“Am organizat evadarea tovarăşului Gheorghiu Dej….”

de Octavian Silivestru
de Octavian Silivestru

În primăvara anului 1944, când trupele sovietice intrau în România, conducerea Partidului Comunist Român  a hotărât să organizeze evadarea unor lideri din lagărul de la Târgu Jiu.  Această idee  a apărut la o ședință a Frontului Unic Muncitoresc, care a avut loc la Bucureşti. La această întâlnire, Emil Bodnăraș și Iosif Rangheț, membrii ai Comitetului Central al Partidului Comunist Român, l-au chemat pe secretarul de partid din Oltenia, Mihail Roșianu, şi i-au încredințat misiunea eliberării lui Gheorghe Gheorgiu Dej.  Mihail Roşianu, învăţător de meserie, era inspector şcolar şi, deci, se putea deplasa prin Oltenia fără să atragă atenţia autorităţilor.  Mihai Roşianu s-a deplasat  la Târgu Jiu, unde,  într-o întâlnire secretă cu Gheorghe Gheorghiu Dej, a stabilit detaliile evadării.

mihai rosianu« În vara anului 1944 (…)  s-a pus problema să-i scoatem [din lagăr], să organizăm evadarea şi după aceea să trecem la acţiuni de amploare.  Erau două variante: fie să atacăm lagărul, şi aceasta era periculos şi pentru ei, pentru că ei erau cu mâinile goale, fie să-i ajutăm să evadeze. Şi am găsit calea. Tovarăşul Gheorghiu Dej ne-a chemat la o întâlnire, la o lucrare în Târgu Jiu unde erau aduşi şi meseriaşi comunişti. Unii erau pietrari, alţii tâmplari.  Gheorghiu Dej era electrician şi lucra la instalaţiile electrice.   Şi am avut o întâlnire în fundul clădirii. Eu i-am raportat ce-i afară şi el mi-a comunicat ce-i înăuntru. Şi am stabilit şi planul de evadare. Eu primisem sarcina ca în primul rând să-l ajut pe tovarăşul Gheorghiu Dej să evadeze şi pe urmă pe ceilalţi. El a spus: „Nu! Ieşim patruzeci”. Ei au stabilit că cei care urmau să evadeze să meargă la lucru la trei construcţii: la Mănăstirea Tismana, unde se făceau reparaţii, la clădirea Palatului Administrativ din Cărbuneşti şi la Palatul Administrativ de la Novaci, Gorj. De la aceste trei obiective trebuia să organizăm noi evadarea grupelor de comunişti. O grupă cu tovarăşul Gheorghiu Dej a fost trimisă la Tismana, dar probabil s-a aflat ceva şi  după o zi au fost trimişi înapoi în lagăr.  Aşa că a trebuit să organizăm evadarea lui chiar din lagăr. Am fost ajutaţi şi de noroc. Sergentul de poliţie care păzea depozitul  poliţiei din Târgu Jiu era comunist. Şi m-am gândit că numai cu el pot să realizez evadarea. Din lagărul de la Târgu Jiu nu puteam să-l  scot pe tovarăşul Gheorgiu Dej decât prin cimitirul care se învecina cu lagărul. Apoi era un regiment cu două rânduri de santinele. După cimitir şi regiment era un lan de porumb. Am scos din ţâţâni o poartă în fundul cimitirului  şi [Gheorghiu Dej] a treacut pe lângă santinele ca un arestat. Sergentul era cu pistolul în mână. Când au întrebat santinelele: „Cine-i?” sergentul de poliţie a spus: „Poliţia. Vezi-ţi de treabă!” Şi au trecut mai departe.  Aşa au ieşit din lagăr.  Dar eu şi tovarăşul Maurer  am întârziat să venim cu maşina de la Craiova. Aşa că sergentul l-a trecut din nou pe lângă santinele, l-a dus la depozitul de armament al poliţiei şi l-a închis acolo. Imediat ce am ajuns cu maşina, l-am îmbrăcat în haine militare, cum eram şi noi [îmbrăcaţi], şi, cu acte false, am pornit în goană spre Vâlcea. Trebuia să ajungem la o casă în marginea munţilor. N-am ajuns acolo. Ne-a apucat ziua şi am rămas la mecanicul Ţundrea, vechi membru de partid. Şi acolo am ţinut o şedinţă în care Gheorghiu Dej mi-a spus: „Acum trebuie să-i scoatem pe cei de la Cărbuneşti!…” Aşa că eu am plecat să îndeplinesc această sarcină. Alte echipe au venit şi  l-au luat pe tovarăşul Gheorghiu Dej şi l-au transportat la Bucureşti ».

[Arhiva de istorie orală – Radio România. Înregistrare realizată de Eleonora Cofas – Muzeul de Istorie si Arta al Municipiului Bucureşti, 1971]