Saşa Muşat, „un personaj atât de curios” (II)

de Silvia Iliescu
de Silvia Iliescu

UTC-ist ilegalist, activist social-democrat, troṭkist, spion trimis de Bodnăraş în Occident, conferenṭiar universitar fără diplomă de studii, jefuitor de bancă sau chiar asasin. Abraşa Glanstein, adică Saşa Muşat, a fost toate acestea. Blondul cu ochi albaştri a fost un personaj misterios apărut parcă dintre ceṭuri în epoca tulbure a celui de Al Doilea Război Mondial şi aceea a războiului comuniştilor cu restul lumii. În România anilor ’40-’50 apărea şi dispărea surprinzător, se ivea în locuri neaşteptate stârnind antipatia omenilor. Detalii despre Saşa Muşat nici astăzi nu se ştiu. Câteva mărturii aflate în Arhiva de istorie orală încheagă un portret diluat al său.

Paul Lupaşcu, ilegalist, ziarist la Scânteia, angajat în Comerṭul Exterior, la „Prodexport” şi „Fructexport” (1956-1975).

Jefuitorii Băncii din Giuleşti în boxa acuzaţilor; foto: politisti.ro
Jefuitorii Băncii din Giuleşti în boxa acuzaţilor; foto: politisti.ro

„În vara lui 1959 s-a produs un fapt într-adevăr senzaţional în România, respectiv atacarea unei bănci pentru a fi jefuită. Este vorba de atacul sucursalei Băncii Naţionale din Giuleşti. Este un lucru care a avut loc fără discuţie, de care toată lumea ştia şi toţi care au încercat să conteste că acest lucru a avut loc, n-au avut nici o bază în susţinerile lor.

Acum, cine a participat la acest act? Au participat Igor Sevianu şi soţia lui, Monica Sevianu, Paul Ioanid şi Lică Ioanid, Saşa Muşat şi Heinrich Obedeanu. Cu ocazia vizitei pe care am făcut-o în Israel în 1976 m-am întâlnit întâmplător cu singura supravieţuitoare a acestei acţiuni stupide, Monica Sevianu, cu care am avut o discuţie îndelungată în legătură cu cum s-a desfăşurat această afacere, să zicem, şi scopul urmărit şi ce-a determinat sfârşitul în faţa plutonului de execuţie a celor cinci membri afară de ea. […] Ea mi-a spus că ei urmăreau să plece în străinătate şi nu puteau să plece întrucât lucraseră în diferite sectoare de activitate şi unii chiar lucrau în continuare în sectoare de activitate în care nu s-ar fi pus problema să li se aprobe o plecare legală. Au încercat acest lucru, să-şi facă rost de nişte bani cu care, credeau ei, pot să obţină un avion¼

Atunci când se discută despre acest proces, s-a spus că este un complot antinaţional şi antistatal. […] Cei care au iniţiat şi care au condus această acţiune au crezut că dacă vor justifica cu nişte motive politice – au spus că au făcut-o în scopuri sioniste -, Israelul şi Statele Unite vor interveni şi ei vor scăpa. […] A fost făcut un film care s-a dat într-un circuit închis prin diferite locuri, film pe care l-am văzut şi în acest film nu se pomenea absolut nimic despre un caracter politic. Ei erau prezentaţi ca nişte descompuşi care, deşi făceau parte dintr-o societate destul de bine plătită şi aranjată, au furat aceşti bani pentru chefuri, pentru orgii şi aşa mai departe. Nu s-a scris nimic în presă, nu s-a făcut nici o <prelucrare> în instituţii pe această problemă, ei au fost condamnaţi la moarte, cei cinci, iar Monica Săveanu, care era, mă rog, femeie şi fiind cu doi copii, a fost trecută cu¼ i s-a dat o sentinţă mai blândă, muncă silnică pe viaţă. În 1964 când au fost eliberaţi deţinuţii politici, ea a fost eliberată. […]

Alexandru-IoanidEu i-am cunoscut îndeaproape pe toţi aceşti oameni şi eu pot să vă spun ca amănunt că atunci când¼ Eu, în primul rând, am fost informat în cadrul întâlnirilor întâmplătoare că a fost arestat Obedeanu – n-am ştiut pentru ce, dar eu ştiam cam în ce grup se învârteşte. […] Saşa Muşat, un personaj, era [mereu] cu Igor Săveanu, erau fraţii siamezi, erau nedespărţiţi. Un personaj care mie mi s-a părut foarte-foarte ciudat, nu ştiu ce¼ După 23 august [1944] a lucrat pe linie de studenţi, nu ştiu, în cadrul organizaţiei de studenţi. După câte am auzit, deşi el făcea parte din¼ mă rog, era comunist, a lucrat pe faţă pe linie social-democrată. La un moment dat a plecat la Paris, a fost trimis acolo, am auzit că era foarte suspectat că ar avea relaţii cu troţkiştii. După aia s-a întors iar înapoi, nu ştiu cum – un tip foarte suspect! – şi a fost la Institutul de Istorie a Partidului şi mi se pare că era şi la Facultatea de Istorie ceva, ăsta-i Saşa Muşat. Dar era un tip aşa, de aventurier: Paris, nu ştiu ce, aici era suspectat de troţkism, ieşea, [avea] tot felul de ieşiri din astea din ṭară… […]

Deci consideraţi că a fost vorba mai mult de o aventură. Nu v-a trecut prin gând şi că ar putea fi o înscenare?

