Ne plângem adesea că lecţiile istoriei rămân doar la nivel teoretic şi că suntem adesea tentaţi să le repetăm. Nu s-a întâmplat întotdeauna aşa. În septembrie 1944, într-o Românie ocupată de Armata Roşie, aşa-zis prietenă, Consiliul General al Băncii Naţionale a României, cu acordul Biserişii şi sprijinul armatei a luat decizia salvatoare de a muta tezaurul ţării în peştera din apropierea Mănăstirii Tismana. 242 de tone de aur, împreună cu trei tone din aurul din tezaurul Poloniei, aflat în tranzit prin România, au fost astfel adăpostite până în februarie 1947. În Primul Război Mondial tezaurul a fost trimis în Imperiul Ţarist, unde a şi rămas în cea mai mare parte. Subiectul recuperării lui a revenit pe tapet ieri, cu prilejul inaugurării Muzeului Tezaurului de la Tismana. Consilierul guvernatorului BNR, Cristian Păunescu, i-a explicat reporterului RRA, Mihaela Hermis, stadiul eforturilor pentru recuperarea acestui tezaur.
Cristian Păunescu: Problema aurului românesc are mai multe aspecte. Este problema aurului din primul Război Mondial, când România a găsit de cuviinţă să-şi transporte Tezaurul Băncii Naţionale, bijuteriile reginei şi averea patrimonială a României la Moscova, deoarece Imperiul Ţarist era aliat al României. Evoluţia ulterioară a evenimentelor, respectiv revoluţia bolşevică, a dejucat planurile noastre de a păstra şi salva tezaurul. Cea mai recentă întrunire a Comisiei mixte româno-rusă privind tezaurul României a avut loc la Centrul de pregătire al Băncii Naţionale de la Sinaina, în această iarnă, ocazie cu care delegaţia rusă, mult întinerită şi întărită, a venit aici cu şefii principalelor arhive din Federaţia Rusă, care au declarat că cercetătorii români vor avea acces nestingherit, dar, adaug eu, conform legii, în arhivele ruse pentru a cerceta problemele legate de tezaur. Din punct de vedere al Băncii Naţionale, în trecutele şedinţe ale comisiei, Banca Naţională a depus integral părţii ruse protocoalele bilingve, în franceză şi rusă, de depunere a aurului BNR la Moscova, la banca de stat al Imperiului Ţarist, dublate de semnăturile şi ştampilile de primire şi predare.
Considerăm că din punct de vedere al Băncii Naţionale noi ne-am făcut treaba. Acuma partea rusă are de cercetat, având în vedere că a semnat că a primit. În acelaşi timp, într-o trecută ediţie a sesiunii mixte, partea rusă a recunoscut „Banca Naţională şi-a depus tezaurul de aur la Moscova”. Etapele următoare vor fi de cercetare a locului în care se găseşte aurul. Acuma vorbind iarăşi foarte deschis, pe noi nu ne mai interesează unde este depus sau dacă mai există aurul, există un contract între două state. Statul actual rus este moştenitorul obligaţiilor din Imperiul Ţarist, apoi Uniunea Sovietică şi apoi Federaţia Rusă. Deci, nu este problema unde este aurul, ci este problema în care aurul s-a primit şi s-a semnat de el. Rămâne celelalte instituţii să-şi caute documente şi să lucreze în continuare pentru precizări legate de depunerea lor.
RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI – 27 iulie
