru cultivarea mentei în localitate a scăzut. Astăzi, menta mai este cultivată în mod special pentru muzeu.
Muzeul Mentei din Eichenau a fost fondat în anul 1986 de un grup de localnici. Din anul 1992 este administrat de Asociaţia Muzeul Mentei, o organizaţie non profit. Pe lângă expoziţiile permanente, muzeul are şi expoziţii temporare de istorie locală. Informaţiile sunt oferite prin filme documentare, fotografii şi un joc prin care poţi deveni agricultor şi pot să-ţi creezi propriul ceai.
Turiştii sunt întâmpinaţi la muzeu cu un ceai de mentă. Intrarea este liberă. Muzeul se poate vizita duminica, între orele 14 :00 – 16:00.
Ada Ionescu
site muzeu: http://www.minzmuseum.de
