Bucureștiul a intrat în colimatorul Moscovei după instalarea pe teritoriul României a unui scut antirachetă al NATO, în luna mai. Tensiuni care dezvăluie în special absența unui voci europene pe chestiuni de securitate.
Corespondență de la Irene Costelian
LIBERATION (Franța), 4 iunie 2016 – De câteva zile, Deveselu, o mică comună din sudul României, a devenit centrul atenției internationale. Acolo, la frontierele Europei, a inaugurat NATO (pe 12 mai) un scut antirachetă. Reacția Rusiei nu s-a lăsat așteptată. Declarațiile oficialilor ruși au venit în cascadă, culminând cu discursul lui Vladimir Putin de acum o săptămână, cu ocazia vizitei sale la Atena. Liderul de la Kremlin a amenințat în mod direct România cu represalii: «Ieri, în unele regiuni din România, oamenii pur și simplu nu știau ce înseamnă să fii o țintă. Astăzi suntem obligați să luăm unele măsuri pentru securitatea noastră. Și la fel și în cazul Poloniei», a avertizat președintele rus.
«Presiuni și detensionări»
România se află deja în colimatorul Moscovei, și propaganda rusă s-a pus în mișcare. Un documentar, intitulat Capcana Europeană, a fost difuzat de către canalul de televiziune public din Rusia. «SUA au încălcat Tratatul de Apărare Antirachetă /semnat în 1972 de către URSS și SUA, din care Washingtonul s-a retras în 2002, n. red./ și au început să erodeze bazele securității internationale», a dat asigurări Putin în conferința sa de presă susținută împreună cu premierul grec Alexis Tsípras. De aici și până la a afirma că războiul rece s-a redeclanșat…
Cu toate acestea, președintele român Klaus Iohannis afirmă că Rusia a greșit ținta. «Evoluțiile politice și tehnologice au crescut riscul de amenințare potențială legată de rachetele balistice, a declarat acesta pentru Libération. Nu doar statele, ci și actorii non-statali pot intra în posesia acestui gen de tehnologii.» Și scutul antirachetă de la Deveselu nu este decât o probă a adaptării NATO «la acest nou climat strategic, care implică măsuri responsabile și echilibrate, tocmai pentru a preveni escaladarea tensiunilor», explică Iohannis.
Este ceea ce confirmă diplomatul – fost ministru român de externe – Teodor Baconschi, pentru care «acest program a generat multă propagandă, chiar dacă, tehnic vorbind, Deveselu nu reprezintă o amenințare la adresa Federației Ruse. Scutul are o valoare simbolică și disuasivă, care ilustrează coerența Alianței Nord-Atlantice». Din nefericire, «cu Putin, Federația Rusă a revenit la o retorică a „sferelor de influență” și pledează pentru urgența unui nou aranjament de securitate colectivă la nivel european», deplânge diplomatul.
Dacă amenințările lui Putin sunt pur discursive, «starea de incertitudine și de insecuritate care reapare este similară cu cea de dinainte de 1990, chiar dacă apar sub o formă diferită»,afirmă la rândul său ambasadorul Cristian Diaconescu, și el fost ministru de externe, care însă nuanțează: «Asistăm la o serie de presiuni și de destinderi între cele două blocuri.» Dovada, în opinia sa: «Nu trebuie să uităm că Rusia a primit invitația să coopereze cu Aliații la sistemul de apărare.» Pentru Dan Dungaciu, director al Institutului de Științe Politice al Academiei Române, în spatele dezbaterii privind războiul rece se ascunde mai curând problema viitorului Uniunii Europene. Chiar într-o țară profund pro-europeană și euro-atlantică precum România, «dacă Europa nu se poziționează în mod clar, euroscepticismul latent poate, pe termen lung, să producă rezultate concrete, și țara ar putea fi tentată să se îndrepte spre alte orizonturi», avertizează Iulian Fota, fost consilier prezidențial pe chestiuni de securitate națională.
Amenințările de descompunere a UE par deci foarte reale. «Europa își pierde din credibilitate, negând problemele aparente de securitate și cedând terenul unei forme de paralizie strategică», subliniază Fota. Uniunea ar trebui, adaugă el, să fie capabilă să mențină o poziție fermă și să nu cedeze în fața Moscovei.
Breșe și vise
Amenințările ruse la adresa României și Poloniei exclud «Spania și Turcia, deși și ele sunt implicate în planul strategic», notează Cristian Diaconescu. În acest context, Dan Dungaciu precizează că «la ora la care Europa trebuie să facă față unor numeroase provocări economice, teritoriale și identitare, nu putem avea o Uniune cu două viteze, în care solidaritatea unora să îi excludă pe ceilalți». Politologul precizează de asemenea importanța «unei solidarități europene totale pentru a nu formaliza diferențele care există între diverși actori europeni și a nu crea disensiuni».
După cum ilustrează recenta vizită a lui Vladimir Putin la Atena, diferențele de statut și de tratament între actorii europeni sunt tot atâtea breșe exploatate de către adversarii UE pentru a încerca să pună capăt visului european, estimează analiștii români.
LIBERATION (Franța), 4 iunie 2016
Traducerea: Ruxandra Lambru