 

Nu mi-a trecut prin gând, pentru că faptul a avut loc, am ştiut precis că a avut loc şi, mă rog, a fost filmul; după aia întâlnirea din Israel cu ea, care ea mi-a relatat toată [povestea] şi eu i-am pus nişte întrebări ca să mă lămuresc. […] Înscenarea a venit din momentul în care ei au mers pe linia creării unui proces politic dintr-un hold up care [se întâmplă] în orice ţară normală…”     

[Interviu de Mariana Conovici, 1995]

Alexandru Şiperco, ilegalist, activist UTC, membru al Consiliului Central Muncitoresc de la CC al PCR (1971-1989), vicepreşedinte al Comitetului Naṭional Olimpic (1982-1986).

„Şi aici sioniştii au lucrat, au fost arestaţi, au fost eliberaţi… Am ajutat la eliberarea lor, Gheorghiu [Dej] nu a insistat foarte mult [să-i pedepsească] – ruşii au insistat foarte mult – dar noi am avut un singur caz, să spun aşa, semi-sionist, acela al grupului care a atacat banca [din Giuleşti]: Muşat, Ioanid, Săveanu şi aşa mai departe. Nici acum nu se înţelege, nu se ştie bine ce au urmărit ei. Unii zic că urmăreau să scoată bani pentru a cumpăra nişte piloţi, să expedieze peste graniţă nişte sionişti. Alţii spun că a fost o chestiune directă de… nu ştiu! Eu înclin spre prima, că i-am cunoscut pe ei, că nu erau bandiţi-bandiţi.”

[Interviu de Mariana Conovici, 2001]

Ida Felix, UTC-istă din ilegalitate, şefă la Serviciul de cadre din Ministerul Afacerilor Străine (1947), secretar PCR al Regiunii Dunărea de Jos, apoi a Regiunii Moldova.

„Eu am spus că ei au fost toţi împuşcaţi! […] Eu nu am crezut nici un moment, nu am crezut nici un moment că ăştia sunt vinovaţi! Am crezut că este o înscenare. Am crezut, pentru că am ţinut foarte mult la ei, mai ales la bărbatul lui Anita Ioanid. […] A fost lucrată această chestiune, deci mă refer la ceea ce nu vroiam eu să vorbesc mai înainte, că nu am crezut, nu am crezut în toată treaba asta şi am apreciat că este o chestiune de manifestare josnică şi împotriva evreilor – majoritatea erau evrei, majoritatea….”

[Interviu de Eugen Preda şi Nicolae Fotino, 1995]

 

Corneliu Sain, activist al Partidului Social-Democrat absorbit” în 1948 de Partidul Comunist.

Mi-aţi spus despre Saşa Muşat, că provenea de la PSD…

 

De la studenţii social-democraţi…

Era un social democrat, a fost un apropiat al mişcării comuniste? Ce ne puteţi spune despre el?

Eu atât pot să vă spun, din cât l-am urmărit: era prieten cu un oarecare <Soliman>, amândoi erau cotaţi drept troţkişti în cadrul organizaţiei noastre – cu mai multă sau mai puţină, ştiu eu… acoperire în realitate. […] Saşa Muşat a dispărut într-o bună zi şi a ajuns în Suedia ca… nu ştiu ce, <plecat ilegal>. Ştiu că a fost şi prin Franţa, că i s-ar fi oferit să lucreze la Biroul Informativ Balcanic social-democrat, că a acceptat, că nu a acceptat, nu ştiu! Dar a dispărut şi de acolo şi am avut semnale că ar fi ajuns în Israel după Mişa Levin. Ca, într-o zi… – eu locuiam de acum în Pitar Moş – pe cine văd înaintea mea mergând? Avea un mers caracteristic cu labele aşa… era un blond cu bâţâială specifică. Fir-al dracului, ăsta e Saşa! Dar chiar să fie Saşa?!… Am trecut repede pe trotuarul celălalt, m-am dus repede înainte ca să-l văd din faţă când ajunge în dreptul unui stâlp cu lumină. Era însoţit de o tânără şi într-adevăr era Saşa al nostru, Saşa Glanstein. Mă întâlnesc cu Pichi şi îi spun: <Uite ce am văzut eu…> ,<Ai văzut bine.> ,<Bun, ce e cu el? Un transfug, aşa, se mişcă liber şi nu-i pasă de nimeni?>  <Nici nu ştii ce e Saşa. Saşa este secretar al organizaţiei de partid de la Universitate>. <Cum, Saşa?!> <Păi Saşa, cu plimbările lui… Saşa!> Bun… Ca, să nu treacă mult şi să aud că acest Saşa este implicat în afacerea cu banca. Că s-a spus că a fost executat şi el şi alţii, măi nu-mi vine a crede. Nu-mi vine a crede! În orice caz, Pichi mie mi-a spus că ea s-a întâlnit cu Saşa, a stat de vorbă şi zic: <Nu ţi-a fost teamă?> <Nu mi-a fost teamă…> Cu alte cuvinte, am ferma convingere… că de-aici şi până în Suedia nu se pleca azi şi se ajungea mâine! Că de acolo i-a dat telefon [soṭiei], nu mai ştiu cum o chema pe nevastă-sa… […] Şi am avut convingerea netă că o parte din cei plecaţi şi ajunşi în Franţa şi în Suedia au fost oameni trimişi cu delegaţie şi cu misiuni specifice!”

[Interviu de Octavian Silivestru, 2001]