Ungaria: război pe două fronturi

Comisia Europeană a anunţat ieri că Ungaria trebuie să răspundă în termen de o lună la îngrijorările  Bruxelles-ului privind noua lege a învăţământului superior (care practic ar interzice funcţionarea în Ungaria a Universității Central Europene finanţată de George Soros). Printr-o declaraţie separată, guvernul maghiar a fost somat (tot de către CE) că s-a declanşat procedura de infringement asupra ţării vecine, pentru legea care limitează activitatea societăţilor civile finanţate (şi) din străinătate.

Aceste măsuri par a anunţa că răbdarea Comunităţii Europene faţă de Ungaria se apropie de sfârşit. În ultima perioadă, din ce în ce mai mulţi conducători ai UE au condamnat politica autoritaristă şi intolerantă condusă de premierul maghiar, Orbán Viktor. Ultima dată vicepreşedintele CE, Frans Timmermans, vorbind despre Ungaria, a declarat că „societăţile civile reprezintă textura democratică a unei societăţi şi nu este permis ca acestea să fie împiedicate în mod incorect să-şi desfăşoare activitatea.” La Bruxelles, războiul surd al guvernului maghiar împotriva miliardarului american de origine maghiară, George Soros, a creat consternare. Ţara vecină a fost împânzită cu afişe uriaşe anti-Soros, care au costat guvernul zeci de milioane de euro (este adevărat că având în vedere vizita din 17 iulie a premierului izraelian Benjamin Netanyahu şi campionatele mondiale de nataţie, polo, caiac-canoe şi canotaj care încep azi la Budapesta şi la Balaton, aceste afişe au fost retrase).

Însă guvernul maghiar a anunţat de mai multe ori că nu va abroga cele două legi (referitoare la învăţământul superior şi cea privitoare la societăţile civile) şi nici nu ascunde faptul că îl consideră pe miliardarul Soros un inamic al Ungariei.

Situaţia politică internă a devenit însă foarte tensionată. Universitatea Central Europeană nu-și va înceta activitatea în octombrie, chiar dacă până atunci nu se va realiza un acord interguvernamental ungaro-american (lucru foarte puţin probabil), iar mai multe organizaţii civice au anunţat că nu se vor conforma legii, chiar dacă vor trebui să recurgă la acţiuni de nesupunere civică. Sunt din ce în ce mai frecvente manifestaţiile de stradă antiguvernamentale, iar principalul partid de guvernământ Fidesz – gândindu-se la alegerile parlamentare de anul viitor – îi curtează pe votanţii extremei drepte cu declaraţii cel puţin contrariante. Una dintre aceste declarații a fost cea a lui Orbán Viktor, care l-a numit pe fostul guvernator, Horthy Miklós „un om de stat deosebit”.

În afară de situaţia politică internă, partidul de guvernământ maghiar, Fidesz are mari probleme şi pe plan extern și se pare că Ungaria își pierde rând pe rând aliaţii. Administraţia Trump nu a făcut niciun semn cu care să mulţumească susţinerea lui Orbán în timpul campaniei electorale (prim-ministrul maghiar nu a fost primit în biroul oval, nici campania anti-Soros nu a fost sprijinită, iar discursul recent al lui Donald Trump la Varşovia a fost ca un duş rece pentru Budapesta, mai ales în ceea ce priveşte atitudinea preşedintelui american faţă de prietenul lui Orbán, Vladimir Putin), Grupul de la Vişegrad trăieşte cea mai mare criză a existenţei sale, Slovacia şi Cehia (membre ai grupului Slavkov, se pare că vor să se retragă din alianţă, iar cooptarea României nu s-a realizat, deşi recent Orbán Viktor s-a întâlnit cu Victor Ponta – în mare secret – la Budapesta, aşa cum a relatat presa maghiară). Există mari şanse ca după alegerile din Germania să se realizeze planul Marcon-Mercel, privind Europa cu două viteze, ceea ce ar însemna o scădere a finanţării ţărilor non-euro. Acest lucru ar afecta foarte mult economia maghiară, care este dependentă de finanţarea UE.

Cât va rezista guvernul maghiar în acest război pe două fronturi (intern şi extern)? Este greu de apreciat. Experienţa ne arată că guvernul Orbán, chiar dacă are declaraţii belicoase şi are tendinţa să „meargă până la perete”, de fiecare dată când a fost supus la o presiune majoră internă sau externă, a cedat. Aşa s-a întâmplat în anul 2010, când în urma prăbuşirii monedei maghiare, guvernul a anunţat că doreşte o înţelegere cu Fondul Monetar Internaţional; cu ocazia retragerii iniţiativei privind taxarea internetului sau abandonarea ideii de a organiza Olimpiada din anul 2024. Nu se ştie însă cât de mare este spaţiul de manevră al Ungariei, având în vedere multiplele legături care o leagă de Rusia (în primul rând modernizarea centralei atomice de la Paks).

Autor: Székely Ervin, RADOR