La intrarea noastră în război se mobilizează 23 de divizii de infanterie şi două de cavalerie • diviziile sunt inegale ca eficienţă şi pregătire • diviziile 1-10 sunt vechi, cu ofiţeri activi, alcătuite din câte trei brigăzi a câte două regimente de infanterie, un regiment de vânători, două de artilerie cu tragere repede, trupe şi servicii corespunzătoare • diviziile 11-15 sunt mai noi, create în 1914-1916 din vechile comandamente teritoriale transformate, au câte două brigăzi de infanterie formate din rezervişti, cu artilerie mai slabă şi servicii mai reduse • la mobilizare mai iau naştere opt divizii formate din regimente luate de la diviziile vechi, având ofiţeri rezervişti şi artilerie formată din tunuri de 87 sau 75 mm cu tragere înceată.
Constantin Vasiliu Răşcanu (n. 1887) era locotenent, comandantul Companiei a 8-a din Regimentul de vânători nr. 3. Iată un fragment dintr-un interviu-document realizat cu 50 de ani în urmă, păstrat la Muzeul Militar Naţional, Secţia Documentare.
“În prima parte a războiului am avut un armament, pot să spun, mult inferior armamentului pe care îl aveau nemṭii.
În comparaṭie cu armata rusă?
În comparaṭie cu armata rusă armamentul nostru era cam egal. Aveam atuncea puşca Mannlicher de un tip mai vechi, însă era totuşi mai bună decât astălaltă de la ruşi; eram mai prost dotaṭi din punct de vedere… nu mai vorbesc, mitraliere nici n-am avut. Din punct de vedere al mitralierelor, foarte slab! Era, de exemplu, un regiment de două batalioane, cum a fost [Regimentul] 3 vânători, avea o singură companie de mitraliere şi această companie de mitraliere n-avea decât două secṭii, ceea ce veneau cam câte patru mitraliere de batalion. Asta era… La început noi am avut mitraliera Maxim care era şi la ruşi, se trăgea pe cărucior. Pe urmă am avut Schwarzlose relativ bună pot să zic, pentru timpul acela.
În partea a doua însă ne-a venit armament franṭuzesc, puşti foarte bune, mitraliere de asemenea bune şi am primit şi puşti mitraliere Gladiator care ne-au servit foarte bine, aşa că eram mult mai bine înarmaṭi, noi aceia care am plecat în zona de refacere în partea a doua şi am venit pe front. Pe urmă şi din punct de vedere al artileriei, iarăşi s-a… dar majoritatea armamentului şi mai ales de artilerie, deşi s-a trimis din Franṭa, n-a mai sosit la noi, s-a întâmplat defecṭiunea, atunci, în URSS şi a rămas în URSS, n-a mai putut să se mai aducă.
La regimente putere de foc mai mare decât mitraliere nu exista…
La regimente, mitralieră. Altceva nu, n-am avut. Şi susṭinerea de artilerie…
Artileria diviziei…
Artileria diviziei, artileria de corp de armată, artileria grea, dar slabă, foarte puṭină.
Ce părere aveṭi din punct de vedere al organizării, în comparaṭie cu armata rusă, cu armata germană? Mă refer la organica diviziilor, dacă ea reflecta posibilităṭile de foc, în comparaṭie cu celelalte armate… chiar dacă nu v-aṭi pus atuncea problema, ci chiar ulterior. Adică, m-ar interesa pe mine personal din punct de vedere al organizării armatei române, dacă corespundea etapei respective.
Da… de exemplu, să iau un batalion. Batalionul german avea o putere de foc mult mai mare decât batalionul nostru, deşi ca efectiv era mai mic. Însă din punct de vedere al puterii de foc era mai mare. Ceea ce însemna că avea mai multe mitraliere, avea puşti-mitraliere, era mult mai mare batalionul german. Batalionul rusesc era cam egal cu batalionul german în puterea de foc. Însă, ca chestiuni de efective de oameni, nu aveau mai mulṭi decât aveam noi. În efectiv pe noi ne întreceau bulgarii… […] Ca oameni, am avut un efectiv mai mare, companiile noastre erau mai mari ca efectiv, însă din punct de vedere al puterii de foc erau mai mici. Ne lipsea tocmai focul automat ăsta al mitralierelor, al puştilor-mitraliere…
Şi, după cât trag concluzia, puterea de foc a fost sporită prin mărirea efectivelor, pentru a suplini lipsa de armament.
Da, exact!.. Noi, de exemplu, aveam o companie, compania avea patru plutoane. Dar nemṭii aveau trei plutoane. La noi, fiecare pluton patru „căprării„ – aşa se spunea. Dincolo erau trei. […] Ca putere de foc erau mai puternici decât ai noştri. […] Iar noi pe câmpul de luptă aveam imediat să strângem armamentul, pentru că trebuia să avem o rezervă de armament. Îl strângeam de pe le morṭi, de pe la răniṭi…”
[fragment dintr-un interviu aflat la Muzeul Militar Naṭional, Secṭia Documentare; consultant ştiinṭific, prof. dr. Corneliu Andonie, muzeograf]
