Cel care a condus România în timpul celui de-al doilea război mondial, înainte de a abdica în 1947, apoi de a reveni în 1997, a murit marţi, la vârsta de 96 de ani
LE MONDE (Franţa), 5 decembrie 2017 – Ultimul şef de stat în viaţă care a guvernat în timpul celui de-al doilea război mondial, regele Mihai al României, a murit la vârsta de 96 de ani, la reşedinţa sa din Aubonne, Elveţia. Viaţa lui a fost la fel de zbuciumată ca istoria ţării sale, pe care a condus-o, a părăsit-o şi a regăsit-o în răstimp de o jumătate de secol. S-a născut la 25 octombrie 1921 în castelul regal de la Sinaina, reşedinţa casei regale româneşti, aflată în Carpaţi.
La scara istoriei, monarhia românească este încă foarte tânără. În 1866, pentru a pune capăt certurilor politice care înveninau ţara, România a făcut o alegere monarhică instalându-l pe tron pe regele Carol-Ludovic de Hohenzollern-Sigmaringen. I-a urmat fiul lui, Ferdinand, care i-a încredinţat puterea fiului său Carol II.
Perioada dintre cele două războaie mondiale este o perioadă fastă pentru România. Ţara cunoaşte un avânt economic şi se aliniază, arzând etapele, la modelul democratic al Europei de Vest. Dar Carol II nu se arată la înălţimea predecesorilor lui.
Abdicarea şi exilul
După o serie de aventuri galante, el abdică pe 6 august 1940 în favoarea fiului său, tânărul Mihai, care ajunge rege la vârsta de 18 ani. Cu două luni înainte, Uniunea Sovietică anexase partea de răsărit a României, care se angajase în al doilea război mondial alături de Germania nazistă. Chemat la tron de mareşalul pro-nazist Ion Antonescu, el se va se va îndepărta de el treptat înainte de a sfârşi prin a-l aresta în august 1944.
De la sfârşitul războiului, monarhia română are un guvern comunist impus de Armata Roşie. Cu pistolul pe masă, conducătorii comunişti veniţi la Mihai la Palatul Elisabeta din Bucureşti îl obligă să abdice ameninţând că dacă refuză, vor împuşca o mie de studenţi monarhişti.
Pe 30 decembrie 1947, regele abdică şi pleacă în exil. După o scurtă trecere pe la Londra, el se instalează împreună cu soţia, Anna de Bourbon-Parma, la Versoix, în Elveţia. Vor avea cinci fete şi, în lipsa unui fiu care să preia ştafeta, fiicei mai mari, Margareta, i se încredinţează mai târziu moştenirea coroanei.
Un exil de o jumătate de secol
Exilul regelui a durat o jumătate de secol, până la prăbuşirea regimului în decembrie 1989. După executarea „conducătorului” Nicolae Ceauşescu, monarhul îi cere noului preşedinte, nomenclaturistul Ion Iliescu, să reinstaureze monarhia, ceea ce acesta din urmă refuză.
În decembrie 1990, el se întoarce în România, dar la câteva ore după ce a aterizat la Bucureşti este condus la frontieră manu militari la ordinul lui Ion Iliescu. În 1992, se întoarce în ţara sa cu ocazia sărbătorilor de Paşte şi un milion de români iese în stradă şi îl imploră să rămână. Temându-se de această perspectivă, preşedintele Ion Iliescu îi interzice şederea.
Abia în 1997, la un an după înfrângerea electorală a acestuia din urmă şi alegerea lui Emil Constantinescu, regele primeşte un paşaport românesc şi revine în ţara sa. Dar noile autorităţi nu sunt grăbite să-i restituie palatele şi proprietăţile pe care le revendică. Apoi, Ion Iliescu revine la conducere din 2000 până în 2004 şi înţelege să-şi repare imaginea de fost nomenclaturist.
Rege fără tron
În 2001, regele Mihai îi strânge mâna fostului său duşman care îi restituie proprietăţile casei regale, gest pe care mulţi monarhişti l-au considerat ca pe un pact cu diavolul. La 80 de ani, regele Mihai va reuşi în sfârşit să se stabilească în Palatul Elisabeta din Bucureşti, fostă reşedinţă regală care fusese transformată în cantină. O clădire kitsch în care regele a trebuit să investească mult din sine pentru a o readuce la viaţă.
Mihai a rămas un rege fără tron, dar în ciuda pactului încheiat cu cel mai rău detractor al său, românii i-au păstrat mereu un capital de simpatie fostului monarh.
În România, regele Mihai s-a păstrat la distanţă de viaţa politică şi i-a încredinţat sarcina de a conduce casa regală moştenitoarei tronului, principesa Margareta.
Dar deşi i-a transmis puterea simbolică a coroanei, ea nu a reuşit să dobândească în ochii românilor grandoarea şi carisma tatălui ei.
Ţinută şi demnitate
În septembrie 1996, Margareta s-a căsătorit cu actorul român Radu Duda care şi-a luat rolul de prinţ foarte în serios. Dar tânărul cuplu regal se străduie din greu să readucă la viaţă mişcarea monarhistă. În 2009, prinţul Duda candidează la alegerile prezidenţiale, dar înţelege repede că nu are nicio şansă şi abandonează cursa.
Prin ţinuta sa, prin demnitatea sa şi o viaţă grea, regele a marcat imaginarul colectiv al românilor. La 90 de ani, a fost invitat în faţa celor două camere reunite ale Parlamentului, unde a ţinut un discurs la înălţimea momentului.
„Lumea de mâine nu va exista fără morală, fără credinţă şi fără memorie”, declarase el în faţa aleşilor. „Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să-şi găsească loc în viaţa noastră. România a evoluat graţie idealurilor marilor oameni ai istoriei noastre care au servit-o dovedindu-se responsabili şi generoşi. Eu nu consider România actuală ca o moştenire a părinţilor noştri, ci ca o ţară pe care ne-au împrumutat-o pentru că suntem copiii ei”.
http://www.lemonde.fr/europe/article/2017/12/05/le-roi-michel-1er-de-roumanie-est-mort_5224964_3214.html
Autor: Mirel Bran.
Traducere: Gabriela Sîrbu
